Iosef si-a recunoscut fratii, insa ei nu l-au recunoscut. Atunci Iosef si-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei si le-a spus: „Voi sunteti spioni! Ati venit sa iscoditi locurile slabe ale tarii…” – Geneza 42:8-9
Doar o scurta si simpla idee in aceasta saptamana, inspirata de comentariul uneia dintre maestrele moderne ale Bibliei, Nechama Leibovitz…
Pericopa Miketz este cea in care Iosef isi reintalneste fratii care, in urma cu douazeci de ani, au planuit sa il omoare si apoi l-au vandut in robie. Iar comportamentul lui Iosef, acum vice-faraon al Egiptului, atunci cand aceasta intalnire se produce, ii uimeste pur si simplu pe comentatori: Iosef le insceneaza un furt fratilor sai si ii arunca in inchisoare. Le vorbeste aspru, numindu-i spioni si cerandu-le insistent sa isi dovedeasca identitatea, desi stie cu certitudine cine sunt… Comentatorii, asa cum am spus, sunt uimiti! Spre exemplu, Abarbanel scrie urmatoarele:
De ce Iosef s-a purtat astfel fata de fratii lui? Cu siguranta ca a fost criminal din partea lui sa se razbune, precum o vipera. Cu toate ca fratii lui i-au vrut raul, Dumnezeu a schimbat acest rau in bine. Ce justificare a avut sa se razbune dupa douazeci de ani?!? Cum a putut el oare sa le ignore rugamintile, intr-o tara care le era straina, in timp ce familiile lor sufereau de foame si ii asteptau acasa, in timp ce tatal lor era batran si ingrijorat?!? Cum a putut el oare sa nu aiba mila?!? – Abarbanel
Si cu toate acestea, Iosef se dezvaluie in final fratilor lui, cu lacrimi siroindu-i pe obraji (Gen. 45:1-2). El le spune ca ii iubeste in continuare si vrea sa aibe grija de ei… Iar atunci cand, dupa moartea lui Iaacov, fratii sunt speriati si isi spun „[Iosef] ne va uri si va dori sa ne plateasca tot raul pe care i l-am facut „ (Gen. 40:15), Iosef le raspunde cu blandete: „Nu va temeti! Caci oare sunt eu in locul lui Dumnezeu? Intr-adevar, voi mi-ati vrut raul, insa Dumnezeu l-a schimbat in bine. De aceea, nu va temeti…” (Gen. 50:19-21).
Si atunci, daca nu este vorba despre razbunare, oare de ce se poarta Iosef astfel? In versetul 42:8, Tora ne ofera o indicatie a acestui motiv: „Iosef si-a adus aminte de visele pe care le visase despre [fratii lui]”. Tora nu ne spune ca si-a adus aminte de ei, de ceea ce facusera fratii lui (fapte care, cu siguranta, meritau toata ura si mustrarea), ci si-a adus aminte de visele pe care le-a avut legate de ei.
In Geneza 37:7, Iosef viseaza ca familia lui i se inchina: „Iata, legam snopi de grau pe camp si snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare. Si, iata, snopii vostri s-au strans in jurul snopului meu si i s-au inchinat.” Ramban (Nahmanide) explica faptul ca Iosef si-a urmat pur si simplu visele, ca a mers pe drumul pe care il vazuse in viziunile sale, in profetiile sale nocturne. Conform acestora, el urma sa ajunga la putere, iar fratii urmau sa i se supuna… Conform acestora, el trebuia sa ii aduca in Egipt, pentru a indeplini promisiunea pe care Dumnezeu o facuse lui Avraham, ca „urmasii lui vor fi robi intr-o tara care nu va fi a lor, va fi inrobita si asuprita timp de patru sute de ani. Insa pe poporul care ii va asupri, Dumnezeu ii va judeca, si [evreii] vor iesi de acolo cu bogatii mari.” (Gen. 15:13-14) Insa alti comentatori ai Torei, spre exemplu Akedat Itzhak spune urmatoarele:
Sunt pur si simplu uimit de explicatia lui Ramban ca Iosef a facut ceea ce a facut pentru a-si indeplini visele! Ce a castigat din tot ce a facut?!? Si chiar daca a castigat, tot nu trebuie sa pacatuiasca impotriva tatalui lui… Cat despre visele lui, trebuia sa le lase in seama lui Dumnezeu, sa le aduca Acesta la indeplinire… Este complet prostesc ca un om sa incerce sa isi indeplineasca visele, pe care evident nu le poate controla.”
