Cu atâtea subiecte de mare interes în pericopa din această săptămână (ex: aprinderea Menorei, slujba leviților, revolta poporului, Pesah Șeni etc.) unele teme nici nu au cum să nu treacă aproape neobservate…

Printre ele, chiar spre finalul pericopei, Tora ne prezintă un episod în care ne subliniază atât măreția, cât și modestia lui Moșe, dar și ceva în plus… Urmare a unei alte revolte a poporului (motivul, de această dată, fiind absența cărnii din meniul zilnic), Dumnezeu decide că este momentul să îi ofere lui Moșe ceva ajutoare pentru a conduce poporul. Și pentru a face acest lucru, ”Dumnezeu a coborât într-un nor [la Cortul Întâlnirii] și a vorbit cu el; și a pus deoparte o porțiune din spiritul pe care i-l dăduse [lui Moșe] și l-a dat celor șaptezeci de bătrâni, care — atunci când spiritul s-a așezat asupra lor — au început să rostească profeții și apoi s-au oprit.” (Numeri 11:25)

Doi oameni — pe care Tora ni-i prezintă chiar pe nume: Eldad și Medad — au rămas însă în tabără deși aveau spiritul lui Dumnezeu asupra lor. Când Eldad și Medad au început să-și rostească profețiile, un tânăr (unii comentatori spun că era chiar Gherșom, fiul lui Moșe) a alergat la Moșe și i-a spus: ”Adoni Moșe, kilaem!” ”Stăpâne Moșe, aruncă-i în închisoare!” (Numeri 11:28)

Replica lui Moșe este uimitoare:

”Ești zelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeți și Dumnezeu să-Și pună spiritul asupra lor!” — Numeri 11:29

Conform Midrașului (Midraș Raba 15:18), profeția lui Eldad și Medad care a deranjat atât de tare încât sugestia a fost ca rostitorii ei să fie închiși a fost următoarea: ”Moșe va muri, iar Iehoșua va conduce mai departe poporul în Țara Promisă.” De altfel, nu numai Gherșom a considerat această profeție problematică. Iehoșua a fost absolut șocat de ea! Dacă ne gândim bine, avea și motive: poate nu era pregătit, poate nu dorea acest rol, poate se întreba dacă este capabil de o asemenea misiune…

Ceea ce este cert însă este că Moșe a reacționat complet diferit: ”Dacă mi-a sosit timpul să predau ștafeta”, a spus el conform Midrașului, ”atunci așa să fie. Mi-aș dori doar să existe în rândul evreilor mai mulți oameni precum Eldad și Medad, care să poată auzi și interpreta voința lui Dumnezeu.”

Desigur, de la Moșe, pe care Tora îl prezintă în Numeri 12:3 ca fiind ”cel mai modest om din lume”, ne așteptam la un asemenea comportament. Însă probabil chiar mai interesantă este partea din povestea lui Eldad și Medad pe care Tora nu ne-o oferă explicit, însă pe care tot Midrașul ne-o clarifică…

Conform tradiției, există de fapt două variante de narațiune legat de alegerea celor șaptezeci de bătrâni cărora Dumnezeu le-a transferat o parte din spiritul profetic al lui Moșe.

Prima variantă ni-l înfățișează pe Moșe în dilemă: Cum să alegi 70 de bătrâni din 12 triburi, din fiecare trib un număr egal? Varianta aleasă de Moșe a fost să convoace câte 6 bărbați din fiecare trib pentru un total de 72 de persoane. Apoi a adus 72 de bilete, dintre care pe 70 era înscris cuvântul זקן (”zaken”) însemnând ”bătrân”, iar 2 dintre bilete erau albe. Și a urmat o loterie care a ales 70 din 72.

A doua variantă — propusă în Midraș de către Rabi Șimon — este una în care Eldad și Medad sunt în prim-plan. Conform acesteia, Eldad și Medad au rămas în tabără din proprie inițiativă, refuzând astfel onoarea de a se număra printre cei șaptezeci de bătrâni ai lui Israel. Și au făcut aceasta din același motiv pentru care Moșe a dat replica din versetul 11:29, și anume modestia. Gândindu-se la misiunea care urma să le fie încredințată, Eldad și Medad și-au spus: ”Nu suntem vrednici de o asemenea onoare.”

Este posibil, totodată, ca Eldad și Medad să se fi gândit și la potențiala umilință a celor alți doi convocați (din totalul de 72) care urmau să extragă în final biletele nescrise. A nu fi aleși la loterie li s-ar fi putut părea acestora o respingere din partea lui Dumnezeu, aproape o umilință. Alegând să nu participe la loterie, Eldad și Medad au rezolvat această problemă înainte ca ea să se manifeste, salvând doi oameni de la rușine. Au făcut asta învățând și preluând din modestia lui Moșe și învingându-și instinctul natural uman de a ieși în evidență și a dobândi o poziție mai avansată.

Iar Dumnezeu le-a dat replica pe care i-a oferit-o implicit și lui Moșe atunci când a încercat să-și refuze misiunea la începutul Cărții Exodului: ”Pentru că ați fost modești, Eu vă voi oferi chiar mai mult decât onoarea pe care le-o ofer celorlalți.”

Tora ne spune despre cei șaptezeci de bătrâni că ”au profețit și apoi s-au oprit” (Numeri 11:25). Însă despre Eldad și Medad ni se spune doar că ”au profețit în tabără”, fără a ni se indica vreodată că profeția lor s-a și oprit după aceea. Ba chiar mai mult, această profeție a fost chiar și adevărată și deosebit de importantă în istoria poporului evreu, Iehoșua luându-i într-adevăr locul lui Moșe și conducând poporul evreu în Țara Promisă.

Uneori — chiar de cele mai multe ori — modestia conduce la măreție. Cei care fac munca din culise, din umbră, merită chiar mai multă considerație decât cei din lumina reflectoarelor. Cei care nu au la început încredere în forțele proprii ajung adesea — poate tocmai pentru că această neîncredere îi motivează să muncească mai mult — să fie mai buni conducători decât cei care pornesc la drum arogant sau crezând că știu deja totul.

Sau, după cum ne spune și Mișna în Pirkei Avot (Învățăturile Părinților):

Ben Zoma spunea: Cine este înțelept? Cel care învață de la orice om. Cine este curajos? Cel care îți învinge instinctul negativ. Cine este bogat? Cel care apreciează ceea ce are. Cine este onorat? Cel care onorează pe alții. — Mișna Avot 4:1

Șabat Șalom!

Share This