Daca vei vedea magarul cuiva pe care il urasti sovaind sub povara sa si te vei opri de la a-l ajuta, sa il ajuti ajutandu-l, impreuna cu el. – Exodul 23:5

O lume intreaga cunoaste povestea ne-evreului care s-a dus la Hilel si i-a spus ca este de acord sa se converteasca la iudaism, cu conditia ca inteleptul sa il invete intreaga Tora in rastimpul pe care un om il poate petrece stand intr-un picior. O lume intreaga cunoaste raspunsul pe care l-a dat atunci Hilel, raspuns care a concentrat o invatatura de sute de pagini intr-o singura fraza: „Ceea ce tie nu-ti place, nu face altuia!”

Ceea ce nu multa lume stie (si chiar inca si mai putina doreste sa afle si sa aplice) este ca raspunsul lui Hilel nu s-a oprit aici. El a mai continut cateva cuvinte, la fel de importante ca si primele si anume: „Acum du-te si invata!”

In pericopa de saptamana trecuta, poporul evreu primeste Cele Zece Porunci si se angajeaza sa respecte cuvantul lui Dumnezeu. Insa acest cuvant divin este prezentat abia acum in varianta mai completa, in pericopa Mishpatim pe care o citim in acest Shabat. Desi legi precum „Sa nu ucizi!” sau „Sa nu ravnesti la bunul aproapelui tau!” sunt date in pericopa Itro, Tora ne prezinta saptamana aceasta un alt aspect al legilor, anume modul lor practic de implementare. Ce se intampla daca un om nesocoteste totusi vointa divina si ucide? Ce se intampla cu cei care fura? Dar cu cei care isi necinstesc parintii? Despre toate acestea, pericopa Mishpatim (in traducere „legi”) are cate un cuvant de spus…

Insa problema principala a pericopei Mishpatim nu este aceasta, ci una de care m-am lovit si eu cand am inceput comentariul: despre ce sa scriu? In intreaga Tora, nu exista o pericopa care sa contina mai multe legi ca Mishpatim (cateva zeci de legi!), iar a le trata pe toate era imposibil.

Si iata ca am ales o lege care vorbeste despre ceva cu care avem impresia (mai ales cei care traim in orase) ca nu ne vom intalni niciodata: magarii. Comentariul urmator se bazeaza pe explicatiile rabinului Mordechai Kamenetzky.

„Daca vei vedea magarul cuiva pe care il urasti sovaind sub povara sa si te vei opri de la a-l ajuta, sa il ajuti ajutandu-l”, spune Tora. Ciudata fraza… In primul rand, verbul „a ajuta” apare de trei ori in decurs de un verset… Iar segmentul „si te vei opri de la a-l ajuta” cere cu siguranta o interpretare… Daca nu ar trebui sa ne oprim de la ajuta un om aflat intr-o situatie grea, atunci pentru ce mai este intercalata aceasta propozitie? In comentariul sau, Rashi traduce aceasta propozitie printr-o intrebare retorica: „te-ai opri oare de la a-l ajuta?” Cum ai putea oare sa lasi ca un resentiment fata de omul respectiv sa se repercuteze atat de drastic asupra unui animal care, in fond, nu are nici o vina? Bineinteles ca „sa il ajuti, ajutandu-l!”

Dar oare ce inseamna „magarul cuiva pe care il urasti„? Nu ne spune oare Tora in repetate randuri (de exemplu in Leviticul 19:17) sa nu ne uram semenii?!? Nu spune oare Rabi Akiva o alta fraza celebra, care apoi a fost preluata de catre intreaga omenire (ce-i drept, fara a oferi credit celui care a formulat-o): „Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti!”? De unde sentimentul acesta de ura despre care vorbeste Tora?!?