Cu siguranta ca putem oferi multe exemple in care explicatia lui Akedat Itzhak pur si simplu nu sta in picioare… Sunt multe exemple in Tanah (Biblie), sunt multe altele pe care le intalnim in viata de zi cu zi… Statul Israel Modern a fost un vis pe care oamenii l-au luat in propriile maini! Zborul in cosmos, medicina moderna, descoperirile stiintei, toate au fost vise in urma cu 100 de ani! Desigur, Dumnezeu este parte din toate, insa lucrurile nu pot fi lasate numai in mainile Lui!
Iosef a dorit sa isi realizeze visele, pentru ca oamenii in general vor sa isi realizeze visele. Si, putem spune si acest lucru, cu siguranta ca a dorit sa isi realizeze visele pentru ca si-a dat seama ca ele sunt un mesaj divin si ca sunt realizabile!
Insa oare este permis sa incercam sa ne realizam visele chiar daca altii au de suferit de pe urma incercarilor noastre? In fond, Iosef si-a aruncat fratii in inchisoare si i-a facut chiar sa se teama pentru viata lor… Pentru a da raspunsul la aceasta intrebare, trebuie sa aruncam o privire in ceea ce Rambam (Maimonide) scrie in Mishne Tora despre teshuva (cainta):
„Ce inseamna cainta completa (teshuva ghemura)? Atunci cand cineva este confruntat cu exact aceeasi situatie in care a pacatuit in trecut, cand ii sta in putere sa comita din nou pacatul si cand se abtine si nu pacatuieste, pentru ca doreste sa se caiasca si nu din teama sau slabiciune. Un exemplu: Daca un om a comis adulter cu o femeie si apoi a fost din nou singur cu ea, cu aceeasi pasiune pentru ea si aceeasi potenta si virilitate, in locul in care a avut loc adulterul si prima data… Daca se abtine si nu pacatuieste – acesta s-a cait cu adevarat!” (Rambam, Hilhot Teshuva 2:1)
Ceea ce Iosef a dorit sa faca a fost sa le ofere fratilor lui sansa aceste cainte adevarate! El a creat pentru ei acelasi cadru pe care l-au avut inainte atunci cand au decis sa il abandoneze, sa il vanda in robie si sa nu se uite inapoi… Iosef le-a recreat aceasta situatie, poruncindu-le sa il aduca pe Beniamin, care sa ramana in robie la curtea Egiptului. A fost momentul in care Iehuda (cel care initial, in povestea lui Iosef, nu a luat atitudine) s-a ridicat si a rostit fraza care l-a facut pe Iosef sa inteleaga ca fratii lui si-au invatat lectia: „Ingaduie, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu. Iar baiatul (Beniamin) sa urce inapoi cu fratii lui. Cum ma voi putea eu urca la tatal meu [altfel], daca baiatul nu este cu mine? Ah, sa nu vad durerea tatalui meu!”
Iehuda nu s-a oferit sa ramana in locul lui Beniamin din teama. El a avut ocazia, ca si in urma cu douazeci de ani, sa taca si sa lase ca o fapta reprobabila sa aiba loc. A avut ocazia sa ii intoarca spatele lui Beniamin si sa il paraseasca in robie, asa cum a facut-o si cu Iosef… Insa nu a gresit a doua oara!
Lectia pe care Iosef le-o preda fratilor sai este una dubla si, peste timp, aceasta lectie este valabila si pentru noi, astazi. Visele trebuie urmarite, trebuie muncit pentru ele, trebuie luptat! Iar atunci cand, in drumul nostru prin viata, ii gasim pe altii in pericol, nu trebuie sa fim orbi si surzi la durerea lor! Exista un concept iudaic care se numeste arevut (responsabilitate) si pe care trebuie sa ni-l insusim. Atunci cand altii sunt cazuti trebuie sa ii ajutam sa se ridice si sa lupte si ei pentru visele lor… Si poate, chiar mai bine, sa luptam impreuna pentru aceleasi vise si sa le facem sa devina realitate…
Shabat Shalom! Hanuca Sameah! Hodesh Tov!
Opinii recente