La inceput de an si de ciclul al citirii Torei, va ofer, alaturi de gandurile mele bune si urarile de sanatate si succes, cateva idei bazate pe comentariile rabinului Avi Weiss, cu care am avut placerea si onoarea sa studiez la New York.
In pericopa Bereshit, una dintre intrebarile cele mai proeminente legate de primii oameni este urmatoarea: De ce au nesocotit Adam si Eva vointa lui Dumnezeu?
Rabinul Samson Raphael Hirsch este de parere ca Gradina Edenului era de fapt un model de societate bazata exclusiv pe etica divina. Din acest motiv, Dumnezeu ii porunceste lui Adam si Evei sa nu manance din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, deoarece Dumnezeu este Arbitrul acestei lumi. Nesocotind porunca divina si mancand din Pomul Cunoasterii, Adam si Eva au respins acest principiu. Ei au optat pentru o lume bazata pe etica umana, in care oamenii decid binele si raul. Acest lucru este periculos pentru omenire, pentru ca gandirea umana este relativa. Ceea ce este imoral pentru un om poate fi perfect etic pentru altul. Numai etica divina este cu adevarat corecta…
Din aceasta perspectiva, scopul este acela de a ne intoarce in Eden, in locul in care Il recunoastem cu totii pe Dumnezeu ca Arbitru absolut al binelui si raului.
Dar exista si o alta posibilitate: Edenul reprezinta lumea perfecta a ingerilor, in care raul nu exista. Adam si Eva au fost nemultumiti de aceasta lume. In fond, intr-o societate complet buna, nu exista de fapt bine, este de parere rabinul Avraham Itzhak HaKohen Kook. Binele este un termen relativ, el existand numai acolo unde exista si rau.
Rabinul Eliahu Dessler adauga inca o idee: intr-o lume perfecta, nu ar exista nici o provocare, nu ar exista nici o greutate, nimic de infruntat si depasit.
Iar rabinul Chaim Volozhin spune ca fara existenta raului nici nu am putea gresi. O parte esentiala a ideii de umanitate ar fi astfel pierduta, si anume abilitatea de a avea un liber arbitru, de a alege intre bine si rau. Fara libertatea de alegere, nu am mai fi oameni.
Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii pentru ca au optat pentru a parasi “lumea ingerilor” si a intra in “lumea reala” – o lume in care exista bine si exista provocari si in care oamenii sunt binecuvantati cu posibilitatea de a alege.
Din aceasta perspectiva, scopul omenirii nu este acela de a se reintoarce la Eden. Dimpotriva, scopul omenirii este acela de a construi o societate mesianica in care oamenii fac bine in ciuda existentei raului. Drumul catre “lumea ideala” este constituit de Tora si de faptele bune pe care le putem face in aceasta lume. Iar halaha (care provine in ebraica de la verbul “a merge”, sugerand drumul pe care il avem de parcurs) este o unealta catre repararea acestei lumi si catre mantuire.
Edenul nu este o lume ideala. Din acest motiv, Adam si Eva au ales sa paraseasca Gradina Edenului, sa infrunte raul si sa-l invinga. Episodul care a generat alungarea din Paradis, adesea interpretat ca unul din cele mai grave erori si pacate ale omenirii, vine de fapt sa ne ofere o lectie valoroasa despre natura umana: aceea ca alegerea ne apartine si ca avem o datorie fireasca, in calitatea noastra de oameni, sa ne indreptam catre bine.
Hag Sameah si Shabat Shalom!
A fost oare confuzia Evei între pomul vieţii şi pomul cunoaşterii şi de unde putea şti Eva de interdicţia dată de Dumnezeu (exclusiv) către Adam mai înainte de „facerea” ei?
Şarpele ştia, era mai „vechi”, mai „şiret” decât toate fiarele câmpului şi prezent pe acolo.
Oare Eden-ul reprezenta, în aceste condiţii (cu şerpi), o lume perfectă a îngerilor?
Iată de ce întreb:
– „Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii ÎN MIJLOCUL GRĂDINII, si pomul cunostintei binelui si raului.” (Gen. 2.9 trad.DC),
– „in mijlocul raiului era pomul vietii” (trad. BOR),
– „the tree of life also in the midst of the garden” (KJV).
Astfel, pomul (arborele) vieţii se afla ÎN MIJLOCUL GRĂDINII.
