Itzhak se intorsese de la Beer Lehai Roi, caci locuia in tara de miazazi. Intr-o seara, cand Itzhak iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii si s-a uitat si, iata, veneau niste camile. — Geneza 24:62-63

 Ceea ce urmeaza este in fapt inspirata dintr-o drasha (expozitiune pe marginea Torei) tinuta ieri in fata intregii yeshive unde invat de catre unul dintre colegii mei, peste doar cateva luni rabinul Elliot Kaplowitz. L-am intrebat in prealabil daca pot traduce in romana cuvintele lui si mi-a acordat aceasta permisiune, spunandu-mi doar atat: “Sigur, am incredere in tine ca ma vei traduce corect…” Si mi-am propus intr-adevar sa il traduc corect, pentru ca mesajul pe care l-a prezentat este unul cu adevarat minunat, simplu si totodata deosebit de actual. Iata asadar cuvintele lui Elliot, cu certitudinea ca ele vor ajunge la inimile voastre, asa cum au ajuns si la a mea…
Un lucru pe care aceasta experienta mi l-a dat a fost si o mai buna intelegere a povestii lui Itzhak, asa cum apare ea in pericopa din aceasta saptamana. Itzhak reapare in aceasta pericopa pe camp, acolo unde o intalneste pe Rivka pentru prima data. Multi comentatori biblici scot in prim-plan faptul ca aceasta este prima data cand il revedem pe Itzhak dupa Akeida, dupa momentul in care tatal sau, Avraham, a fost pe punctul de a-l sacrifica pe altar. Un simplu calcul matematic ne dezvaluie faptul ca trei ani au trecut de la acel eveniment. Stim ca Sara avea 127 de ani atunci cand a murit, la inceputul acestei pericope (Geneza 23:1-2) si ca l-a nascut pe Itzhak atunci cand avea 90 de ani (Geneza 17:17). Itzhak avea asadar 37 de ani atunci cand a fost adus ca ofranda pe altar. La inceputul pericopei de saptamana viitoare, Toldot, Tora ne spune ca Itzhak avea 40 de ani atunci cand s-a casatorit cu Rivka pe care o intalneste pe camp (Geneza 25:20). Patruzeci minus treizeci si sapte ne indica trei ani de absenta intre momentul in care a avut loc Akeida si moartea Sarei si reaparitia lui Itzhak in pericopa din aceasta saptamana.

UNDE A FOST ITZHAK ACESTI TREI ANI? CE A FACUT EL IN TOT ACEST RASTIMP?
As dori sa ofer cateva explicatii posibile…

Prima explicatie este bazata pe un detaliu straniu pe care il aflam din textul Torei: atunci cand Itzhak apare pe camp, Tora ne spune: “Itzhak se intorsese de la Beer Lehai Roi” (Geneza 24:62) Ce este Beer Lehai Roi si de ce ne spune Tora ca Itzhak a fost acolo? In urma cu doua saptamani, in pericopa Leh Leha, Beer Lehai Roi apare pentru prima data in Tora, atunci cand Hagar ofera acest nume locului in care Il intalneste pe Dumnezeu (Geneza 16:14). Dupa ce Avraham a alungat-o pe Hagar de acasa la indemnul Sarei si a abandonat-o in desert, Hagar, pe cale sa moara de sete, este vizitata de catre un inger care ii spune: “Nu te teme, Hagar, totul va fi bine, vei avea un fiu caruia ii vei pune numele Ishmael…” Dupa ce afla de la inger aceste lucruri, Hagar spune: “Ea a chemat Numele lui Dumnezeu care ii vorbise: ‘Tu esti Dumnezeu care ma vede!’ caci a zis ea: ‘Cu adevarat, am vazut aici spatele Celui care m-a vazut’. De aceea, ea a numit fantana Beer Lehai Roi (Fantana Celui care ma vede), care este intre Kadesh si Bared.”

