La inceput de an si de ciclul al citirii Torei, va ofer, alaturi de gandurile mele bune si urarile de sanatate si succes, cateva idei bazate pe comentariile rabinului Avi Weiss, cu care am avut placerea si onoarea sa studiez la New York.

In pericopa Bereshit, una dintre intrebarile cele mai proeminente legate de primii oameni este urmatoarea: De ce au nesocotit Adam si Eva vointa lui Dumnezeu?

Rabinul Samson Raphael Hirsch este de parere ca Gradina Edenului era de fapt un model de societate bazata exclusiv pe etica divina. Din acest motiv, Dumnezeu ii porunceste lui Adam si Evei sa nu manance din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, deoarece Dumnezeu este Arbitrul acestei lumi. Nesocotind porunca divina si mancand din Pomul Cunoasterii, Adam si Eva au respins acest principiu. Ei au optat pentru o lume bazata pe etica umana, in care oamenii decid binele si raul. Acest lucru este periculos pentru omenire, pentru ca gandirea umana este relativa. Ceea ce este imoral pentru un om poate fi perfect etic pentru altul. Numai etica divina este cu adevarat corecta…

Din aceasta perspectiva, scopul este acela de a ne intoarce in Eden, in locul in care Il recunoastem cu totii pe Dumnezeu ca Arbitru absolut al binelui si raului.

Dar exista si o alta posibilitate: Edenul reprezinta lumea perfecta a ingerilor, in care raul nu exista. Adam si Eva au fost nemultumiti de aceasta lume. In fond, intr-o societate complet buna, nu exista de fapt bine, este de parere rabinul Avraham Itzhak HaKohen Kook. Binele este un termen relativ, el existand numai acolo unde exista si rau.

Rabinul Eliahu Dessler adauga inca o idee: intr-o lume perfecta, nu ar exista nici o provocare, nu ar exista nici o greutate, nimic de infruntat si depasit.

Iar rabinul Chaim Volozhin spune ca fara existenta raului nici nu am putea gresi. O parte esentiala a ideii de umanitate ar fi astfel pierduta, si anume abilitatea de a avea un liber arbitru, de a alege intre bine si rau. Fara libertatea de alegere, nu am mai fi oameni.

Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii pentru ca au optat pentru a parasi “lumea ingerilor” si a intra in “lumea reala” – o lume in care exista bine si exista provocari si in care oamenii sunt binecuvantati cu posibilitatea de a alege.

Din aceasta perspectiva, scopul omenirii nu este acela de a se reintoarce la Eden. Dimpotriva, scopul omenirii este acela de a construi o societate mesianica in care oamenii fac bine in ciuda existentei raului. Drumul catre “lumea ideala” este constituit de Tora si de faptele bune pe care le putem face in aceasta lume. Iar halaha (care provine in ebraica de la verbul “a merge”, sugerand drumul pe care il avem de parcurs) este o unealta catre repararea acestei lumi si catre mantuire.

Edenul nu este o lume ideala. Din acest motiv, Adam si Eva au ales sa paraseasca Gradina Edenului, sa infrunte raul si sa-l invinga. Episodul care a generat alungarea din Paradis, adesea interpretat ca unul din cele mai grave erori si pacate ale omenirii, vine de fapt sa ne ofere o lectie valoroasa despre natura umana: aceea ca alegerea ne apartine si ca avem o datorie fireasca, in calitatea noastra de oameni, sa ne indreptam catre bine.

Hag Sameah si Shabat Shalom!

EDENUL ESTE PENTRU OAMENI? (Bereșit 5768) 2007-10-03T00:00:00+00:00Sorin Rosen
Share This