Pericopa Leh Leha marchează un moment unic în relația dintre Dumnezeu și Avraham (numit în acea vreme doar Avram). În Leh Leha, pe lângă îndemnul pe care i-l adresează de a „pleca din țara lui […] către țara pe care i-o va arăta” (Geneza 12:1), Dumnezeu îi oferă lui Avraham și un semn etern al legământului divin: circumcizia, numită în ebraică Brit Mila (ברית מילה). Această poruncă divină, care este un pilon central în viața fiecărui evreu, reprezintă un angajament fizic și spiritual față de Dumnezeu, un semn în însăși carnea fiecărui bărbat evreu, care îl marchează ca parte din legământul lui Dumnezeu cu poporul lui Israel.
Așa cum ne-am obișnuit, vom analiza împreună aici – pe scurt, adică neputând parcurge sau măcar atinge toate detaliile și amănuntele – porunca de Brit Mila și semnificațiile sale profunde, așa cum reies ele din textul biblic și din comentariile iudaice tradiționale.
Iată ce ne spune Tora:
Voi statornici legământul Meu între Mine și tine și seminția ta după tine, peste generațiile lor, ca legământ veșnic. […] Să vă circumcideți carnea prepuțului vostru și să fie ca semn al legământului între Mine și voi. La vârsta de opt zile să fie circumcis oricine din voi de parte bărbătească, pentru generațiile voastre – cel născut în casă sau cel cumpărat cu bani de la orice străin care nu este din seminția ta. – Geneza 17:7, 11-13
În pericopa Leh Leha, circumcizia este numită un „semn al legământului”, un act de credință, loialitate și atașament, peste generații. Acest semn pe trup devine un simbol vizibil și concret al legăturii cu Dumnezeu, marcând poporul evreu drept popor ales. Termenul ebraic ot (semn) este folosit în mod specific pentru a desemna simboluri concrete ale relației omului cu Divinitatea, acest semn imprimat direct pe trupul bărbatului evreu simbolizând o legătura permanentă și de nezdruncinat cu Atotputernicul.
În Talmud (Șabat 137b), Brit Mila este considerată una dintre cele mai importante porunci din Tora. Având în vedere precizarea explicită a Torei ca acest semn să fie făcut în ziua a opta a vieții unui băiat evreu, circumcizia este practicată chiar și în zi de Șabat, de sărbătoare sau de Iom Kipur, când o astfel de activitate și tot ceea ce presupune ea n-ar fi în mod normal permise. Legea mozaică (halaha) este foarte clară în acest sens: circumcizia unui băiat evreu trebuie făcută în a opta zi după naștere, putând fi amânată doar în cazul în care copilul nu este pregătit fizic pentru a fi circumcis (ex: născut prematur, bolnav, prea slăbit etc). Circumcizia este anulată permanent doar atunci când ea ar pune în pericol viața copilului. În antichitate, acest lucru era făcut atunci când copilul suferea de hemofilie sau alte probleme de coagulare a sângelui (fapt demonstrat atunci prin decesul sau suferința prelungită a unor frați mai mari ai copilului, în urma îndeplinirii circumciziei).
Pornind de la versetele Torei, Talmudul și legea mozaică precizează că tatăl este cel obligat să îndeplinească această mițva pentru fiul său. Dacă tatăl nu este prezent sau refuză să o facă, sau dacă tatăl nu este evreu, un Beit Din (tribunal rabinic) poate prelua această responsabilitate. Dacă un băiat evreu nu este circumcis în copilărie, el este obligat să facă acest lucru atunci când devine Bar Mițva. Desigur – după cum vom vedea și mai jos – deși obligația îi aparține tatălui (sau copilului devenit Bar Mițva), această obligație este delegată unei persoane specializate în acest sens: mohelul.
Cifra opt și semnificația sa
Conform textului biblic, Avraham a îndeplinit porunca primită de la Dumnezeu, făcând circumcizia lui Ițhak (Isaac) la vârsta de opt zile – a se vedea Geneza 21:4. (Ișmael, cel de-al doilea fiu al lui Avraham, a fost circumcis când avea 13 ani, statornicind obiceiul practicat astăzi în tradiția musulmană.) Cifra opt, reprezentând ziua circumciziei, are semnificații aparte în iudaism, ea reprezentând ceva dincolo de obișnuit. Dacă șapte este cifra care simbolizează naturalul (ex: șapte zile ale săptămânii, șapte ani din ciclul de șmita etc.), opt reprezintă un lucru care transcende această lume și face o punte de legătură cu spiritualitatea, cu Dumnezeu. Conform unor surse clasice, precum Zoharul sau scrierile lui Ramban (Nahmanide), opt simbolizează un nivel de spiritualitate deasupra naturii, o cifră a transcendenței, care leagă sufletul de divinitate.
Un aspect esențial al ritualului de Brit Mila este că el este aplicabil – ca poruncă divină – doar evreilor, adică urmașilor lui Avraham, și celor care devin evrei prin convertirea la iudaism. (Circumcizia este și o condiție pentru convertire.) Deși circumcizia era o practică răspândită și în alte culturi antice, iar astăzi este practicată pe scară mult mai largă și din diverse motive medicale, culturale etc., porunca divină explicită a fost adresată doar lui Avraham și urmașilor săi, poporul lui Israel.
Simbolismul pentru Brit Mila
În Midraș Bereșit Raba, Brit Mila capătă și alte dimensiuni simbolice. Rabinii afirmă că Dumnezeu a creat omul ”incomplet”, lăsând deschisă posibilitatea ca acesta să contribuie la propria sa perfecționare prin intermediul circumciziei. Interpretarea lui Rambam (Maimonide) în celebra sa lucrare More Nevuhim (Călăuza rătăciților), adaugă și o altă dimensiune, anume aceea că scopul circumciziei este de a ”rafina” corpul și de a controla înclinațiile fizice, contribuind astfel la sfințenia personală. Practicând circumcizia, omul exprimă dorința de a se conforma la voința divină și de a-și eleva propria natură.
Ceremonia de Brit Mila
Ceremonia propriu-zisă de Brit Mila are loc în a opta zi după nașterea unui băiat evreu, în timpul zilei. Circumcizia propriu-zisă este efectuată de obicei la sinagogă, dar poate fi făcută și altundeva. Ea este executată de un mohel – o persoană special instruită în practica circumciziei și bine versată în legile halahice. La modul ideal, ceremonia are loc dimineața devreme, pentru a ilustra principiul zerizin makdimim lamițvot, adică faptul că trebuie să fim prompți și plini de zel în îndeplinirea unei porunci divine și să nu o amânăm în mod nejustificat. Cu toate acestea, ceremonia poate fi amânată câteva ore pentru a o putea efectua în prezența unui minian (cvorum de 10 bărbați evrei adulți).
În cadrul ceremoniei, tatăl copilului rostește binecuvântarea pentru împlinirea poruncii divine, iar mohel-ul (reprezentantul tatălui) continuă cu o serie de binecuvântări care preced momentul propriu-zis al circumciziei. Potrivit legii iudaice, circumcizia constă în trei etape care se desfășoară succesiv. Tot procesul durează doar câteva secunde:
- Mila (מילה) – tăierea prepuțului;
- Peria (פריעה) – descoperirea completă a glandului, conform legii mozaice;
- Mețița (מציצה) – aspirarea sângelui. Deși în antichitate acest ritual era făcut prin aspirație orală, în zilele noastre el se face simbolic, prin intermediul unui tub de sticlă, fără contact direct, respectând cerințele de igienă moderne.
Ceremonia se încheie cu Birkat Hașem, adică binecuvântarea prin care copilului i se dă numele evreiesc, și în urma căreia obștea îi urează să fie sănătos și să crească ”le’Tora, le’hupa ule’maasim tovim”, adică pentru Tora, pentru căsătorie și pentru fapte bune.
Desigur, ar mai fi poate foarte multe de spus despre acest subiect… Mă voi opri însă aici, cu o simplă concluzie, și anume că – dincolo de a fi doar un simplu ritual antic, practicat din cele mai vechi timpuri și până azi de generații după generații de evrei – Brit Mila este modul de împlinire a unei porunci divine care leagă fiecare evreu de moștenirea spirituală a lui Avraham și de legământul pe care acesta l-a încheiat cu Dumnezeu.
Șabat Șalom!
Opinii recente