La inceput de drum

Asa dupa cum am spus-o si saptamana trecuta, Tora s-a incheiat si a reinceput. Au trecut sarbatorile de toamna, avem inainte un an nou pe care il sper mai bun si mai prosper… Am terminat de Simhat Tora de citit toate pericopele, i-am lasat pe evrei la intrarea in Tara Canaanului, in Pamantul Fagaduintei, si iata ca saptamana aceasta ne intoarcem la inceputuri, acolo (sau poate atunci) unde a debutat totul, la Dumnezeu si dorinta Sa de a crea lumea, la Adam si Eva si Gradina Edenului si Noah si Avraham si Itzhak si Iaacov si Iosef… Ne intoarcem la bereishit.

Insa inainte de a reincepe, as vrea sa spun doar cateva lucruri, cateva precizari pe care le cred necesare. In primul rand, se schimba formatul tiparit al acestor comentarii. Apoi, dupa cum veti avea ocazia sa remarcati chiar din acest prim comentariu, se schimba continutul si rubricile abordate. Ramane rubrica “Scurt si cuprinzator”, pe care o mentin pentru ca informatii generale asupra pericopei saptamanii sunt absolut indispensabile, si ramane (clasica de acum) “Dvar Tora” (omoloaga rubricii “Semne de intrebare”).

Ceea ce se modifica, sau – mai exact – se adauga sunt doua rubrici, una care va contine povestiri talmudice, pe care voi incerca sa le aleg astfel incat sa aiba o legatura cu pericopa saptamanii respective (desi nu promit acest lucru). Aceasta rubrica se va numi “Din intelepciunea Talmudului”.

A doua rubrica adaugata se va numi “Sa ne cunoastem ritualurile” si va contine explicatii pentru obiceiuri evreiesti, ritualuri sinagogale si rugaciuni. Va fi o rubrica menita sa lamureasca parte din semnele de intrebare pe care poate le aveti cu privire la ceea ce se intampla intr-o sinagoga sau casa evreieasca sau la ceea ce se gaseste intr-un sidur.

Cu speranta ca aceste informatii va vor fi utile si ca le veti studia cu placere, va doresc o lectura placuta si un an nou plin de Tora, de mitzvot (porunci) si de maasim tovim (fapte bune).

Dvar Tora

“BEREISHIT BARA ELOKIM ET HASHAMAIM VEET HAARETZ…”
“La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul.”

Probabil jumatate din populatia pamantului ar recunoaste aceasta fraza ca fiind prima a Bibliei. Insa in viziunea unui numar semnificativ de comentatori ai Torei, aceasta fraza este pe cat de cunoscuta si recunoscuta, pe atat de gresit tradusa din versiunea originala in ebraica.

Intelesul exact al primului cuvant al Torei, bereishit, nu este “la inceput” (in ebraica “la inceput” ar fi trebuit sa fie “barishona”), ci “la inceputul…”. Adica, formulat in alte cuvinte, “la inceputul” unui anume lucru sau fenomen sau notiune. Cum putem atunci oare traduce corect formularea Bibliei? La inceputul a ce?

Diversi comentatori ofera diverse explicatii. Rashi (rabinul Shlomo Itzkaki, 1040-1105), spune ca primele trei versete ale Torei trebuie citite ca o singura fraza: “La inceputul Crearii cerurilor si pamantului, cand pamantul era haotic si gol… Dumnezeu a spus: «Sa fie lumina!» Si a fost lumina.”

Un alt comentator, Sforno (rabinul Ovadia ben Iaacov, aproximativ 1470-1550), interpreteaza primele fraze ale Bibliei ca insemnand “la inceputul timpului”. BEREISHIT este momentul in care timpul a inceput sa existe, un moment fara trecut, deoarece insasi notiunea de trecut nu era definita. Conform acestei opinii, la BEREISHIT, Dumnezeu a creat TIMPUL.

