Cu doi copii, Shiri si Ariel, ne-am reintors saptamana aceasta in Romania… Bagaje, calatorie cu avionul, diferente de fus orar, primele zile la Cancelaria Rabinica din Bucuresti… Inceputurile si tranzitiile nu sunt niciodata usoare… Insa ceea ce am realizat este ca poate cea mai grea parte a vietii noastre, a Liviei si a mea, de acum, se refera la cresterea si ingrijirea lui Shiri si lui Ariel.

Orice parinte poate confirma aceasta. Nici de crescut un copil nu este usor, daramite doi! Si ma gandesc la cei care au mai multi… Desigur, este minunat sa fii parinte, sa iti vezi copiii crescand, facand primii pasi, spunand primele cuvinte, incepand gradinita sau scoala. Insa a ii ingriji si a ii educa pentru a fi oameni este o misiune pe cat de importanta pe atat de dificila.

Si iata ca in pericopa acestei saptamani, Tora ne ofera un exemplu extrem despre cum cresterea si educatia unui copil poate esua intr-un mod groaznic, cu consecinte deosebit de grave…

Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care nu asculta de glasul tatalui sau si de glasul mamei sale si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit, tatal si mama sa il ia si sa il duca la batranii orasului sau si la poarta locului in care locuieste. Sa spuna batranilor cetatii lui: “Iata, fiul nostru este neascultator si indaratnic, nu asculta de glasul nostru si este lacom si betiv.” Si toti oamenii din cetatea lui sa-l ucida cu pietre si sa moara. Astfel sa curati raul din mijlocul tau, pentru ca tot Israelul sa auda si sa se teama. — Deuteronom 21:18-21

Un astfel de copil este numit de catre Tora “ben sorer u’more” (in traducere aproximativa: “neascultator si indaratnic”). Talmudul, in Tratatul Sanhedrin 71b, explica urmatoarele: “Copilul neascultator si indaratnic este judecat in perspectiva a ceea ce urmeaza sa faca. Mai bine sa moara nevinovat acum, decat vinovat mai tarziu…”  Iar explicatiile oferite sunt acelea ca un copil cu astfel de inclinatii va ajunge sa epuizeze banii parintilor si apoi va recurge la furt sau atacuri violente impotriva altora pentru a-si satisface lacomia si pofta de bautura.

Si totusi, chiar daca motive ar exista poate in perspectiva, sentinta Torei pare deosebit de problematica: Cum poate fi oare condamnat la moarte si executat un copil care nici macar nu a comis un pacat capital? Poate oare fi omorat un om pentru ca este betiv si lacom sau pentru ca nu asculta de parinti?!?

Mishna include in legea referitoare la ben sorer u’more multe reguli care limiteaza practic acest caz la unul pur teoretic. Copilul trebuie sa aiba o anumita varsta, sa fi furat bani de la parinti si sa isi fi cumparat cu acei bani mancare si bautura pe care apoi sa le consume, in cantitati mult mai mari decat normale, impreuna cu prietenii. Trebuie ca parintii sa il fi avertizat in fata tribunalului si trebuie ca fiul sa fi refuzat in continuare sa ii asculte.

Insa regulile cele mai stranii pe care le stipuleaza mishna sunt cele referitoare la cei doi parinti. In primul rand, ambii parinti trebuie sa fie dispusi sa isi acuze copilul in fata tribunalului de faptul de a fi “neascultator si indaratnic”.

In al doilea rand, tatal si mama trebuie sa fie perfect “compatibili” unul cu celalalt, mergandu-se pana acolo incat sa fie necesar ca parintii sa aiba aceeasi infatisare, inaltime si voce pentru a duce la indeplinire condamnarea la moarte (ceea ce este evident absurd). Aceste ultime cerinte, de altfel, sunt generate de modul in care legea iudaica interpreteaza versetele Torei in care se spune: “fiul nostru […] nu asculta de glasul nostru, care este inteles ca indicand faptul ca parintii trebuie sa aiba absolut acelasi glas, aceeasi intonatie.

Iar in al treilea rand, parintii trebuie sa fie perfect sanatosi si sa nu aiba vreun handicap sau vreo problema medicala fizica sau psihica. Daca unul dintre ei este surd, orb sau are o deficienta fizica majora, copilul nu poate fi catalogat ca ben sorer u’more.

Ciudate reguli, nu?

Practic, ceea ce mishna incearca sa ne invete este ca un copil poate fi catalogat ca ben sorer u’more numai in situatia in care intreaga vina pentru comportamentul deficitar i se poate imputa si atunci cand parintii nu sunt in nici un fel vinovati, direct sau indirect, de acest comportament.

Cele trei reguli stipulatede catre mishna sunt de fapt foarte interesante… Pentru a il condamna pe copil, parintii trebuie sa fie de acord. Daca parintii nu sunt de acord in aceasta privinta, ceea ce se presupune este ca exista si alte situatii in viata de zi cu zi in care au existat divergente intre parinti si este posibil ca o cauza majora pentru comportamentul fiului sa fie tocmai aceste divergente si situatia tensionata din familie.

In plus, parintii trebuie sa fie compatibili. O casatorie problematica influenteaza negativ educatia copiilor si in consecinta fiului nu i se poate imputa complet comportamentul reprobabil.

Iar in final, defectul fizic al unuia dintre parinti poate fi interpretat si ca defect metafizic, spiritual. Un parinte care nu isi poate vedea sau nu isi poate auzi copilul, chiar daca nu este vorba despre vaz si auz propriu-zise, nu poate pretinde de la un copil sa se comporte normal. De multe ori, din pacate, parinti care isi ignora in mod constant copiii (uneori din motive aparent bine intemeiate) sfarsesc prin a fi surprinsi sa descopere un altfel de copil decat ceea ce si-ar fi dorit, insa aceasta schimbare este de asteptat…

La finalul discutiei despre ben sorer u’more, Talmudul priveste toate acestea cu luare aminte si ofera o concluzie uimitoare: cazul fiului neascultator si indaratnic (conform definitiilor de mai sus) este unul pur teoretic! Lo haia ve’lo ihie… Nu a existat si nu va exista vreodata. Si atunci de ce oare, se intreaba Talmudul, este mentionat acest caz in Tora? Raspunsul Talmudului (Sanhedrin 71a): pentru a invata si a obtine rasplata! Cu alte cuvinte, pentru a invata cu totii responsabilitatile pe care le avem fata de copiii nostri!

In aceste zile care ne apropie de Rosh Hashana si Iom Kipur, cuvantul de ordine in iudaism este teshuva, cainta. Insa teshuva inseamna si “reintoarcere”, in cazul pericopei noastre, intoarcerea parintilor catre copii si a copiilor catre parinti.

Shabat Shalom!

Share This