Midrash-ul comenteaza asupra acestui nume straniu pe care Hagar I-l da lui Dumnezeu: “Tu esti Dumnezeu care ma vede – Rabi Ibu a spus: Tu esti Dumnezeu care vede umilinta care este inauntru.” Ceea ce face Hagar este sa vorbeasca cu Dumnezeul care o vede umilita si in suferinta! Este evident ca Hagar sufera, ca se simte insultata, umilita, aruncata din casa, abandonata de stapanii ei Avraham si Sara! Iar Beer Lehai Roi vine sa simbolizeze atenuarea suferintei si mangaierea pe care o are atunci cand isi da seama ca Dumnezeu ii vede umilinta, ca Dumnezeu o intelege.

Toate acestea sunt foarte frumoase, insa care este legatura cu Itzhak?!? Pe parcursul povestii despre Akeida (sacrificarea lui Itzhak) – capitolul 22 din Geneza, Tora nu ne ofera nici un fel de detalii legate de sentimentele lui Itzhak. Intreaga poveste se concentreaza asupra lui Avraham. Este insa clar ca Itzhak a fost afectat foarte puternic de evenimentele prin care a trecut… Multe midrash-uri atribuie orbirea lui de mai tarziu (Geneza 27:1) experientei pe care a avut-o la Akeida. Itzhak – cu mainile legate, pe altar, cu tatal sau ridicand cutitul asupra sa si pregatindu-se sa il omoare – trebuie sa se fi simtit abandonat, trebuie sa fi simtit durere, trebuie sa fi fost insultat si umilit, pe scurt, trebuie sa fi trait multe din sentimentele pe care Hagar le-a avut in desert. Itzhak se duce la Beer Lehai Roi pentru ca se identifica cu povestea si suferinta lui Hagar. Fie ca doreste sa gaseasca la Beer Lehai Roi compasiunea pe care Hagar a gasit-o, fie ca se intreaba cum poate oare exista un loc numit Beer Lehai Roi, un loc care sa indice faptul ca Dumnezeu este milos, atunci cand el, Itzhak, simte atata durere… Conform acestei explicatii, Itzhak revine pe scena biblica dupa ce a trecut printr-o adanca suferinta si lupta cu propriile lui sentimente provocate de Akeida.

Zoharul (cea mai importanta lucrare a Kabalei – mistica iudaica) ne indreapta insa catre o alta directie… Zoharul ne subliniaza faptul ca Tora ni-l prezinta pe Itzhak “cugetand in taina pe camp”, meditand. Zoharul intreaba: “Oare Itzhak nu avea o casa sau un alt loc in care sa mediteze?!? De ce mediteaza pe camp?” Raspunde Zoharul: “Acel camp era campul pe care l-a cumparat Avraham (in Geneza 23:16-18) in apropierea pesterii Mahpela, campul in care a fost ingropata Sara.” Daat Mikra, un alt comentator, continua aceasta idee si ne spune: “Itzhak a mers in campul lui Efron, langa pestera Mahpela, acolo unde era ingropata Sara, pentru a vorbi cu Dumnezeu si a-I spune cat de mult sufera pentru moartea mamei lui, pe care nu a incetat sa o jeleasca timp de trei ani…” Conform acestei explicatii, Itzhak este inca in proces de recuperare, in proces de jelire a mamei sale. Chiar daca este adult, Itzhak nu poate accepta moartea parintilor sai. Acesta este, cred, un sentiment pe care il putem cu totii intelege…

Un al treilea raspuns la intrebarea “unde a fost Itzhak timp de trei ani?” este oferit de Midrash Hagadol. Dupa Akeida (sacrificare), Tora ne spune: “Avraham s-a intors la servitorii lui” (Geneza 22:19). Itzhak lipseste! Iar Midrash Hagadol intreaba: “Unde este Itzhak?” De ce nu s-a intors si el? Raspuns: “Dupa Akeida, Dumnezeu l-a facut pe Itzhak sa intre in Gan Eden, in Gradina Edenului, unde a stat timp de trei ani.”

