Săptămâna trecută am încheiat cu toții cea de-a patra cartea a Torei, iar săptămâna o începem pe a cincea, cartea Devarim – Deuteronomul. Din primul verset al primei pericope, cartea își dezvăluie scopul: “Acestea sunt cuvintele pe care Moise le-a vorbit întregului Israel de cealaltă parte a Iordanului”. (Deuteronom 1:1) Comentând pe marginea acestui verset, Rași ne explică că el de fapt este un prilej de dojană, de mustrare, pe care Moise o adresează poporului evreu pentru toate păcatele pe care le-a comis în deșert, pentru toate răzvrătirile împotriva lui Dumnezeu, pentru toate momentele când a deznădăjduit și când a cerut să se întoarcă în Egipt.
Și cu toate acestea, Moise nu vorbește direct despre aceste evenimente negative. El face aluzii, folosește metafore, folosește locuri de popas pe care evreii au avut în deșert ca ocazii de rememorare a problemelor prin care au trecut. Motivul? Rași explică faptul că Moise a dorit să mustre poporul pentru faptele sale rele, dar, din respect față de el, a ales o modalitate menită să nu le provoace prea multă suferință.
Ideea de a critica pe alții nu este străină tradiției iudaice. În tratatul Șabat 54b, Talmudul ne spune chiar că ”orice lider care nu își critică obștea este răspunzător pentru păcatele lor”. Însă modul de a critica trebuie să fie unul constructiv, decent, civilizat, și să aibă ca scop de bază îndreptarea celui căruia îi este adresată.
Orice mustrare care provoacă suferință nejustificată sau care duce la umilirea, în special publică, a celui sau celei către care este formulată este strict interzisă de legea mozaică. ”Mustră-ți negreșit aproapele și să nu comiți un păcat din pricina lui”, ne spune Tora în Leviticul 19:17. Și tocmai acest lucru încearcă să facă și Moise, dorind ca mustrarea adresată națiunii să fie una pur constructivă, pe care oamenii să o pună la inimă și să o folosească pentru a-și schimba comportamentul.
Este foarte interesant că Moise face acest lucru în condițiile în care Tora vorbește în repetate rânduri despre modestia sa ieșită din comun (a nu fi confundată însă cu timiditatea!), despre faptul că el era cel mai umil om de pe pământ. Probabil că numai un om cu o asemenea trăsătură de caracter era capabil să lanseze o critică bazată pe propriul exemplu și care să nu fi luată ca o dovadă de aroganță sau condescendență.
De prea multe ori în zilele noastre avem tentația să îi criticăm pe cei din jur. Adesea vedem paiul din ochiul altuia în loc să vedem bârna din ochiul nostru. Și cu toate acestea (sau poate, tocmai din acest motiv), critica din ziua de azi rareori își atinge scopul.
În tratatul talmudic Sota, rabinii ne spun că societatea va ajunge cândva să nu mai fie capabilă să formuleze și să asculte critici, că oamenii nu se vor mai mustra deloc unii pe ceilalți și nu vor mai încerca să își schimbe comportamentul unul altuia. Motivul? Ne explică tot Rași în comentariul său: pentru că fiecare va avea ocazia să îi replice aproapelui său: ”Cum poți oare să mă critici în condițiile în care și tu comiți aceleași păcate ca și mine?” Probabil că, social vorbind, nu suntem foarte departe de această lume imaginată de Talmud. Și de aceea, eliminarea ipocriziei, o condiție absolut necesară pentru o critică eficientă, ar trebui să fie o prioritate în societatea de azi.
Și mai există un ingredient, unul simplu pentru o critică eficientă și constructivă: dragostea. Asemenea unui părinte care dorește să îndrepte comportamentul copiilor săi ar trebui să fim și noi când vorbim cu alții și încercăm să ne readucem semenii pe calea cea bună. Ca să avem o șansă reală de reușită, ttrebuie să facem acest lucru cu dragoste în suflet nu din dorința de a ieși în evidență și nu pentru a ne simți superiori celuilalt, ci din dorința de a ne ajuta aproape de și de a lăsa în urma noastră o lume mai bună.
Sper din tot sufletul – mai ales în această perioadă de dinainte de postul de Tișa BeAv în amintirea distrugerii Templelor din Ierusalim – că mesajul lui Moise către evrei și modul în care a ales el să transmită evreilor acel mesaj să vă inspire și pe dumneavoastră. Sper cu toții să găsim formula propice pentru a ne ajuta unii pe alții să fim oameni mai buni, mai corecți, mai spirituali.
Șabat Șalom!
cov-3…..simbolica degetelor…suna cam prost…..
Vă referiți la imagine, prespun… 🙂 Este vorba despre cuvântul englezesc LOVE (dragoste), nicidecum despre ”cov-3”.
Din imagine, simbolistica degetelor pentru „LOVE” sub forma „LOVЭ” sau „LOVΞ” poate sugera şi altceva:
simbolul „Э” este farmaceutic (tămăduitor) iar simbolul „Ξ” este din fizica particulelor.
Să fie intenţionat sau întâmplător?
Întâmplător. N-are nicio legătură cu farmaceutica sau fizica particulelor. Este doar cuvântul LOVE și atât.
Exceptional comentariu ! Oare ne va lua mult să găsim acea formulă să fim mai buni ,mai corecți,mai spirituali ? Îmi place și acest comentariu.
Shalom! Frumos articol. Imaginea reprezinta ceva ce dispare usor in societatea in care traim.
Învățătura insa este foarte subtila, totusi iubeste ti apropapele ca pe tine insuti se refera la evrei, nicidecum la oameni in general. De obicei se potriveste in multe contexte. Când se schimba un regim cu altul nostalgicii spun la fel ca poporul evreu atunci, era mai bine in vremea aia, sau cand cineva pleaca din tara natala dar nu gaseste sfantul graal zice, ma intorc acolo de unde am plecat ca era mai bine. Si totusi, avinu Avraham a mers inainte, Ruth a mers inainte, si multi altii. Când iubesti pe Hasem oriunde te coduce El e bine. Ptr ca El poarta de grija ta si tu trebuie doar sa l asculti. Nu m as intoarce niciodata de unde am plecat religios vorbind! Este un proberb românesc: ce am scuipat nu mai ling. Scuze ptr expresie. Shavua Tov!