INTREBARE:
Ati putea da un exemplu pentru a intelege mai bine primul principiu hermeneutic iudaic? Sincer, m-ar interesa cate un exemplu pentru fiecare din cele 13, totusi ar fi suficient si doar unul. Va multumesc.

RASPUNS:
Pe site-ul DvarTora, o lista cu Cele 13 Principii ale hermeneuticii iudaice poate fi gasita aici.

Kal va’homer este unul din principiile iudaice deosebit de utilizat in literatura rabinica, in midrash halaha (derivarea exegetica a legii) si in Talmud. Toate principiile hermeneutice sunt de altfel cele cu ajutorul carora legea divina este derivata din textul Torei, formand Legea Orala. Conform traditiei iudaice, in Tora exista zece ipostaze in care acest principiu apare explicit si multe altele in care este implicit.

Spre exemplu, versetele 21:22 din Deuteronom spun urmatoarele: “Daca se va omori un om care a savarsit o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moartea si l-ai spanzurat de un lemn, trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn; ci sa il ingropi in aceeasi zi, caci cel spanzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu, si sa nu spurci tara pe care ti-o da mostenire Domnul, Dumnezeul tau.”

In traditia iudaica, a nu ingropa un mort in cel mai scurt timp este considerat zilzul ha’met – o ofensa adusa celui decedat. Porunca Torei de a ingropa un mort in aceeasi zi se refera in contextul versetelor din Deuteronom la o persoana care a incalcat grav legea divina si a fost condamnat la moarte si executat pentru fapta sa. Putem presupune ca o astfel de persoana merita mai putina consideratie decat orice alt om, care a murit de moarte naturala, boala sau intr-un accident. Si totusi, chiar si in acest caz in care ne-am imagina ca putem sa tratam cu mai putin respect trupul unui condamnat la moarte, Dumnezeu ne porunceste sa il ingropam in aceeasi zi, pentru a “nu sta noaptea pe lemn” si a nu “spurca tara pe care o da Dumnezeu evreilor”. Kal va’homer (cu atat mai mult), trebuie sa ingropam in aceeasi zi un om care nu a fost condamnat la moarte si care merita mai mult respect!

Un alt exemplu, explicit de data aceasta in Tora, este versetul 6:12 din Exodul, in care Moshe, trimis de Dumnezeu sa ii scoata pe evrei din robia egipteana, incearca sa evite aceasta misiune, spunand: “Iata, nici copiii lui Israel nu m-au ascultat, cum ma va asculta oare Faraonul pe mine ?!? […]” Kal va’homer aici este faptul ca daca nici macar cei care ar fi fost normal si mult mai previzibil sa il asculte pe Moshe (pentru ca doreau sa scape de sclavie) nu au facut-o, atunci nu exista nici o logica pentru ca Faraon (care nu dorea sa isi piarda sclavii si care nu avea nici o afinitate pentru Moshe) sa il asculte.

Pentru exemple legate de fiecare din principiile iudaice, va recomand si adresa http://www.tumms.org/torah_its_not_just.htm (in limba engleza).

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This