Inteleptii Talmudului explica aceasta intercalare prin faptul ca Tora se refera la un om pe care este permis sa il uram! Este vorba despre un om care, fiind avertizat in repetate randuri sa se indrepte si sa renunte la a incalca poruncile divine, refuza si continua pe drumul cel rau. Pe un asemenea om, Tosafot ne spun ca avem voie, ba chiar ca avem o mitzva sa il uram… Insa este vorba despre un cu totul alt tip de ura! Este vorba de fapt despre un fel de „resentiment constructiv”, pus in practica printr-o izolare a persoanei respective in cadrul comunitatii, izolare care – se spera – il va determina sa renunte la caile rele si sa revina spre bine. Este, daca vreti, un fel de pedeapsa pentru comportamentul omului respectiv si totodata o incercare de a il forta, prin „ura” pe care i-o arata ceilalti, sa se schimbe.

Problema care intervine aici este insa ca aceasta singura (repet, singura!) forma de „ura” permisa de Tora se poate transforma foarte usor in ura personala, a unui individ fata de celalalt. Pentru majoritatea oamenilor, un sentiment negativ poate conduce la alte sentimente negative, de data aceasta „gratuite” si distructive!

Din aceasta cauza, Dumnezeu (un foarte bun cunoscator al naturii umane) doreste sa ne avertizeze: chiar daca un om merita „ura” si resentimentul intregii comunitati, el trebuie ajutat daca se afla intr-o situatie dificila. Poate ca simplul fapt ca un alt om a intins o mana catre el il va determina sa revina pe calea cea buna…

Mai mult chiar decat acest „trebuie ajutat”, Tratatul talmudic Bava Metzia adauga faptul ca daca un evreu intalneste intr-o situatie dificila (ca aceea cu magarul incarcat, de exemplu) pe cel mai bun prieten al sau si pe cel mai rau dusman al sau, primul care trebuie ajutat este dusmanul! Un evreu este dator sa inteleaga ca ura si dispretul (chiar indreptatite, ca in situatia prezentata mai sus) fata de un alt om vor conduce la un raspuns de asemenea plin de ura si dispret, de data aceasta distructive. „Ajuta-l chiar si pe cel care ar merita sa il urasti!”, ne indeamna Tora. Aceasta este legea si asta trebuie sa facem!

Dar oare cum se realizeaza acest lucru practic? De ce spune Tora de doua ori: „sa il ajuti, ajutandu-l”? Pentru ca daca acea situatie dificila se repeta, un evreu este dator sa ajute iar si iar, pana cand lucrurile se indreapta si greutatea este inlaturata „de pe spatele magarului”… Intr-un singur caz putem sa ne oprim de la a ajuta: in situatia in care proprietarul magarului refuza sa „puna si el umarul”, contand pe obligatia celuilalt de a ajuta. In aceasta situatie putem sa ne dam la o parte, pentru ca Tora ne spune ajuta-l, „impreuna cu el”. Daca el nu vrea, nu esti obligat tu sa faci ceea ce el refuza…

Cati dintre voi au vazut in viata lor un magar? Probabil multi… Dar cati ati avut un magar? Probabil nimeni… Ce facem atunci cu legea aceasta? Cum ne ajuta ea azi, cand avem masini si portbagaje si firme care asigura transportul de marfa? Cum ajutam astazi?

Am sa va raspund cu elucidarea unei subtilitati a limbii ebraice, care arunca o lumina complet noua asupra problemei. In limba ebraica, magar se spune „hamor”. De la aceeasi radacina (het-mem-reish) provine insa si adjectivul „hamur”, care inseamna (intr-o traducere aproximativa) grav, sever, strict sau important. (Din aceeasi familie semantica face parte si substantivul „humra”, care desemneaza un decret rabinic prin care se instituie un grad de strictete in aplicarea practica a unei legi iudaice).

Iata cum ajutam astazi! Transformand „hamor” in „hamur”, transformand un animal de povara intr-o problema de importanta vitala… Avem astazi putini magari pe care sa ii incarcam si care sa sufere din cauza greutatii incarcaturii, insa avem multe (prea multe, as zice) probleme grave, severe, stricte sau importante. Avem prieteni care trec prin situatii de criza, avem probleme comunitare si oameni care lucreaza pentru a le rezolva si care sunt deseori mult prea incarcati… „Te vei opri oare de la a-l ajuta? Sa il ajuti ajutandu-l, impreuna cu el!”, ne spune Tora tuturor.

