INTREBARE:
Ce spune traditia despre persoanele nascute sau decedate in perioada celor zece zile de post si rugaciune de la Ros Hasana pana la Yom Kippur? Stiu ca destinul omenirii este decis de Ros Hasana si inscris si pecetluit de Yom Kippur, dar ce se poate spune despre persoanele ale caror destine sunt pecetluite pana in Yom Kippur? Poate fii decesul survenit in aceasta peroada privit ca o pedeapsa grabnica iar venirea pe lume o anume binecuvantare “suplimentara” fata de restul anului ?

RASPUNS:
Zilele dintre Rosh Hashana (Anul Nou Iudaic) si Iom Kipur (Ziua Iertarii Pacatelor) se numesc Aseret Iemei Teshuva (Cele Zece Zile de Pocainta). Ele sunt zile in care oamenii incearca sa reinnoade relatii, sa ceara iertare unul altuia pentru greselile pe care le-au facut, precum si sa isi refaca relatia cu Atotputernicul. Ele sunt zile in care domina ideea de judecata divina, de punere in balanta in fata lui Dumnezeu a faptelor bune si a celor rele, proces urmat de scrierea si sigilarea in Cartea Vietii sau a Mortii a persoanei respective, pentru inca un an iudaic.

Conform traditiei iudaice, oamenii se impart in trei categorii, din punctul de vedere al modului in care destinul lor este scris si pecetluit. Exista tzadikim, oameni drepti, al caror destin este scris si pecetluit in Cartea Vietii de Rosh Hashana. Exista, la polul opus, reshaim, oameni rai, al caror destin este scris si pecetluit in Cartea Mortii de Rosh Hashana. Si exista uriasa majoritate a lumii, beinonim, oameni “mijlocii”, normali, care trebuie sa astepte un verdict pana la Iom Kipur (si, conform anumitor opinii, chiar pana la Shmini Atzeret, dupa Sucot).

Acestea fiind spuse, nu am auzit ca nasterea intre Rosh Hashana si Iom Kipur sa fie privit ca o binecuvantare. Exista intr-adevar teama ca un deces sa nu survina imediat inainte de Iom Kipur (poate ca o pedeapsa divina, sau ca urmare a “transferului” unei persoane din categoria oamenilor normali in cea a reshaim-ilor). Spre exemplu, traditia iudaica prevede ca Vidui, rugaciunile de confesiune a pacatelor care sunt recitate in ajun de Iom Kipur, sa fie spuse inainte de ultima masa inainte de post (Seuda Mafseket). Acest lucru se datoreaza fricii ca o persoana sa nu cumva sa moara inecata cu un os sau o bucata de mancare la aceasta ultima masa si sa nu fi apucat sa rosteasca Vidui inainte de Iom Kipur.

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This