CINE ESTE BOGAT? (Vaigaș 5763)

Rabinii s-au adunat in cerc si au dezbatut. Apoi, dupa un scurt rastimp, purtatorul de cuvant i-a spus imparatului: „Un om trebuie sa se omoare cu studiu si munca grea.”

Derutat de neobisnuitul raspuns, Alexandru cel Mare a intrebat: „Ce trebuie atunci sa faca un om pentru a muri?”

„Sa se mentina in viata cu tot felul de mijloace de a-si face viata usoara.”, i s-a raspuns.

„Si ce ar trebui sa faca un conducator pentru a deveni popular?”,a intrebat Alexandru.

„Oamenii au o fobie pentru autoritate si pentru a fi controlati. Asa ca un lider ar trebui sa respecte libertatea personala a fiecaruia.”, au raspuns rabinii.

„Ha!”, a exclamat Alexandru, „am un raspuns mai bun.” Apoi cu o voce autoritara a spus: „Un conducator trebuie sa iubeasca puterea si controlul si – in acelasi timp – sa arate bunatate fata de poporul sau.”

„Mai am o singura intrebare sa pun.”, a declarat puternicul conducator. „Este mai bine sa traiesti pe apa sau sa traiesti pe pamant?”

„Pe pamant”, au fost de acord toti rabinii. Iar unul dintre ei a explicat: „Pentru ca aceea care calatoresc pe mare nu sunt niciodata pe deplin linistiti pana cand nu ajung la destinatia lor, pe uscat.”

  – Talmud: Tamid 32a

Dvar Tora

Fara indoiala ca inteleptii Talmudului, oameni traind in litera si spiritul celor spuse de Dumnezeu, oameni indeplinind cu atata dragoste porunca de „laasok bedivrei Tora” (a te indeletnici permanent cu cuvintele Torei), nu au avut mari dificultati in a raspunde la intrebari aparent dificile in fata lui Alexandru cel Mare. Fara indoiala ca momentele in care – asa cum prezinta povestea de mai sus – ei au avut nevoie de timp de gandire, nu au fost decat simple dezbateri asupra raspunsului celui mai bun, a raspunsului pe care Alexandru cel Mare dorea sa il auda. Si, de asemenea fara indoiala, ca motivul pentru care editorii Talmudului au decis sa includa in paginile monumentalei lucrari aceste intrebari este acela ca ele si, mai mult, raspunsurile la ele sunt deosebit de importante si de actuale, chiar si in zilele noastre.

Atunci cand am citit insa pericopa din aceasta saptamana (Vaigash), raspunsul la intrebarile de mai sus nu a sosit chiar atat de rapid precum a fost el oferit lui Alexandru cel Mare de catre rabini. Dar despre aceste intrebari doresc sa vorbesc in continuare, in contextul pericopei Vaigash, incercand sa determin in continuare situatii in care un personaj sau altul se identifica cu una dintre intrebarile lui Alexandru cel Mare. Iar inainte de a trece eu la treaba, va sfatuiesc sa puneti acest comentariu deoparte si sa cititi si dumneavoastra pericopa [Geneza 44.18 – 47.27], incercand sa oferiti singuri raspunsuri.

Ok, si acum sa incepem…

CINE ESTE INTELEPT?

La prima vedere – personajul principal, Iosef. El este cel care poate prevedea viitorul (citindu-l, in toate visele sale si ale Faraonului), el este cel care ajunge din sclav vice-Faraon, tocmai pentru ca poate prevedea viitorul… Insa in pericopa Vaigash, Tora parca doreste sa spuna ca toate visele lui Iosef nu sunt suficiente pentru a-i conferi acestuia titlul de „intelept”. Si asta pentru simplul fapt ca in Vaigash Tora prezinta o sumedenie de alte evenimente in care clarviziunea lui Iosef este scoasa in evidenta… Si voi incepe cu o scurta Dvar Tora auzita saptamana trecuta de la un prieten de-al meu, Boni Singer.