„Oare vei avea destul de spus despre un singur verset?”, m-a intrebat sotia mea in timp ce scriam acest comentariu. Poate ca intr-adevar am spus tot ce se putea spune… Dar cu siguranta voi veti mai gasi lucruri care nu s-au spus! Acesta este scopul comentariului si aceasta este „tema voastra pentru acasa”, tema noastra, a tuturor! Inainte de a incheia insa, mai vreau sa includ o scurta povestire de musar (povete), povestita despre ilustrul rabin Israel Salanter:

Rabinul Salanter calatorea odata cu trenul de la Salant la Vilna si statea intr-un vagon de fumatori, avand in mana o tigara aprinsa. La un moment dat, un tanar care se afla printre calatori a inceput sa strige la el, plangandu-se de mirosul de tigara. Ceilalti pasageri au fost uimiti: vagonul era unul de fumatori, asa ca protestele erau neindreptatite! Cu toate acestea, rabinul Salanter a stins tigara si a deschis fereastra pentru a intra aer proaspat. La numai cateva secunde dupa aceasta, tanarul a inchis brutal fereastra si a inceput din nou sa tipe. Rabinul Salanter s-a scuzat din nou fata de baiatul suficient de tanar pentru a-i fi fiu si apoi s-a cufundat in lectura unei carti.

Cand trenul a ajuns in Vilna, tanarul a fost uimit sa vada sute de oameni veniti la gara pentru a-l intampina pe rabinul Israel Salanter, una dintre cele mai importante figuri rabinice ale Europei. Omul a alergat imediat la rabin si a inceput sa isi ceara scuze. „Nu-ti face probleme”, a spus atunci rabinul Salanter, „o calatorie poate genera stres si poate aceasta a fost cauza. Nu iti port pica deloc. Spune-mi, de ce ai venit la Vilna?”

Tanarul a inceput sa explice ca a venit pentru a deveni shohet (persoana care taie ritual animalele) si ca un certificat in acest sens dat de un rabin din Vilna ar fi fost acceptat universal. Rabinul Salanter a zambit: „Ginerele meu, Reb Elya Lazer, te poate ajuta. Este rabin in Vilna. Odihneste-te in seara aceasta si maine poti da examenul.”

A doua zi, s-a dovedit ca omul avea nevoie de mai mult decat odihna, pentru ca a picat testul „cu brio”. Rabinul Salanter insa, nu a renuntat numai dintr-atat. L-a incurajat pe tanar sa incerce din nou si, pe parcursul urmatoarelor cateva saptamani, a platit profesori pentru ca acesta sa invete taierea rituala. In final, omul a fost suficient de bine pregatit pentru a trece testul, iar rabinul Salanter i-a aranjat chiar si o slujba.

Inainte de a pleca din Vilna, omul a venit la rabinul Salanter si l-a intrebat cu lacrimi in ochi: „Spune-mi, Rabi, am putut sa inteleg ca m-ai iertat pentru purtarea mea oribila si aroganta de care am dat dovada in tren. Dar de ce m-ai ajutat atat de mult? Asta nu am mai inteles!”

Rabinul Israel Salanter l-a invitat sa se aseze pe un scaun, l-a luat de mana si a explicat: „Este usor sa spui ‘Te iert!’. Insa adanc in suflet, cum stie oare un om ca a iertat cu adevarat si ca nu mai are resentimente? Adanc in inima mea, nu eram sigur ca am sters tot… Singura metoda de a fi sigur a fost aceea de a face ceva. Cineva care ajuta pe un altul ajunge sa il iubeasca. Prin ajutorul pe care ti l-am dat am creat o dragoste mai mare si mai puternica decat cuvintele ‘Te iert’…”

Cand un om este in dificultate, ajutati-l! Atunci cand magarul sau se cocoseaza sub povara sau atunci cand lucruri importante si grave il preseaza, atunci trebuie sa luam atitudine! Pentru ca a ajuta inseamna a iubi si numai dragostea impinge lumea inainte spre bine…

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut