In toate schimburile si tranzactiile din aceasta lume, intotdeauna oamenii ofera ceva si primesc ceva in schimb. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Insa toata aceasta idee de transformare si transfer, de schimb intre oameni si plata si rasplata isi are si exceptiile sale. Iar in Tora, chiar in paragrafele pe care le citim in aceasta saptamana, exista o astfel de exceptie…
In versetul 47:30 din Geneza, vorbindu-i fiului sau Iosef de pe patul de moarte, Iaacov spune cuvinte memorabile:
„Daca am capatat trecere inaintea ta, pune, te rog, mana sub coapsa mea si poarta-te cu bunatate si adevar: sa nu ma ingropi in Egipt.” – Geneza 47:30
O ultima rugaminte a unui om muribund… „Al na tikebereini be’Mitzraim!”, „Nu ma ingropa, rogu-te, in Egipt!” Iar despre aceasta rugaminte, despre aceasta porunca, de a ii ingropa pe cei decedati, ne spun comentatorii si inteleptii rabinica ca este hesed shel emet, „bunatatea adevarata” (sau „bunatatea adevarului”), pentru ca nici un om care indeplineste porunca de a isi inmormanta o ruda sau un cunoscut decedat nu asteapta vreo rasplata pentru fapta sa. La ce rasplata s-ar putea astepta, in fond? Cel care a decedat nu mai este si nu poate oferi nici o rasplata…
Ei bine, sunt oameni care pentru orice asteapta cate o rasplata. Exista o celebra poveste in Midrash (Bereshit Raba) in care atunci cand Dumnezeu S-a gandit sa il creeze pe om, Adevarul s-a opus, spunand: „Omul nu ar trebui creat, pentru ca este plin de minciuni.” Bunatatea, pe de alta parte, a incercat sa contracareze argumentul: „Ba omul ar trebui creat, pentru ca este plin de bunatate.”
Rabinul din Lubavitch, fondatorul miscarii Chabad, spunea comentand pe marginea acestui midrash: Adevarul probabil ca a raspuns la cuvintele Bunatatii, zicand: „Ceea ce spui tu, ca omul este plin de bunatate, este si asta una din multe minciuni ale omului. Pentru ca atunci cand omul face o fapta buna, de fapt el o face doar pentru ca asteapta ceva in schimb de la cel sau cei din jur.”
Si asta se intampla de obicei… Exista insa aceasta exceptie, a actelor de bunatate facute catre cineva care a murit. Hesed shel emet, bunatatea adevarata, cum o numeste Tora, ne arata ca omul este capabil si de fapte pur altruiste si ne vorbeste despre cum ceea ce facem, uneori avand intentii mai bune sau mai putin bune, definesc in fapt cine suntem, ne definesc identitatea.
M-am gandit mult zilele acestea, acum cand in Israel, in tara noastra de suflet este atata durere si tragedie, m-am gandit la bunatatea oamenilor si la adevarul pe care ei il promoveaza. M-am gandit cum o tara, atat de acuzata in trecut, de fiecare data cand incerca sa isi apere locuitorii, incearca azi din nou sa supravietuiasca terorismului si rautatii, minciunii si urii. Cum arata astazi conditia noastra de oameni? Cum arata identitatea noastra iudaica, legatura noastra cu cei din jur? Israelul se roaga si plange pentru a nu mai avea nimeni, nici chiar palestinienii, morti de ingropat, iar de partea cealalta se aud cantece de bucurie ale militantilor Hamas atunci cand soldati sau civili nevinovati deopotriva sunt ucisi de rachete. Oare Tora si mesajul ei nu a ajuns si la teroristi? Sau nu au vrut sa il auda?
Si ma uit din nou la cuvintele lui Iaacov: „al na tikbereini be’Mitzraim”, „nu ma ingropa in Egipt”. Probabil, daca ar fi putut, Iaacov ar fi spus: „Nu ma ingropa, nu vreau sa mor, nu vreau sa moara nimeni. Nici in Egipt, nici in alt colt de lume, as vrea ca oamenii sa traiasca si sa continue sa faca fapte bune.” Poate… Ceea ce sigur insa a spus, este ca exista pentru oameni acea „bunatate adevarata”, acea bunatate pur altruista, acea umanitate pura pe care ar trebui sa o avem cu totii, chiar si astazi, la atatia ani de la acea intalnire dintre Iaacov si Iosef…
Sa dea Dumnezeu sa o regasim si sa cream, in Israel si in intreaga lume, Bunatate si Adevar, pace si liniste pentru toti!
Shabat Shalom!
Opinii recente