In general despre mai marii poporului evreu se spune ca au avut clarviziune. Si atunci care este motivul pentru care Iosef pune in scena pentru fratii lui o intreaga piesa de teatru, in care ei vin si pleaca din Egipt, sunt primiti si apoi acuzati de spionaj, sunt trimisi cu daruri si mancare pentru familia lor din Canaan si totusi unul dintre frati trebuie sa ramana ostatic, pentru ca in final Beniamin sa fie favorizat in fata tuturor fratilor lui si, dupa doar o zi, acuzat de furt? Daca Iosef era atat de clarvazator si cunostea viitorul, cunostea desigur si faptul ca fratii lui aveau sa devina capeteniile celor 12 triburi ale lui Israel (impreuna cu Efraim si Manase). De ce atunci a fost necesar sa se „joace” cu ei pe tot parcursul pericopei trecute? Raspunsul este dat in pericopa de acum, Vaigash: „Eu sunt Iosef, fratele vostru. Eu sunt, cel pe care l-ati vandut in Egipt. Iar acum, nu fiti speriati si nici nu va mahniti ca m-ati adus aici, caci pentru a va salva viata m-a trimis Dumnezeu. Caci acestia sunt numai doi ani de foamete. Insa timp de inca cinci ani nu va fi nici aratura, nici seceris. Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu…” [44.4-8]

Atunci cand visezi ca fratii mai mari si tatal tau vor ingenunchia in fata ta, atunci cand vezi soarele, luna si stelele la picioarele tale si cand un astfel de lucru se indeplineste, oare cum poti sa le spui acest lucru fratilor si tatalui tau?!? Sub orice alta forma ar fi spus-o, Iosef ar fi atras invidie din partea fratilor lui si ar fi provocat o ruptura in familie: tatal si-ar fi acuzat fiii pentru vinderea lui Iosef, ba poate i-ar fi si dezmostenit pentru fapta lor.

Iosef a dorit insa sa „indulceasca” lucrurile, sa aduca tatalui sau sub o forma ocolita vestea ca traieste, ferindu-l de un soc. Midrash-ul spune de asemenea ca toti fratii, inclusiv Iosef, jurasera sa nu vorbeasca niciodata despre vinderea in robie a lui Iosef. Numai prin toata aceasta punere in scena, Iosef a reusit sa-si convinga fratii sa anuleze juramantul (care fusese facut in prezenta unui minian si trebuia desfacut in prezenta unui minian).

Si mai este ceva: existau doua moduri in care evreii puteau ajunge in Egipt, pentru indeplinirea planului divin promis lui Avraham: in sclavie (in care aveau de altfel sa ajunga dupa numai cateva zeci de ani) sau cu cinste si onoruri (asa cum se intampla in Vaigash). Iar pentru meritul lui Iaacov, Dumnezeu a ales a doua varianta…

CINE ESTE PUTERNIC?

Din nou s-ar parea ca Iosef… Insa la aceasta rubrica, Iosef are un contracandidat puternic: pe Iehuda. „Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon.” [44.18], ii spune el lui Iosef. Un om care poate sa treaca de faptul ca unul dintre fratii lui (Shimon) a ramas ostatic pentru acuzatia de spionaj, un om care poate sa treaca peste faptul ca, desi este cel mai mare dintre frati, altii (in speta Beniamin) sunt favorizati in locul lui si, in cele din urma, un om care trece peste el insusi, oferindu-se sa ramana ca rob in locul lui Beniamin – acela este un om puternic… Dupa toate standardele lumii de astazi, Iehuda ar fi avut motive sa faca un scandal teribil: acuzatii pe nedrept, favoritisme gratuite, oaspeti tratati cum poate nu s-ar cuveni… Insa el alege calea diplomatica, transformand acel „atunci Iehuda s-a apropiat de Iosef si a spus” [44.18], dintr-o apropiere potential periculoasa intr-o incercare de a razbate dincolo de masca lui Iosef, la sufletul acestuia…

Si mai exista un motiv pentru care Iehuda este puternic, anume versetul „tu esti ca Faraon”, citit si interpretat de comentatori si intr-o alta maniera decat un simplu act de curtoazie. „Iti spui un om cu frica de Dumnezeu [42.18], apoi spui ca vrei sa ti-l aducem pe Beniamin pentru ca sa dovedeasca faptul ca suntem intr-adevar din Cannan, pentru ca imediat dupa aceea sa ne transformi fratele in sclav?!?”, pare sa spuna Iehuda. Mai mult, „ia aminte, domnule vice-Faraon, ca Faraonul insusi a fost lovit de catre Dumnezeu, impreuna cu intreaga lui familie, pentru ca a retinut-o cu forta pe Sara. Iar tu, care esti ca Faraon, nu vei scapa de pedeapsa!” (Rashi) Iti trebuie curaj sa spui asa ceva, iti trebuie sa fii puternic…

CE SA FACA UN OM PENTRU O VIATA PLINA?

