Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca zilele sa iti fie lungite pe pamantul pe care Hashem, Dumnezeul tau, ti-l da tie. – Exodul 20:12
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, asa cum ti-a poruncit Hashem, Dumnezeul tau, pentru ca zilele sa iti fie lungite si pentru ca sa iti fie bine pe pamantul pe care Hashem, Dumnezeul tau, ti-l da tie. –Deuteronomul 5:16
O zicala romaneasca spune: „Un parinte poate ingriji zece copii si zece copii nu pot ingriji un parinte!” Iar zicalele sunt de obicei adevarate…
In pericopa din aceasta saptamana, Dumnezeu, venit special pentru aceasta pe Muntele Sinai, ofera poporului evreu Tora si cele 613 porunci ale acesteia. Printre acestea, chiar parte din Aseret HaDibrot (Cele Zece Porunci), datoria unui evreu de a-si onora parintii iese in evidenta. Prima intrebare: De ce? Nu este ea oare la fel ca toate celelalte din Cele Zece Porunci?
Ei bine, nu! Pe cele doua Table ale Legii, poruncile se impart in mitzvot bein adam laMakom (legi care reglemeteaza relatia dintre om si Dumnezeu) si mitzvot bein adam lehavero (legi care reglementeaza relatiile dintre oameni). Daca s-ar face un sondaj de opinie privitor la locul (pe prima sau a doua Tabla) in care ar trebui sa se gaseasca porunca de a ne onora parintii, 99,9 % dintre cei intrebati ar raspunde: Tabla a Doua. Cei carora le este adresata porunca sunt oameni, parintii lor sunt oameni, primii trebuie sa ii onoreze pe ultimii, deci porunca reglementeaza relatiile intre oameni!
Si totusi, porunca „cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” este a cincea din Aseret HaDibrot si ultima porunca de pe Prima Tabla. Comentatorii explica faptul ca la nasterea unui copil, trei parteneri contribuie, fiecare in felul sau unic: parintii ii ofera copilului trupul, iar Dumnezeu ii da sufletul care va locui acest trup. Daca un copil isi onoreaza parintii, Dumnezeu ii evalueaza aceasta mitzva ca si cum respectivul (sau respectiva) L-ar onoreaza pe Dumnezeu. In caz contrar, explica Talmudul in Tratatul Kedushin, atunci cand un copil nu arata respect fata de parintii lui, Dumnezeu spune: „Nu am facut bine sa salasluiesc printre ei, pentru ca daca as fi salasluit printre ei, M-ar fi chinuit si pe Mine.”
Porunca de a cinsti pe parinti are insa mult mai multe conotatii… In iudaism, respectul pentru parinti nu este numai o simpla relatie intre un om si un alt om. Deoarece toata traditia iudaica se bazeaza pe familie si pe mostenirea lasata de Avraham lui Ithak, apoi lui Iaacov, lui Iosef si celorlalti, porunca de a respecta pe parinti se traduce de fapt in a respecta traditia si iudaismul!
Ce inseamna insa „cinsteste-ti parintii”? Versetul 19:3 din Leviticul aduce putina lumina in aceasta problema: „Fiecare om: De mama ta si de tatal tau sa te temi si sa respecti Shabaturile Mele – Eu sunt Hashem, Dumnezeul tau!” In comentariul sau din Sefer HaMitzvot, Rambam explica faptul ca un copil este dator sa arate fata de parintii lui aceeasi „teama” pe care ar arata-o fata de un rege sau suvern care are putere de a pedepsi. O explicatie cel putin bizara… Parintii nu sunt regi si nu sunt suverani! Si (lucru pe care fiecare copil il intelege mai tarziu) parintii nu pedepsesc despotic, ci folosesc pedeapsa ca un mijloc de a isi readuce copilul pe calea cea buna! Si parintii isi iubesc copiii! Care este atunci legatura dintre „teama” de parinti si cea de autoritati? In primul rand, un copil trebuie sa nu „uzeze” prea mult de dragostea parintelui. „Lasa, ca tata ma iubeste si nu o sa ma bata! Lasa ca mama e buna si nu o sa se supere!”, isi spun multi copii. Tora ne invata ca trebuie sa avem grija cu aceste atitudini…
O alta legatura dintre „teama” de parinti si cea de autoritati este cea a respectului. Asa cum un om este dator sa arate respect fata de rege sau suveran, tot asa este dator sa arate respect fata de parinti, pe care nu are voie sa ii intrerupa brutal in vorbire sau sa ii contrazica in public (evident, intr-o maniera nerespectuoasa).