Gradina Edenului simbolizeaza multe lucruri, insa unul din aceste lucruri este detasarea de lume. Gradina Edenului este locul in care merg oamenii cand mor. Gradina Edenului nu este parte din realitatea pe care o cunoastem, ea este o lume abstracta si ideala. Itzhak a fost atat de socat de Akeida incat nu a fost capabil sa ramana parte din aceasta lume. A trebuit asadar sa mearga intr-o lume ideala, atipica, imaginara, si numai acum, dupa trei ani, el revine in aceasta lume, in lumea noastra.

Orice raspuns am alege pentru intrebarea “unde a fost Itzhak?”, ce este clar din cele de mai sus este ca Itzhak este un personaj in suferinta, un personaj cu emotiile la pamant, un personaj care a trecut prin multe… Atunci cand reintra in naratiunea biblica si aceasta lume, Tora si comentatorii ei ne spun ca Itzhak era in mijlocul rugaciunii si meditatiei: “Itzhak iesise sa cugete in taina pe camp (lasuah ba’sade)”. Spune Talmudul (Brahot 26a): “ein siha, ela tefila” – “cugetarea (siha) inseamna rugaciune”. Cat de minunata, cat de bogata si speciala trebuie sa fi fost rugaciunea lui Itzhak, atunci cand incearca sa intelega Akeida, sa accepte faptul ca mama sa a murit si sa revina in aceasta lume!…

Adesea, oamenii gandesc, in mod gresit, ca spiritualitatea inseamna doar o emotie pozitiva, ceva care ne face sa ne simtim bine… Insa spiritualitatea exista si in momente in care se duc lupte interne in sufletul nostru, atunci cand suntem in suferinta. Este clar ca un asemenea moment este cel pe care il vedem la Itzhak!

Exista si o alta explicatie a episodului in care Itzhak este pe camp. In plus fata de explicatia rugaciunii, a meditatiei, exista comentatori care iau in considerare faptul ca “lasuah”, cuvantul pe care Tora il foloseste pentru a desemna aceasta meditatie, mai apare o data in Tora, la inceputul Cartii Genezei. Acolo, in versetele 2:5-6, Tora ne spune: “In ziua cand a facut Dumnezeu pamantul si cerurile, nu era inca pe pamant nici un copac pe camp (siah ha’sade) si nici o iarba de pe camp nu incoltea: fiindca Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului.”

In acest context, cuvantul siah sau lasuah indica si natura, mai exact arborii, copacii. Iar Rashbam si Hizkuni (alti doi comentatori ai Torei) spun ca atunci cand Itzhak a mers pe camp, ceea ce a facut el acolo a fost sa planteze copaci. Ceea ce a facut Itzhak in aceasta varianta a fost sa isi foloseasca lupta interna si problemele pe care le avea intr-o maniera pozitiva, pentru a contribui la imbunatatirea lumii… A folosit toata aceasta suferinta si dialogul pe care dorea sa il aiba cu Dumnezeu pentru a planta copaci.

Cred ca avem cu totii suferinte si lupte interne legate de spiritualitate. In majoritatea cazurilor, slava Domnului, suferintele noastre nu sunt probabil atat de grave ca acelea ale participantilor la conferinta JACS si probabil nici atat de dureroase ca ale lui Itzhak in pericopa din aceasta saptamana. Insa avem cu totii, in mod cert, intrebari despre viata si Dumnezeu, intrebari care ne framanta, uneori chiar in fiecare zi…

Cred ca mesajul pericopei noastre este ca putem sa luam aceste framantari si aceste lupte interne si sa incercam sa le utilizam in scopuri pozitive. Precum Itzhak, putem folosi aceste framantari pentru a ne ruga cu ardoare si sinceritate. Putem totodata sa le folosim pentru a crea si realiza ceva bun in aceasta lume, pentru a planta propriii nostri copaci. Aceasta este binecuvantarea pe care as dori sa v-o ofer, aceasta este, cred, binecuvantarea pe care pericopa Haiei Sara ne-o ofera tuturor…

Shabat Shalom!

Share This