POVEȘTI REPOVESTITE SAU ODA DETALIULUI (Haiei Sara 5764)

O prima intrebare ar fi: care este motivul pentru care Tora ne repeta, la cateva versete distanta, un episod care ar fi putut foarte bine omis cu o fraza de genul: „Si toate lucrurile s-au petrecut exact asa cum Ii ceruse Eliezer lui Dumnezeu…”?

O alta intrebare insa este mai putin evidenta: in fiecare din cele patru prezentari ale episodului alegerii Rebecai, detalii aparent minore se modifica. De ce? Vom raspunde la aceste intrebari, facand un pic de analiza comparata…

ELIEZER SE ROAGA LUI DUMNEZEU si apoi POVESTESTE CA SE ROAGA LUI DUMNEZEU

1. In prima faza, Eliezer Il roaga pe Dumnezeu sa ii arate pe „naara” (fecioara) aleasa pentru Itzhak. Cand povesteste familiei acesteia episodul, Eliezer inlocuieste „naara” cu „alma” (tanara femeie). Conform interpretarii lui Malbim, Eliezer intentioneaza aceasta schimbare ca un compliment pentru Rebeca. In acele timpuri, „alamot” (pluralul de la „alma”) erau fete bogate, care aveau servitori si nu aveau ele insele grija de gospodarie. Prin aceasta inlocuire de termeni, Eliezer declara practic ca prefera o fata cu avere mai modesta, dar care sa stie sa aiba grija de casa. In plus, gestul facut de Rebeca (acela de a oferi apa lui Eliezer si camilelor sale) a avut mai mare valoare facut de mana ei, decat daca ar fi fost facut de catre o slujnica de-a fetei. Dupa cum afirma Talmudul in Tratatul Kedushin, „mitzva bo ioter mibeshluho” (o fapta buna realizata de catre cineva are valoare mai mare decat aceeasi fapta realizata printr-un intermediar).
2. O alta discrepanta in relatare este prezentata in versetele: „Te rog apleaca-ti carafa ca sa pot bea!” si „Da-mi, te rog, niste apa din carafa ta!”. In rugaciunea sa catre Dumnezeu, Eliezer cere ca fata aleasa de catre Acesta pentru Itzhak sa aiba puterea de a face o fapta buna pana la capat, chiar daca acest lucru implica efort suplimentar. In discutia sa cu rudele Rebecai, Eliezer le indica acestora faptul ca insusi gestul fetei de a-i permite sa bea apa din carafa sa era suficient pentru a o desemna ca viitoare mireasa. Este un alt mod prin care Tora ne indica faptul ca este mai bine sa faci o jumatate de lucru bun, decat sa nu intreprinzi nimic, gasind scuze de tipul: „Oricum nu puteam sa termin ceea ce as fi inceput…” Dupa cum afirma Mishna in Pirkei Avot (Invataturile Parintilor): „Lo aleha hamelaha ligmor ve lo ata ben horin lehibatel mimena” (Nu tu trebuie sa termini treaba, insa nici nu ai voie sa te dezici de ea [de la bun inceput]).
3. Si iata o a treia discrepanta: „Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraham, fa sa se intample astazi pentru mine si fii milos cu stapanul meu Avraham”, spune Eliezer in ruga sa catre Dumnezeu. Repovestind episodul, Eliezer inlocuieste aceasta fraza cu urmatoarea: „Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraham, daca vei voi sa dai izbanda in calatoria pe care o fac.” Conceptul de „hesed” (mila), pe care il cere Eliezer de la Dumnezeu este trecut in cadrul discutiei „in seama” rudelor fetei, carora li se spune: „Si acum, daca vreti sa aratati mila si adevar fata de stapanul meu, spuneti-mi; iar daca nu, spuneti-mi; si o voi lua la dreapta sau la stanga.” [Geneza 24:49] Eliezer le spune rudelor Rebecai ca Dumnezeu si-a jucat rolul in acest episod si ca acum viitorul fetei si indeplinirea vointei divine este in mana lor. O lectie importanta, care ne spune si noua, tuturor, ca ultima decizie spre bine sau rau o avem noi. Asa dupa cum spune si Dumnezeu in Tora: „V-am pus astazi in fata binele si viata, raul si moartea…”

1. In repetarea povestirii lui Eliezer, Rebeca spune: „Bea si voi da apa si camilelor tale.” In realitate, conform versetelor Torei si explicatiilor Midrashului, lucrurile au stat putin altfel… Or Hahaim explica faptul ca Rebeca a trecut testul cu o nota peste maxim. A coborat carafa de apa de pe umar, pentru a-l scuti pe Eliezer de efort, apoi i-a apropiat-o de buze (in ebraica „vatashkehu”, din aceeasi familie semantica cu „neshika” – sarut). In plus, Rebeca nu a pomenit deloc la inceput de adapatul camilelor, pentru ca, daca Eliezer ar fi stiut, poate ca ar fi vrut sa bea mai repede sau mai putin, pentru a o scuti pe ea de efort. Abia dupa ce Eliezer a baut pe saturate, Rebeca si-a afirmat intentiile: „Voi scoate apa si pentru camilele tale pana cand vor termina de baut.” Midrashul povesteste ca atunci cand Rebeca s-a apropiat de apa, aceasta a urcat singura catre ea (o extrapolare a versetului 24:16 – „Ea a umplut carafa [cu apa] si a urcat”).
2. Atat de minunata era Rebeca, incat in prima faza o minune divina a avut loc pentru meritele ei! Insa acum, dupa ce Eliezer a baut, apa nu a mai urcat singura spre carafa fetei. Efortul ei a fost acela de a scoate apa pentru 10 camile, care, prima data dupa saptamani de calatorie prin desert, pot bea zeci de litri de apa! Iar Rebeca l-a facut nu numai fara a se plange, dar chiar cu bucurie, „alergand la fantana”, dupa cum ne spune Tora! Mai mult, Kedushat HaLevi afirma ca imensa sa bunatate nu se opreste aici: Rebeca a scos apa pentru camile si a turnat-o in adapatoare, pentru ca ele sa poata bea toate in acelasi timp. Caci, a gandit ea, „cum sa o aleg pe cea care sa bea prima?”