Nu v-ati intrebat niciodata cum a fost oare posibil ca Dumnezeu sa desavarseasca o lume intreaga, cu tot ce are ea nevoie pentru a functiona, in doar sase zile? Ei bine, acesta este raspunsul: pana in ziua a sasea, atunci cand omul a fost creat, timpul ii apartinea lui Dumnezeu Insusi, pentru ca El il crease si El il gestiona. Acele “zile” de la inceputurile lumii erau ZILE de-ale lui Dumnezeu, asa cum apreciaza El timpul. Numai dupa aceea putem vorbi de zile “omenesti”, masurate de oameni, facute dupa cum le cunoastem noi astazi…

Si ar mai fi un lucru de spus despre fraza de inceput a Torei: in limba ebraica, aceasta fraza se poate opri si in alt loc decat acela in care de obicei este oprita, anume dupa cuvantul “et”. Iar formularea “bereishit bara Elokim et” inseamna ca “la inceput, Dumnezeu a creat ET”, adica literele ALEF si TAF, prima si ultima litera ale alfabetului ebraic. Putem spune asadar ca Dumnezeu a creat la inceputul lumii alfabetul, acelasi cu care a fost scrisa Tora, acelasi pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a spune: “Sa fie lumina!” sau “Sa se desparta marea de uscat!”…

Din intelepciunea Talmudului

Rabban Gambiel, unul dintre marii rabini ai generatiei sale si ai tuturor timpurilor, s-a aflat la un moment dat intr-o discutie aprinsa cu imparatul. Cu o atitudine nu tocmai potrivita, insultandu-si practic oaspetele, imparatul a luat in deradere credinta iudaica si conceptiile evreilor despre Dumnezeu si lume.

“Dumnezeu tau este un hot!”, a declarat el. Rabinul s-a uitat la imparat cu neincredere.

“Iti pot dovedi asta, citindu-ti chiar din Cartea Geneza, din prima pericopa a Torei”, a continuat imparatul.

“Ai dovezi pentru asta chiar in Biblie?”, a intrebat rabinul.

“Bineinteles ca am. Uite aici, iata ce spune Tora: «Atunci a adus Domnul asupra lui Adam un somn greu. Si, dupa ce a adormit, a luat una din coastele lui si a umplut locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul femeie si a adus-o la Adam.» Asta imi este dovada!”, a anuntat imparatul. “Dumnezeu a abuzat de Adam si i-a furat coasta cand acesta dormea, iar Adam nici macar nu s-a putut apara.”

Intre timp, fata imparatului, care ascultase intreaga discutie, s-a adresat tatalui ei: “Tata, mi-am adus aminte de un lucru foarte important. Trebuie sa anunti imediat garzile palatului ca un hot a patruns in palat noaptea trecuta si a furat o cupa de argint.” Si, inainte ca imparatul sa poata raspunde, a adaugat: “Insa, tata, nu-ti face probleme. Desi hotul a luat o cupa de argint, a lasat in locul ei o cupa de aur.”

Uimit de neasteptata schimbare de situatii, imparatul a exclamat: “Nu e nevoie de nici un soldat si nici o paza! As vrea sa am noroc precum asta in fiecare noapte! Ce bine ar fi daca toate cupele de argint din palat ar fi furate si inlocuite cu cupe de aur!”

“Ia gandeste-te, tata!”, i-a spus atunci fata, “Nu este oare asta la fel cu ceea ce i s-a intamplat lui Adam? Atotputernicul i-a luat o coasta si i-a dat in schimb o sotie frumoasa.”

Imparatul s-a gandit la ceea ce ii spusese fiica sa si a raspuns: “Bine, am inteles. Totusi, Dumnezeu nu trebuia sa ii fi luat coasta lui Adam fara ca el sa stie!”

“A, da?!?”, a spus fata imparatului. Si, intorcandu-se spre un servitor, i-a poruncit: “Du-te la bucatarie si adu-mi o bucata de carne cruda!”

Cand s-a reintors servitorul, fata a luat bucata de carne, a pus-o la subsuoara si s-a intors catre tatal ei: “Uite, vreau sa mananci bucata asta de carne!”