Ramban comenteaza ca porunca de a onora parintii are o legatura stransa cu toate cele de dinaintea ei. Astfel, prima din Cele Zece Porunci, care spune: „Anohi Hashem Elokeha…” („Eu sunt Dumnezeul tau…”) este o recunoastere a Divinitatii. Ca prim pas catre respect si onoare, un copil este dator sa isi recunoasca parintii. Veti intreba poate: „Cine nu isi recunoaste parintii?” Ei bine, sunt multi care, in anumite situatii, ar prefera ca parintii lor sa nu fie parintii lor, pentru ca, de exemplu, ii „fac de rusine” in fata prietenilor sau colegilor.
Un alt pas catre respect si onoare este cel indicat de porunca a doua: „Lo ihie leha elohim aherim al panai!”, tradusa de obicei prin „Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine!”. O alta traducere ofera mai multe explicatii: „Sa nu accepti pe dumnezeii altora in prezenta Mea!” Legatura dintre porunci este dubla. In primul rand, tot asa cum Dumnezeu este etern si „prezenta Lui” este eterna, la fel onoarea si respectul datorat parintilor trebuie sa fie „eterne”. Un copil este dator sa isi onoreze parintii chiar si dupa moartea acestora, prin ruga de Kadish in anul de doliu si prin pomenirea lor la jahrzeit (zi de comemorare a mortii). In al doilea rand, asa cum acceptarea unor „alti dumnezei” este o jignire adusa lui Dumnezeu si este interzisa, la fel si orice actiune care ar aduce o jignire parintilor este interzisa.
Legatura cu porunca a treia este mai subtila: „Lo tisa et shem Hashem Elokeha lashav…” („Sa nu iei numele Meu in desert!”) Auzim adesea despre oameni care se lauda cu inaintasii lor, care ofera arborele genealogic sau titlurile de noblete ale acestora ca garantie pentru ei insisi, pentru ca mai apoi sa aflam de falsitatea si imoralitatea cauzelor pe care le urmareau. Un om corect si cinstit si despre care se spune „este fiul lui Cutare” isi cinsteste parintele. Un om care insala, fura sau minte si despre care se spune „este fiul lui Cutare” pateaza numele parintelui sau.
Porunca a patra se leaga de „cinsteste-ti parintii” prin aceea ca un evreu este dator sa isi onoreze tatal si mama la fel cum este dator sa onoreze Shabatul.
Ce mai implica insa „Cinsteste-ti parintii”? Unii comentatori explica porunca din pericopa de saptamana aceasta cu o conotatie noua, izvorata din paralela care se poate face intre cele doua aparitii ale poruncii in Tora. In versetul 5:16 din Deuteronomul, in pericopa Vaethanan, versetul Torei se modifica semnificativ: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, asa cum ti-a poruncit Hashem, Dumnezeul tau, pentru ca zilele sa iti fie lungite si pentru ca sa iti fie bine pe pamantul pe care Hashem, Dumnezeul tau, ti-l da tie.”