Conform raspunsului rabinilor, sa studieze si sa munceasca. Iar in pericopa Vaigash Tora ofera un foarte puternic exemplu in acest sens: „Da-ne piine! Pentru ce sa murim in fata ta? Caci argint nu mai avem.” [47.15], ii spun egiptenii lui Iosef, dupa ce isi cheltuisera averile pentru mancare. Foametea continua, iar zile mai bune nu se intrezareau… „Dati vitele voastre si va voi da piine in schimbul vitelor voastre, daca nu mai aveti argint.” [47.16], le raspunde Iosef. „Sa va dau paine?!? Nu va dau nimic pe gratis, daca aveti vite, aduceti-le lui Faraon!”, pare el sa spuna. Sa vorbesti asa unei multimi infometate – asta este MUNCA!!!

Iar pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, pentru ca nimeni sa nu aiba vreun dubiu referitor la destinatia tuturor sumelor de bani si a tuturor valorilor pe care Iosef le-a adunat muncind pentru Faraon, Tora mai spune: „Iosef a strans tot argintul care se gasea in Tara Egiptului si in Tara Canaanului, in schimbul graului pe care il cumparau oamenii si a adus Iosef banii in palatul lui Faraon” [47.14] Ce usor ar fi fost sa puna si el deoparte „ceva”! Dar a adus toti banii, pana la ultimul, lui Faraon, celui pentru care lucra…

Cat despre studiu, Tora ne spune doar ca inainte de venirea in Egipt, Iaacov „a trimis pe Iehuda inainte la Iosef, pentru a pregati pentru el in Goshen. Si au ajuns in tinutul Goshen.” [46.28] Ce era de pregatit? Rashi, citand Midrash-ul, explica faptul ca Iehuda a plecat inainte pentru a deschide in Goshen o iesiva, o casa de studiu. Iar ca initiator al acestei case de studiu a fost ales cel mai mare dintre frati, demonstrand astfel ca toti ceilalti ii vor urma exemplul si vor invata. Un exemplu la fel de valabil si pentru noi, astazi…

SI CINE ESTE BOGAT?

„Care este numarul zilelor anilor vietii tale?” [47.8], l-a intrebat Faraonul pe Iaacov cand acesta a venit in Egipt. „Zilele anilor calatoriei mele sunt o suta treizeci de ani. Zilele anilor vietii mele au fost putine si rele si n-au atins zilele anilor parintilor mei, in timpul calatoriei lor.” [47.9], raspunde Iaacov. Cu alte cuvinte, „am avut de infruntat multe greutati, a trebuit sa ma ridic la inaltimea unor inaintasi de seama si nu intotdeauna am reusit…”

…Cu toate acestea insa, „Iaacov a binecuvantat din nou pe Faraon” [47.10], pentru ca avea, prin credinta lui in Dumnezeu, puterea sa il binecuvanteze. Iaacov a fost multumit cu ceea ce avea, pentru ca a avut multe: fii si fiice, un nume (Israel) care nu mai necesita comentarii, o credinta care „l-a tinut in viata si l-a sustinut si l-a facut sa ajunga acel moment” (aidoma cu binecuvantarea „seeheianu”).

Iaacov a fost bogat pentru ca a rostit o binecuvantare atunci cand stia ca 400 de ani de sclavie aveau sa urmeze si a fost multumit cu ceea ce avea, pentru ca asta ne include si pe noi, cei care ii purtam astazi numele de Israel. Iaacov a fost bogat pentru ca a avut acea „avere potentiala”, pentru ca ne-a avut pe noi ca sa o transformam astazi, prin ceea ce facem, in realitate.

SHABAT SHALOM!