Structura Torei nu este niciodată întâmplătoare. Faptul că un fragment apare imediat înainte sau imediat după un altul sugerează de obicei o legătură între cele două. Idem și atunci când o anumită pericopă este citită în preajma unei sărbători sau a unei date importante din calendarul iudaic. Și exact acesta este și cazul pericopei următoare, pericopa Șemini…

Șemini este întotdeauna citită în preajma sărbătorii de Pesah, înainte sau după aceasta, în funcție de tipul anului, normal sau bisect. Motivul: așa a fost alcătuit de către rabini calendarul iudaic și stabilit ciclul anual de citire a Torei. Și tocmai din cauza acestei juxtapuneri, ceea ce vă propun în continuare este să explorăm împreună câteva conexiuni între această pericopă și sărbătoarea de Pesah.

În primul rând, o scurtă ”tablă de materii”: pericopa Șemini ne vorbește, în capitolele 9-11 din Cartea Leviticului, despre trei subiecte principale: inaugurarea Mișkanului (Tabernacolului), moartea celor doi fii ai lui Aaron (Nadav și Avihu) și legile referitoare la kașrut.

Prima conexiune se află de fapt însă chiar în numele pericopei, dat de primul ei verset: ”Vaiehi baiom ha’șemini” ”Și a fost în cea de-a opta zi” (Leviticul 9:1) Desigur, vorbim aici despre a opta zi a ritualului de inaugurare a Tabernacolului când Moșe — până atunci îndeplinind singur ritualul zilnic — îi transferă ștafeta fratelui său Aaron, cel care avea să devină cu această ocazie primul Kohen Gadol (Mare Preot) adevărat din istorie.

Privind atent la cronologia Mișkanului, comentatorii dispută data exactă a inaugurării sale: Ibn Ezra vorbește de data de 8 Nisan, în timp ce Rași, Ramban și Abrabanel prezintă data de 1 Nisan ca fiind ziua exactă a transferului de ștafetă și a inaugurării efective. (Modul complex în care acești comentatori ajung la respectivele date este derivat din Cărțile Exodului, Leviticului și Numeri și, de asemenea, din Midraș și este dincolo de ceea ce ne propunem în acest comentariu.) Ceea ce se remarcă însă este consensul asupra lunii în care Mișkanul a fost inaugurat: luna Nisan, aceeași lună în care celebrăm și sărbătoarea de Pesah, prima în calendarul iudaic conform cronologiei biblice.

A doua conexiune provine tot din versetele de debut:

Moșe i-a spus lui Aaron: ”Apropie-te de altar și îndeplinește ritualul […]”  — Leviticul 9:7

Citând Midrașul, Rași face în comentariul său asupra acestui verset o observație interesantă: Moșe îl invită pe Aaron să se apropie, de parcă acestuia din urmă i-ar fi fost teamă și ar fi stat deoparte. De fapt, explică Midrașul, lui Aaron îi era și teamă și rușine să se apropie de altar, deoarece se credea nedemn de misiunea care urma să i se încredințeze. ”Nu te rușina! Asta ai fost ales să faci”, i-a replicat atunci Moșe. Și Aaron s-a apropiat și și-a preluat misiunea.

Un episod similar revine în memorie — punctat de Midraș și de Talmud (Sota 37a) deopotrivă. Un episod de această dată legat de sărbătoarea de Pesah… La șapte zile după ieșirea evreilor din Egipt, poporul se afla pe malurile mării. Înainte era o întindere uriașă de apă, în timp ce din spate venea în forță întreaga armata egipteană. Porunca divină fusese dată pentru continuarea călătoriei prin apă, însă nimeni nu avea curajul să înainteze. În acel moment, un bărbat din tribul Iehuda, pe numele său Nahșon ben Aminadav, a sărit în apă și a început să înainteze. Când apa i-a ajuns la nări, marea s-a despicat și evreii l-au urmat către salvare.

Aidoma poporului evreu la momentul Exodului, și lui Aaron îi era teamă și rușine. Evreii nu ajunseseră încă să creadă în ei înșiși și în capacitatea lor de fi oameni liberi, la fel cum nici Aaron nu credea că poate fi Mare Preot, slujitor al lui Dumnezeu în cel mai sfânt loc de pe pământ. Și într-un caz, și în celălalt, a fost nevoie de un imbold, de un îndemn exterior (Nahșon, respectiv Moșe) pentru a readuce în prim-plan curajul de a continua.

A treia conexiune între pericopa Șemini și Pesah poate fi oferită din prisma morții lui Nadav și Avihu, cei doi fii ai lui Aaron care ”au adus foc străin înaintea lui Dumnezeu” (Leviticul 10:1). Rabinul contemporan Mordechai Willig aduce în prim-plan un comentariu al lui Rași asupra unui verset din Cântarea Cântărilor (3:11). În acel comentariu, Rași spune următoarele: ”ziua inaugurării Mișkanului este ziua în care inima lui Dumnezeu s-a umplut de bucurie.” Și totuși, după cum punctează Yalkut Șimoni (o colecție de Midrașuri pe marginea Bibliei), această bucurie a fost diminuată și umbrită de moartea lui Nadav și Avihu.