“Nu! Cum indraznesti sa ma jignesti cu o asemenea oferta?!?”, a exclamat imparatul.

“Ei bine”, i-a raspuns fata, “daca Dumnezeu i-ar fi luat coasta lui Adam in timp ce el era treaz, cum i s-ar mai fi parut atunci lui Adam Eva dupa ce era creata?!?”

— Talmud, Sanhedrin 39a

Sa ne cunoastem ritualurile

ASHREI – Psalmul 145

“Ashrei”, rostit in fiecare zi in cadrul rugaciunilor de dimineata (Shacharit) si dupa-amiaza (Mincha), este un psalm deosebit de important pentru ritualul iudaic. La rugaciunea de dimineata, “Ashrei” este rostit in cadrul a ceea ce se numeste Psukei dezimra (versete de cantec), care sunt in esenta o colectie de psalmi de slava inchinati lui Dumnezeu. La rugaciunea de dupa-amiaza, “Ashrei” este prezent chiar in debutul acesteia, constituindu-se ca parte introductiva pentru rugaciunea de Shmone Esrei (Amida).

Inteleptii explica faptul ca o persoana trebuie sa rosteasca “Ashrei” ca pe o dedicatie pentru Dumnezeu, o dedicatie insotita de bucurie si patos. De altfel, motivul pentru care “Ashrei” este rostit inainte de rugaciunea de Amida este acela ca ultimele versete exprima intentia de a-L binecuvanta pe Dumnezeu, intentia de a inchina restul rugaciunii Creatorului:

“TEHILAT HASHEM IEDABER PI, VIIEVAREH COL BASAR SHEM KOSDHO LEOLAM VAED, VAANAHNU NEVAREH I.A, MEATA VEAD OLAM. HALELUIA!
Fie ca gura mea sa declare slava lui Dumnezeu si fie ca tot trupul meu sa Ii binecuvanteze Numele Lui Cel Sfant in vecii vecilor. Vom binecuvanta pe Dumnezeu de acum si pana in veac, Haleluia!”

Psalmul 145 incepe cu cuvintele “Tehila LeDavid” (O cantare de slava a lui David). Cele doua versete de debut, cele care incep de altfel cu cuvantul “ashrei” (fericiti) sunt adaugate rugaciunii din doua motive. Primul, pentru a exprima ideea ca oricine care “salasluieste” in casa lui Dumnezeu este demn de lauda. Cel de-al doilea motiv este acela ca adjectivul ashrei este prezent de trei ori in aceste prime doua versete, facand aluzie la comentariul talmudic care afirma ca oricine recita “Ashrei” de trei ori pe zi are parte de Lumea Viitoare.

Cele 21 de versete ale psalmului 145 formeaza un acrostih. Primele litere din fiecare vers urmeaza ordinea alfabetului, de la alef la taf. Singura litera care lipseste este litera nun, despre care inteleptii au afirmat ca ar face aluzie la cuvantul nafal (a decadea), iar psalmistul a dorit sa evite aceasta referire. In orice caz, ideea exprimata de nafal nu este pe deplin ignorata, in chiar versetul urmator, corespunzator literei sameh, ea fiind inclusa cu sens pozitiv:

“SOMEH HASHEM LEHOL HANOFLIM, VEZOKEF LEHOL HAKFUFIM (Dumnezeu ii sprijina pe cei care sunt cazuti si ii indreapta pe cei incovoiati.”)

Conform opiniei inteleptilor, folosirea tuturor literelor alfabetului simbolizeaza faptul ca Dumezeu este slavit cu toate organele corpului. De asemenea, Midrash-ul explica folosirea alfabetului si prin aceea ca psalmistul a dorit ca “Ashrei” sa fie mai usor de memorat.

In incheierea psalmului 145, cuvantul “Haleluia”, o contractie intre forma imperativa a verbului “a slavi” (HALELU) si unul dintre numele lui Dumnezeu (I.A) face aluzie la modul in care trebuie preamarit Creatorul.

Shabat Shalom!

Share This