Divorteaza evreii? Cum?
Inainte de a va raspunde direct la intrebare, cateva precizari generale despre casatorie sunt necesare… Imi cer scuze, in avans, pentru lungimea mesajului, dar imi este imposibil sa il scurtez, desi intrebarea este foarte clara si la obiect. 🙂
Asadar… In iudaism, casatoria este un lucru sfant. Ea este oficiata intre un barbat si o femeie, ambii de religie mozaica, ambii necasatoriti (poligamia fiind interzisa, prin lege divina la femei si prin lege rabinica la barbati). Casatoria se oficiaza in prezenta a doi martori, care asista la transferul unui obiect de valoare (de obicei un inel) din proprietatea sotului in proprietatea sotiei. Intr-o casatorie, barbatul este agentul activ, el fiind cel care o ia pe femeie in casatorie (desi este necesar, evident, si acordul ei in acest sens) si tot el este cel care poate desface o casatorie.
Legile divortului religios iudaic sunt multe si complexe. Prima dintre ele este aceea ca acest divort nu are nici o legatura cu divortul civil, pronuntat de catre o instanta a unui stat. Desi de obicei divortul civil este insotit de divort religios, aceasta situatie nu este una obligatorie. Exista cazuri in care sotul refuza sa acorde divortul religios, sau in care sotul dispare (fara a deceda) si sotia nu poate obtine un divort de la el. Dar despre aceste cazuri speciale, voi vorbi putin mai incolo. In orice caz, desfacerea casatoriei din punct de vedere civil nu inseamna automat desfacerea ei din punct de vedere religios.
Motivele de divort pot fi multiple. In Tora, in Deuteronomul 24:1, se spune ca „atunci cand un barbat isi va lua o nevasta si se va insura cu ea si s-ar intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire si dupa ce i-o va da in mana sa-i dea drumul de la casa lui.” Din acest verset rezulta ca dreptul de a da divort apartine in exclusivitate barbatului si ca actul de divort trebuie sa fie sub forma unui document scris. Despre ce inseamna ”ceva rusinos” (in ebraica: ”davar erva”) unii invatati au interpretat-o ca fiind vorba de infidelitate, iar altii au spus ca poate sa fie si o greseala mai marunta, cum ar fi de exemplu daca nevasta a ars mancarea. Alte opinii spun chiar ca un barbat are dreptul sa-si lase nevasta daca-si gaseste alta mai frumoasa. La prima vedere, porunca Torei pare ca incurajeaza divorturile pur si simplu, fara vreun motiv real de despartire. Insa lucrurile nu sunt chiar atat de simple. In primul rand, un paragraf al Talmudului afirma ca „pana si altarul din Templul Sfant varsa lacrimi pentru barbatul care divorteaza de prima sa sotie!”
De asemenea, porunca Torei referitoare la divort este data pentru a preintampina incalcarea unei alte porunci, aceea de „a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti” (Leviticul 19:18). Cu alte cuvinte, este de preferat ca o casnicie insuportabila sa fie desfacuta, decat sa se ajunga la ura intre soti, la violenta conjugala sau chiar la lucruri mai rele… In perioada talmudica (aproximativ sec. 4 i.e.a – sec. 4 e.a.), legislatia divortului se modifica, stabilindu-se niste situatii in care barbatul putea fi obligat de tribunalul rabinic sa-i acorde nevestei sale divortul:
1. Cand dupa 10 ani de casatorie nu aveau copii
2. Cand sotul contracta o boala respingatoare
3. Cand sotul nu vroia sau nu putea sa-si intretina nevasta
4. Cand refuza sa aiba relatii conjugale cu ea
5. Cand continua sa o bata, desi fusese avertizat de tribunal sa inceteze.
Aceste prevederi par sa echilibreze situatia, dand si femeii posibilitatea de a rupe o casnicie intolerabila.
De regula, inainte de a se adresa tribunalului, cuplul care intentioneaza sa divorteze intocmeste un document legal prin care se stabileste cine va pastra copiii, cum se vor imparti bunurile comune si un acord de pensie alimentara. Daca nu e acest document, problemele respective raman la latitudinea tribunalului rabinic. In anul 950 e.a., o opinie rabinica care a fost ulterior acceptata cvasi-unanim, a reglementat si faptul ca un barbat nu are voie sa divorteze de sotia sa fara consimtamantul acesteia, sub pedeapsa excomunicarii din comunitatea evreieasca.
In orice caz, procedura divortului este (pe foarte scurt) urmatoarea:
- Barbatul scrie un document de divort (in ebraica ghet) sau desemneaza un scrib care sa il scrie in numele sau. Documentul are o forma standardizata, este redactat in limba arameica (o limba apropiata ebraicii) si contine (obligatoriu) numele celor doi soti, localitatile unde acestia traiesc, precum si data la care se realizeaza divortul.
- Dupa ce sotul inmaneaza in prezenta a 2 martori ghetul sotiei, actul este luat de catre tribunalul rabinic care ii face o taietura sa nu mai poata fi folosit din nou si ii da femeii un alt certificat – patur – care atesta ca este divortata si poate sa se casatoreasca.
- Casatoria este desfacuta, dar femeia nu se poate casatori timp de 90 de zile de la divort, pentru a preveni probleme legate de eventuala paternitate a unui copil (in cazul in care ea este insarcinata in momentul divortului).
Un caz special este acela in care, asa cum am mai spus, sotul refuza sa acorde divortul religios sau dispare (pe mare, in razboi, etc.) si nu se cunoaste daca este inca in viata sau nu. In acest caz, sotia este o aguna, o femeie care nu se poate recasatori si ramane „legata” de sotul ei pana la elucidarea circumstantelor disparitiei si rezolvarea cazului. Orice relatie de natura sexuala a unei aguna cu un alt barbat este clasificata de catre Tora drept adulter si atrage dupa sine consecinte grave, inclusiv asupra evetualilor urmasi ai unei astfel de uniuni.
Probleme in ceea ce priveste femeile agunot (pluralul de la aguna) sunt deosebit de complexe, ele continuand sa existe (desi solutii de desfacere a casatoriilor se mai gasesc).
Opinii recente