Legătura dintre Șemini și Pesah se face aici, prin intermediul unui Midraș care stă și la baza câtorva detalii importante de ritual. Primul detaliu îl regăsim la masa de Seder: atunci când citim din Hagada cele zece urgii pe care Dumnezeu le-a abătut asupra Egiptului, scoatem cu degetul mic câte o picătură de vin din cupă pentru fiecare urgie menționată. În final, rămânem cu o cupă care nu mai este perfect plină cu vin. Al doilea detaliu este regăsit în ritualul sinagogal: în ultima zi de Pesah (ultimele două în Diaspora), nu rostim Halel complet (psalmii pentru slăvirea lui Dumnezeu).

În ambele detalii de ritual, sursa este același Midraș, care îi surprinde pe evrei imediat după trecerea mării, atunci când aceasta tocmai se năpustise asupra egiptenilor care îi urmăreau, înecându-i. Ne spune atunci Tora în Exodul 15:1-18 că ”Moșe și fiii lui Israel au cântat o cântare de slavă lui Dumnezeu”. Midrașul aduce însă încă un detaliu, anume că și îngerii din ceruri au dorit să se alăture acestei cântări. Iar Dumnezeu i-a oprit, spunându-le: ”Fiii lui Israel cântă pentru că au fost salvați din robie. Însă atunci când creațiile Mele (egiptenii) se îneacă în mare, voi, îngerilor, cântați și voi cu bucurie?!?”

Și într-un caz, și în celălalt, mesajul este identic: bucuria nu e niciodată completă în această lume. În momentul de maxim al ritualului Tabernacolului, la fel ca și în momentul de maxim al Exodului din Egipt, pierderea de vieți omenești umbrește sărbătoarea. Aceasta este condiția umană, de a nu ajunge niciodată la o fericire perfectă…

Este, în fapt, același motiv cu cel care determină ca la o nuntă evreiască, atunci când bucuria este maximă, mirele să spargă un pahar în amintirea distrugerii Templului din Ierusalim. Este același motiv, pentru că în fiecare din aceste cazuri, o ”fărâmă” de Divinitate care sălășluiește în fiecare om sau în fiecare loc în care lui Dumnezeu îi este permis să intre este pierdută pentru totdeauna.

Și ultima conexiune pe care o vom menționa între pericopa Șemini și Pesah se realizează implicit prin intermediul ideii de korban (ofrandă). Elementul central al ritualului de Pesah — înainte de distrugerea Templului, desigur — era sacrificiul de Pesah, acel miel care era păstrat în casă timp de trei zile și apoi adus ca ofrandă și mâncat în noaptea de Pesah. Simbolistica lui este, în esență, duală: pe de o parte, este un memento al relației oamenilor cu Dumnezeu; pe de altă parte, este un simbol al sfințeniei (kedușa).

Iar relația oamenilor cu Dumnezeu și noțiunea de sfințenie (kedușa) sunt exact și cele două motive majore ale regulilor alimentare evreiești (kașrut), menționate în finalul pericopei Șemini. Ne spune Tora chiar în mijlocul enumerării animalelor curate și necurate, permise și interzise pentru consum:

Pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru — voi să vă sfințiți și să deveniți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt; să nu vă faceți sufletul impur prin nicio ființă care se târăște pe fața pământului. Pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru care v-am scos din Țara Egiptului spre a vă fi Dumnezeu; să fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt. — Leviticul 11:44-45

Iată așadar patru conexiuni sau legături între pericopa Șemini și Pesah:

  1. o legătură calendaristică (luna Nisan)
  2. o legătură legată de personalitate și caracter (modestia și ezitarea lui Aaron și a poporului)
  3. o legătură socială și psihologică (empatia pentru suferința altora)
  4. o legătură legată de ritual (jertfa, ca simbol al sfințeniei și relației cu Dumnezeu)

Desigur, dacă aveți plăcere, vă rămâne ca ”temă pentru acasă” să mai descoperiți și voi alte legături, care de care mai interesante și pline de semnificații…

Șabat Șalom și חג פסח כשר ושמח — Un Pesah kașer și fericit tuturor!

p.s. Următoarele două Șabaturi, în sinagogi vom citi fragmente speciale legate de sărbătoarea de Pesah. Apoi, în 18 aprilie, vom citi pericopa Șemini pentru care am redactat eseul de mai sus. Vom lua așadar o pauză în ceea ce privește redactarea comentariilor pe site-ul DvarTora, urmând a reveni cu un comentariu abia pentru pericopele Tazria și Mețora, în săptămâna premergătoare Șabatului din 25 aprilie.

Share This