Dvar Tora

Doresc sa incep comentariul la aceasta pericopa (Beshalach) cu doua evenimente care trebuie anuntate: (1) Sabatul acesta se numeste Shabat Shira (Shabatul Cantarii), pentru ca in el se citeste Cantarea de la Marea Rosie si (2) Sabatul acesta este si sarbatoarea de Tu BiShvat, anul nou al pomilor.

Si pentru ca in comentariul la pericopa trecuta am vorbit despre leadership, voi incerca sa nu ma indepartez prea mult de acest subiect, care reapare si in pericopa Beshalach. Mai mult, voi incerca un colaj din cateva surse, colaj menit sa demonstreze in primul rand fantastica legatura dintre componentele iudaismului si in al doilea rand fantastica legatura cu noi, cei care traim astazi…

In pericopa Shoftim, in versetul 20.19 din Deuteronom, o fraza celebra face legatura dintre Shira, leadership si Tu BiShvat: “KI HAADAM ETZ HASADE” (“caci omul este pomul campului”). Care este legatura? Ei bine, sa le luam pe rand…

VERSETUL DIN DEUTERONOM
Ce comparatie se poate face intre un om si un pom (evident, in afara similitudinii cuvintelor in limba romana)?!? Sunt doua lucruri majore care merita de amintit: faptul ca ambii au viata si faptul ca ambii au nevoie de radacini…

In urma cu 60 si mai bine de ani, cu mult inainte de generatia noastra, oameni ca si noi aveau aveau traditii, aveau strazi evreiesti, aveau obiceiuri de tales si tfiln si kidish si havdule… Citeau din Toire, mergeau cu gainile la shoihas si spuneau bruhas cand se asezau la masa… Apoi a venit o nenorocire si viata le-a fost luata. Au rezistat insa “radacinile”…

In ziua de azi, viata nu ne este amenintata. Dar ne vedem adesea aruncati departe de radacinile noastre… De atmosfera de shtetl, de idis sau ivrit, de talit sau tfilin, de Kidush sau Havdala, de Tora sau shohet sau brahot

SHIRAT HAIAM – CANTAREA DE LA MARE

In spiritul definitiilor Torei, o “cantare” este un fenomen profund spiritual. Conform Mehilta 15.1, au existat numai zece cantari de la inceputul Creatiei si pana la sfarsitul Torei. Chiar si superbii Psalmi ai lui David, la fel ca si scrierile profetilor nu sunt considerate “cantari”. Ce inseamna atunci o cantare?

In timpul vietii in general, atunci cand suntem expusi la diverse evenimente, ceva ne scapa adesea din vedere: Dumnezeu. Faptul ca El este Cel care a determinat un anume eveniment sa aiba loc este uneori uitat sau trecut cu vederea. Ne este greu sa intrezarim un plan divin in spatele intregii game de evenimente care ne inconjoara.

Exista totusi momente in care o scanteie ne ilumineaza pentru o clipa fata nevazuta a lumii. Exista momente cand intelegem (chiar daca uneori doar partial) faptul ca exista un destin, exista obligatii, exista un plan… Iar rezultatul unei astfel de intelegeri este o elevare spirituala atat de puternica incat simtim nevoia de a canta. Poate nu cu note, poate nu cu cuvinte, dar simtim nevoia de a multumi, de a spune ceva Cuiva…

In pericopa Beshalach, in versetul 15.2, evreii proaspat trecuti prin Marea Rosie si eliberati definitiv de sub sclavia egipteana, spun: “Acesta este Dumnezeul meu si Ii voi cladi un sanctuar!” Dupa cum spune si Rashi, atat de puternic a fost momentul eliberarii incat fiecare evreu a putut sa Il arate pe Dumnezeu cu degetul si sa spuna: “Acesta este Dumnezeul meu!”…

NU NUMAI PENTRU MINE…

In tratatul talmudic Sanhedrin (37a-b), o problema profunda este ridicata: “De ce a fost Adam, primul om, creat singur si nu impreuna cu alti oameni?” Iar raspunsul oferit de catre rabini este urmatorul: “Pentru ca nici un om sa nu poata vreodata spune: «Lumea a fost creata numai pentru mine.»”

SI CUM SE LEAGA ACESTE LUCRURI…

De Tu BiShvat (anul acesta si Shabat Shira), ne aducem aminte de pomul din noi, de viata si radacinile sale… In pericopa Beshalach, oameni asemenea noua, evrei proaspat eliberati de amintirea unei nenorociri (atunci sclavia, acum Holocaustul), L-au vazut aproape pe Dumnezeu si au inteles ca lumea Lui a fost creata pentru toti si pentru fiecare in parte…

Poate ca este timpul sa invatam si noi din toate acestea… Sa invatam sa lasam radacinile din noi sa cante si sa ne mandrim cu faptul ca suntem parte dintr-un tot. Poate ca este timpul sa replantam (acum, de Tu BiShvat) acea radacina de evreu care a supravietuit de la bunicii si strabunicii nostri, acea radacina pentru care a fost creata de fapt lumea, radacina pura de NESHAMA IEHUDI (suflet evreiesc)…

SHABAT SHALOM! si HAG SAMEACH!

Share This