Din cauza unor mici probleme de sănătate, săptămâna trecută nu v-am putut oferi un comentariu la pericopa Șemot. Nedorind însă să rămân dator, o fac acum, cu câteva idei din scrierile rabinului Jonathan Sacks. Sper să vă pot oferi, spre finalul săptămânii și un comentariu pe marginea pericopei curente, Vaera.

* * *

În debutul capitolului 3 din Cartea Exodului, două întrebări ale lui Moșe se fac remarcate și merită atenția noastră. A doua este celebra întrebare din versetul 13, în care Moșe Îi cere lui Dumnezeu să Se identifice, să Se prezinte înaintea poporului pe care urmează să îl elibereze din robie:

Moșe I-a spus lui Dumnezeu: ”Iată, voi merge la copiii lui Israel și le voi spune: «Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi.» Și ei mă vor întreba: «care este Numele Lui?» Ce le voi răspunde? — Exodul 3:13

Cine ești Tu? — Îl întreabă în esență Moșe pe Dumnezeu. Iar răspunsul, adesea tradus eronat în limba română, este cel pe care l-am amintit și în comentariul anterior, pe marginea pericopei Vaiehi: אהיה אשר אהיה (”eheie așer eheie”) — ”Eu voi fi Cel ce voi fi”.

Însă prima întrebare este cu mult mai interesantă, în special datorită faptului că ea vine înaintea celei de-a doua pe care am menționat-o anterior. În fond, ce poate fi oare mai important decât cunoașterea ”esenței” lui Dumnezeu, a Numelui Acestuia, a identității Celui care urmează să te elibereze și să te salveze din robie și să-ți confere o misiune și un destin?

Ei bine, prima întrebare pe care Moșe o formulează este următoarea:

Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel? — Exodul 3:11

De fapt, dacă citim atent, există două întrebări aici. Prima este ”cine sunt?”, în timp ce a doua este ”cum voi putea eu facilita eliberarea evreilor din robie?”. La a doua întrebare de aici, Dumnezeu răspunde în chiar versetele următoare: ”Eu sunt cu tine”. Vei reuși înaintea lui Faron pentru că semnele și minunile le voi face Eu prin intermediul tău. Tu, Moșe, vei fi doar purtătorul Meu de cuvânt, profetul, delegatul Meu. Vei reuși pentru că Eu, Dumnezeu, sunt la cârma lucrurilor și acesta este planul Meu.

La prima întrebare însă, Dumnezeu nu oferă niciun răspuns. ”Cine sunt eu?” este o întrebare la care Moșe este lăsat să-și dea singur răspunsul.

Interesant este că în întreaga Biblie există numeroase astfel de întrebări și practic niciodată ele nu sunt explicit răspunse. Cei care le pun, oameni importanți cu misiuni importante, sunt lăsați să își clarifice singuri identitatea, să se definească singuri, acest lucru fiind parte integrantă din misiunea lor. Aproape invariabil, fiecare dintre ei începe prin a se defini ca nevrednic de misiunea încredințată. Profetul Isaia spune ”am buzele necircumcise” (Isaia 6:5). Ieremia spune: ”nu pot vorbi, căci sunt doar un copil” (Ieremia 1:6). David, cel mai mare dintre regii Israelului, își pune și el întrebarea lui Moșe: ”cine sunt eu?” (Samuel II 7:18). Iona, cel trimis să profețească în Ninive, nu spune nimic însă încearcă să fugă de misiunea sa. Conform comentariului lui Rașbam, chiar patriarhul Iaakov a încercat să fugă, fiind oprit de către îngerul cu care este nevoit să se lupte (Rașbam, comentariu asupra  Geneza 32:23)

Eroii biblici nu sunt personaje de mit. Nu sunt supra-oameni și nici demiurgi, ci sunt oameni normali, cu lipsuri și neajunsuri, care au dubii atunci când misiunea pe care Dumnezeu le-o încredințează pare mult prea mare sau mult prea importată. Însă ceea ce este important este că după întrebarea ”cine sunt?”, răspunsul este acela de a merge înainte. Pe drumul către măreție, dubiile sunt permise în iudaism, ba chiar necesare. Ele asigură succesul, definesc eroii, încadrează narațiunea.

Întrebând ”cine sunt?”, Moșe se definește eminamente ca un om. Întrebând ”cine sunt?”, el își clarifică rolul în cadrul Exodului, acela de mesager al lui Dumnezeu și nicidecum de înlocuitor al Acestuia. Întrebând ”cine sunt?”, Moșe lansează o invitație deschisă tuturor, din orice generație, de a aspira către măreție. Dacă în ciuda tuturor dubiilor, eu am putut — pare el să spună — puteți și voi.

* * *

Însă întrebarea ”cine sunt?” a lui Moșe mai are și o altă semnificație, dincolo de dubiile legate de misiunea pe care Dumnezeu urmează să i-o încredințeze. Moșe avea în fapt mai multe identități în acel moment. El era evreu (prin naștere), egiptean (prin creștere) și midianit (prin căsătorie).

”Cine sunt?” este o întrebare existențială. Cum mă identific? Unde mă regăsesc? Cu ce popor îmi confund destinul? Cine sunt ”ai mei”?

Pentru mulți oameni, în toate perioadele istoriei, aceste întrebări sunt actuale. Născuți într-o țară, vorbitori poate ai unei limbi asociate unei alte țări, cu o cultură provenind dintr-o a treia țară, cu o religie proprie unei a patra țări și locuind într-o a cincea țară — cine sunt acei oameni de fapt? Ce identitate au ei? Pot fi oare separate componentele vieții și identității unui om? Naționalitatea de religie sau de cetățenie? Limba maternă de cea vorbită curent? Cultura natală de cea a țării în care alegi să trăiești?

Întrebările sunt dificile și uneori răspunsul este și mai dificil. Spre norocul nostru, în povestea exodului, Moșe a știut răspunsul, anume că nu este nici egiptean și nici midianit, ci evreu, identificat cu poporului lui Israel și credința în Dumnezeul unic, dorind să-și confunde destinul cu cel al oamenilor pe care urmează să îi conducă spre Țara Promisă.

Avem și noi, în propriile noastre vieți, provocarea acestor întrebări și necesitatea de a ne oferi nouă înșine răspunsuri la ele. Pentru a avea o șansă la acele răspunsuri, este necesar adesea să privim cu atenție în oglindă și în propriul suflet. Nu este o întreprindere ușoară, însă de ea depinde uneori destinul nostru, viața pe care o trăim și — poate chiar mai important — modul în care generațiile viitoare își vor aduce aminte de noi.

Șabat Șalom!

Share This