Haamek Davar explica aceasta adaugire prin faptul ca Dumnezeu a dorit ca respectul datorat parintilor sa nu fie conditionat de iubire. Exista situatii (evident, nefericite) in care un copil ajunge sa nu isi mai iubeasca parintii. Sunt cazuri grave de abandon familial, de molestari fizice sau abuzuri sexuale, in care un copil implicat nu mai are pentru parintii lui acel sentiment curat al dragostei. Chiar si in aceste situatii tragice si nedorite, copiii sunt datori sa isi respecte parintii, pentru ca darul pe care acestia l-au oferit, viata, nu poate fi platit altfel niciodata…
In tratatul talmudic Kedushin, Rav Eliezer pune o alta intrebare: Cat de departe trebuie sa mearga un om cu onorarea parintilor? Acolo, in paginile Talmudului, este relalata ca raspuns povestea unui ne-evreu, Dama fiul lui Netina din Ashkelon, care a refuzat sa vanda o piatra pretioasa pentru o suma uriasa, pentru simplul motiv ca cheia de la cufarul in care se gasea aceasta piatra se afla sub perna pe care dormea tatal sau! Si Dama a renuntat la o avere, doar pentru a nu perturba somnul tatalui sau!
La prima vedere, povestea talmudica ne explica porunca de a respecta parintii si ne arata cat de departe merge aceasta. Insa comentatorii sunt de parere ca nu halaha (lege iudaica) este ceea ce trebuie sa invatam de la Dama, ci reguli de a fi om! Atunci cand un copil se naste, parintele ii ofera totul: mancare, imbracaminte, dragoste, timp, devotament… Iar cand anii trec si parintele imbatraneste copilul trebuie sa raspunda la fel. Uneori parintii in varsta sunt ciudati, uneori sunt bolnavi, alteori cer prea multe si nu inteleg ca timpul a trecut si copiii lor au crescut, dar intotdeauna ei raman parintii nostri! Suntem datori sa ii onoram si sa ii respectam, sa avem grija sa nu duca lipsa de nimic, sa le dam inapoi macar o parte din ceea ce ne-au dat ei noua!…
Si iata acum intrebarea principala a acestor pagini: De ce este necesara aceasta porunca? De ce a inclus-o Dumnezeu in Tora si de ce a rezervat pentru ea un loc atat de insemnat, pe Prima Tabla a Celor Zece Porunci?
Iar pentru a putea da raspunsul, sa studiem putin cadrul general: era la Muntele Sinai, Dumnezeu fata in fata cu trei milioane de oameni, barbati, femei si copii, in cea mai importanta dintre zilele istoriei umanitatii… Avea sa urmeze Relevatia, in care fiecare om din aceste trei milioane trebuia sa invete sa creada, sa invete sa respecte, sa invete sa inteleaga. Si cum putea oare Dumnezeu mai bine sa stabileasca o RELATIE PERSONALA cu fiecare din acesti oameni, decat printr-o relatie pe care fiecare dintre ei o avea deja?!? La Muntele Sinai, Dumnezeu a vorbit evreilor despre parintii lor, pentru ca sa le aminteasca faptul ca si El le era parinte! Le-a vorbit despre respect fata de parinti pentru a le aminti de respectul fata de Dumnezeu! Si le-a vorbit despre parinti „pentru ca sa li se lungeasca zilele si sa le fie bine”, amintindu-si de Revelatie si de acel moment unic!
Un bun prieten, Boni Singer, mi-a povestit in urma cu ceva timp despre un rabin calatorind intr-un tren, impreuna cu un adept fervent al teoriei evolutioniste, aceea care pretinde ca omul se trage din maimuta. Intrebat fiind cu nedumerire de catre interlocutorul sau cum de nepotii rabinului vin la fiecare jumatate de ora in compartiment pentru a vedea daca nu ii trebuie ceva, rabinul a raspuns: „Pentru nepotii mei, eu sunt mai in varsta si deci mai aproape de Revelatia de la Sinai decat ei! De aceea, ma respecta! Pentru nepotii dumitale, insa, dumneata esti mai aproape de maimuta!…”
Poruncile sunt clare in fata noastra. De noi depinde de ce ne sunt mai aproape parintii…
Shabat Shalom!
Opinii recente