Şi pomul cunoştinţei binelui şi răului se afla în aceeaşi grădină, dar nu ştiu dacă tot în (acelaşi) mijloc sau nu. Textul nu precizează dacă grădina avea (doar) un singur mijloc (sau mai multe).
O.K.
Geneza 3.2-3 (trad. DC), Eva către şarpe:_
Dar despre rodul pomului din MIJLOCUL GRĂDINII, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” – asemănător şi în trad.BOR şi KJV.
Deci Eva ar fi „înţeles şi reţinut” interdicţia de a mânca din pomul din mijlocul grădinii – acesta fiind însă (definit cert ca) pomul vieţii.
În aceste condiţii, pe subiect „pomul din mijlocul grădinii” şarpele nu a minţit cu nimic când a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri …”
Interdicţia dată de Dumnezeu lui Adam se referea la subiect pomul (arborele) cunoştinţei binelui şi răului, nicidecum nu la subiect pomul (arborele) vieţii aflat în mijlocul grădinii (Edenului), dacă cei doi pomi (arbori) erau distincţi. Se pare că da.
Şi mai curios ar fi faptul că interdicţia a fost primită de Adam (Gen.2.17) de la Dumnezeu mai înainte ca Eva să existe, neclaritate de comunicare de care a profitat ulterior şarpele.
Să fi fost oare prima „greşeală” de transmisie /recepţie care nu a primit „iertare”?
Posibil. Există o tradiție conform căreia șarpele a ”exploatat” comunicarea greșită dintre Adam și Eva. Dumnezeu i-a spus lui Adam: ”Nu mânca din pom”. Adam a vrut să fie mai strict și i-a spus Evei: ”Dumnezeu a zis să nu mâncăm și să nu ne atingem de pom”. Șarpele a împins-o pe Eva lângă pom și i-a spus: ”Bineînțeles că nu-i așa: uite, te poți atinge de el și nu ai pățit nimic. Deci nici partea cu mâncatul nu e adevărată, poți mânca liniștită”. Restul este cunoscut…
Mulţumesc!
Poate greșesc
Definiția data Binelui de mulți din rabinii din articol e gresita
Binele este tot ce are legătura cu Dumnezeu, cu legile si poruncile Lui
Iar Raul este consecință directa a nerespectării poruncilor lui Dumnezeu
Sigur ca fiecare dintre noi interpretam binele si raul prin prisma educației, a mediului in care ne-am desfășurat activitatea si a propriei experiențe de viața
Dar binele si răul nu se schimba, cum ar crede cineva după percepția fiecărei persoane
Idealurile noastre de azi referitoare la percepția binelui ar putea fi total străine de cele de acum mai bine de 3000 cand s-a scris prima data prima carte a Torei
Prima carte a Torei începe cu crearea pământului,a zilei si a nopții si a tuturor viețuitoarele si plantelor – textul ne spune ca toate au fost Bune
Apoi ni se spune ca Adam nu a respectat voia lui Dumnezeu – înseamnă ca a făcut Răul – consecințele sunt precizate in textul Torei
Apoi Cain nu a făcut binele ca nu a adus jertfa ca sa fie primită
Abel a făcut binele legat de jertfa sa
Cei care au urmat nu au făcut Binele si a urmat Răul – potopul
Iar Noah a făcut binele si a fost considerat vrednic
Am citit, nu știu dacă lectura mea e corecta, copii evreilor incepeau acum mai bine de 2000 de ani studiul Torei cu Cartea Leveticului, pt ca tb sa faci binele ca sa poți sa înțelegi binele
Tot astfel Moshe era bâlbâit iar Dumnezeu ii spune ca ii poate schimba acest defect care mulți l-ar considera rău
Dar acest obicei l-a făcut sa se încreadă in Dumnezeu, sa facă Binele
Altfel poate s-ar fi încrezut poate in vocea sa
Ori nu era necesar acest lucru pt planul lui Dumnezeu
Planul era ca Moshe si poporul lui sa se încreadă numai in Dumnezeu
Sau cum spun parca vechii filosofi indieni: dacă gândești Binele, vorbești despre Bine si faci Binele ai șanse sa ți se întâmple Binele.
Altfel, Răul pândești la usa, dar tu sa-l stăpânești.