Sari la conținut

Ultimul verset al pericopei Noah pe care am citit-o saptamana trecuta si primele versete al pericopei Leh Leha nu par sa aiba prea mult in comun. Tora ne spune mai intai ca „Terah [tatal lui Avraham] a trait 205 ani si a murit in Haran. (Geneza 11:32), pentru ca apoi Dumnezeu sa ii vorbeasca lui Avraham (la vremea aceea inca Avram) spunandu-i: „Pleaca din tara ta, din locul in care te-ai nascut si din casa tatalui tau, catre tara pe care ti-o voi arata.(Geneza 12:1)

Si totusi, la o privire mai atenta, exista o legatura deosebit de stransa intre pericopa Noah si pericopa Leh Leha, legatura care de fapt se extinde chiar si la pericopa Bereishit, pe care am citit-o in urma cu doua saptamani. In toata genealogia de 20 de generatii de la Crearea lumii si pana la primul monoteist al omenirii, trei nume ies in evidenta: Adam (primul om), Noah (eroul din generatia Potopului) si Avram, devenit mai apoi Avraham (primul dintre patriarhi si primul evreu din istorie).

Legatura dintre Adam si Noah se bazeaza pe ideea pe care am prezentat-o in comentariul de saptamana trecuta, anume aceea ca Potopul a fost de fapt o “des-facere” a Creatiei. In aceasta idee, Noah a fost cel care a preluat stafeta, un inlocuitor pentru Adam, ai carui urmasi au esuat lamentabil in incercarea de a fi drepti si morali, intr-un cuvant normali, asa cum ii dorise Dumnezeu.

Legatura dintre Noah si Avraham, desi nefiind prezenta explicit in versetele Torei, este adusa in prim plan de catre Rashi in comentariul sau asupra primului verset al pericopei Noah („Aceasta este genealogia lui Noah, Noah – un om drept si integru in generatia sa” – Geneza 6:9). Comentand asupra sintagmei „in generatia sa”, Rashi explica faptul ca Noah a fost un om drept si integru doar in generatia sa, adica doar prin comparatie cu restul contemporanilor sai care aveau un comportament atat de imoral incat au fost distrusi prin Potop. In schimb, isi continua Rashi explicatia, daca Noah ar fi trait in generatia lui Avraham, nici macar nu ar fi fost mentionat, atat de mare era diferenta de valoare dintre cei doi. In timp ce, in vreme de restriste, Noah se imbarca pe arca impreuna cu intreaga sa familie si nu reuseste sa convinga pe nici unul dintre contemporanii sai sa se schimbe si poate sa il urmeze, Avraham este recunoscut de traditie ca fiind ospitalier si binevoitor cu altii, reusind in acest fel sa convinga multi idolatrii din acea vreme sa renunte la practicile pagane si sa se alature monoteismului („[Si a plecat Avram], impreuna cu sufletele [oamenii] pe care le facuse [convertise la monoteism] in Haran” – Geneza 12:4).

Insa legatura dintre Adam, Noah si Avraham nu este numai una limitata strict la contextul si reprezentarea istorica a acestor personaje. Conotatia sociala a acestei legaturi, care o face valabila chiar si in zilele noastre, este aceea ca fiecare dintre cele trei personaje reprezinta un tip de lider sau exponent al unei comunitati. Primul om, a fost nevoit ca dupa comiterea pacatului cu fructul oprit, sa plece din Gan Eden, sa inceteze sa mai fie un solitar si sa ajunga pe pamant pentru a forma comunitati; Adam a fost trimis pe pamant pentru a crea o societate. Rezultatul a fost un esec total (frati omorandu-se unul pe altul, imoralitate, etc). La 10 generatii dupa, Noah a ales sa se distanteze complet de societate, fara insa a-i pasa ce se intampla cu ea dupa ce el pleaca. Din nou un esec (Potopul, povestea Turnului Babel, etc.)… Singurul care a reusit in a crea si conduce o societate normala a fost Avraham, care a inteles ca distantarea de valorile negative nu poate exista fara inlocuirea lor cu valori pozitive. Cu alte cuvinte, meritul lui Avraham (eroul pericopei Leh Leha) a fost acela de a isi fi constientizat misiunea de lider al unei generatii si de a sti sa transforme raul in bine, sa aduca oameni de pe calea imoralitatii catre calea moralitatii.

Un alt fapt deosebit de interesant este acela ca Rashi comenteaza asupra ultimului cuvant al pericopei Noah, cuvantul „beHaran” (in Haran, locul unde Terah moare), explicandu-l astfel [in interpretare personala]: Ultima litera a cuvantului Haran, litera nun, este inversata (aparent, asa era in sulul de Tora pe care l-a avut Rashi!) pentru a arata ca o paranteza inchisa. Deschisa cu prima litera a cartii Bereishit (litera ebraica bet care are forma unei paranteze deschise) si inchisa cu nun-ul din ultimul cuvant al pericopei Noah, paranteza de inceput a Torei ne spune ca pana la Avraham, primul lider adevarat al istoriei, societatea umana, scopul si apogeul Creatiei, nu a functionat corect. Abia de la Avraham incoace, putem vorbi de o societate in adevaratul sens al cuvantului, bazata pe valori corecte si demne de urmat.

O idee, cred eu, demna de luat in seama pentru toti cei care traim astazi si care, intr-un fel sau altul suntem lideri ai unei familii sau comunitati (in cel mai larg sens al cuvantului)…

 STIATI CA...

 … anumite porunci pot fi indeplinite printr-un agent (intermediar), desemnat anume pentru a actiona in numele persoanei respective? Spre exemplu, un evreu poate da tzedaka (donatii) printr-un agent, poate desemna o alta persoana sa rosteasca Kadish in memoria unei rude decedate, poate vinde printr-un agent hametz-ul (produsele dospite) inainte de Pesah sau poate chiar lua o fata in casatorie printr-un agent! Ceea ce nu este posibil cu siguranta sa se faca printr-un agent sunt poruncile a caror indeplinire implica prezenta fizica a persoanei respective. Spre exemplu, nu se poate desemna un agent care sa puna tfilin in locul tau, nu se poate indeplini porunca de a scutura lulav-ul printr-un agent, sau porunca de „pru urevu” (inmultiti-va si umpleti pamantul)…

Shabat Shalom!

 

Share This