Pericopa despre Moise și socrul său mi-a adus în minte textul din Exod 3:12 Dumnezeu a zis: ”Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” În urmă cu câțiva ani citind acest text imediat m-am gândit că întîlnirea a avut loc în Madian, deci Muntele Horeb (Sinai) este în Madian și nu în Peninsula Sinai. Știu că locația din Peninsula Sinai a fost aleasă în vremea împăratului Constantin. Ceea ce eu am descoperit este că foarte multe locații stabilite atunci nu corespund cu adevărul, au fost stabilite fară niciun fundament istoric. Vreau să vă întreb care este părerea învățaților evrei despre acest lucru. Muntele Horeb (Sinai) este locația unde a fost dată Legea și cred că acest lucru are o mare importanță pentru evrei. Știu că se fac excursii în Israel și oamenii sunt duși în Peninsula Sinai ceea ce eu consider că nu corespunde cu realitatea. Este adevărat că Madianul vechi era pe locație în Arabia Saudită de azi?
Conform tradiției evreiești, locația exactă a muntelui nu este cunoscută. Identificat cu Horeb, muntele unde Eliahu (Ilie) a oferit sacrificii pentru a recâștiga credința poporului în competiția cu profeții lui Baal, și cu locul unde Avraham a fost pe cale să-și sacrifice propriul fiu, pe Ițhak, în cadrul Akeida, Muntele Sinai nu este un loc sfânt în sine. El a fost sfânt cât timp Prezența Divină a coborât asupra sa în timpul Revelației, mai apoi redevenind un simplu munte, fără vreo sfințenie aparte. În această idee, locația exactă a muntelui nu este importantă în iudaism, atât cât este importantă semnificația respectivei ”întâlniri” dintre Dumnezeu și poporul evreu.
Din punct de vedere iudaic, Revelația de la Sinai a constituit momentul de stabilire a legământului dintre Dumnezeu și evrei și, desigur, momentul în care poporului evreu i-a fost alocată misiunea de a fi ”o națiune de preoți și un popor sfânt”. Mesajul Revelației este – printre altele – și acela că fiecare om are capacitatea și datoria să încerce să eleveze spiritual lumea în care trăiește și, desigur, pe sine însuși. Astfel, conform tradiției iudaice, Revelația s-a produs într-un loc neutru și, în esență, neimportant, tocmai pentru a sublinia că orice loc este potrivit întâlnirii spirituale dintre om și Dumnezeu. Sărbătoarea de Șavuot, în care evreii comemorează momentul Revelației, nu are nici ea o dată perfect clară în calendarul iudaic. Desigur, ea este celebrată pe data de 6 Sivan, însă această zi nu este explicit indicată în Tora, existând și o opinie talmudică (minoritară) conform căreia Șavuotul ar trebui celebrat pe 7 Sivan.
Ideea principală este una simplă dar plină de miez: Revelația – întâlnirea și legământul dintre Dumnezeu și evrei – s-a produs într-un loc rămas în final necunoscut (Muntele Sinai), într-un loc arid și aparent complet compromis (un deșert), la o dată necunoscută (6 sau 7 Sivan). Și acest lucru tocmai pentru a sublinia universalitatea Torei, faptul că mesajul ei este valabil oriunde și oricând, în orice loc, timp sau ipostază.
Opinii recente