Pericopa Tețave pe care o citim în acest Șabat continuă descrierea detaliată a elementelor Tabernacolului. Spre deosebire de pericopa Teruma însă, care s-a concentrat pe construcția Tabernacolului și a obiectelor sale sacre, o bună parte din această pericopă se axează pe veșmintele speciale purtate de kohanim (preoți) în timpul slujbei pe care o îndeplineau înaintea lui Dumnezeu.

Înainte de a prezenta aceste veșminte, o poruncă din chiar debutul pericopei surprinde însă, prin faptul că este un subiect aparte și, totodată, prin simbolistica profundă pe care o oferă. Iată ce spun versetele Torei:

Iar tu să le poruncești copiilor lui Israel să ia pentru tine untdelemn curat de măsline, presat pentru iluminare, ca să aprindă o candelă necontenită. În Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia care adăpostește Mărturia, Aaron și fiii săi să-l pregătească de seara până dimineața, înaintea DOMNULUI – un decret veșnic, peste generațiile lor, [ofrandă] de la copiii lui Israel. – Exodul 27:20:21

Fără discuție, aceste versete ne vorbesc despre o poruncă pe care nu o mai îndeplinim astăzi, ea fiind asociată cu ritualul Templului… Ceea ce avem astăzi din această poruncă este doar o aducere-aminte, sub forma acelei candele electrice care există deasupra Aron Kodeș, adică a dulapului în care, în sinagogile din întreaga lume, sunt păstrate sulurile de Tora. În urmă cu zece ani, am scris un comentariu pe marginea acestui detaliu, și vă invit să îl citiți (sau recitiți) și acum.

Ceea aș vrea însă să fac în continuare este să răspund la o întrebare pe care și-o pun mulți comentatori. (Personal, am descoperit această întrebare menționată în scrierile lui Abarbanel). Precizez că multe din explicațiile și interpretările oferite aici nu sunt nicidecum originale, ale mele, ci sunt idei pe care le-am citit și eu în diverse alte eseuri, cu precădere într-un eseu oferit de rabinul Zvi Shimon de la Yeshivat Har Etzion din Israel, unde am avut și plăcerea să studiez – din păcate pentru o perioadă extrem de scurtă – în urmă cu mulți ani.

Iată întrebarea: de ce este menționată aprinderea Menorei (sfeșnicul) înainte ca Tabernacolul să fie construit și preoții să fie sfințiți pentru slujbă? Nu ar fi fost oare mai logic, mai firesc, ca această poruncă să fie introdusă în textul biblic mai târziu, poate chiar în Cartea Leviticului, unde sunt detaliate sarcinile preoților? (Desigur, un răspuns extrem de simplu și facil ar fi cel legat de cronologia Torei, pe care l-am abordat și cu alte ocazii. Astăzi vreau să ofer și alte motive, mai subtile și complexe.)

Așa cum am spus, comentatorii își pun această întrebare și oferă răspunsuri variate:

Ibn Ezra consideră că structura Cărții Exodului explică ea însăși ordinea versetelor. El remarcă faptul că Tora prezintă mai întâi poruncile legate de Tabernacol și componentele sale, și abia apoi amintește îndatoririle preoților. Conform acestei logici, aprinderea Menorei era prima dintre îndatoririle preoților, fiind urmată apoi de descrierea veșmintelor speciale pe care le vor purta.

Această interpretare ridică însă o altă problemă: dacă aprinderea Menorei este într-adevăr o îndatorire preoțească, de ce este ea menționată înaintea poruncilor legate de veșmintele preoților, fără de care ei nu pot sluji? N-ar fi mai normal ca Tora să urmeze o ordine în care îndatoririle preoților să apară într-o ordinea firească, de la cele mai importante și indispensabile pentru a-și menține calitatea de preoți, și până la cele care nu le afectau în mod direct această calitate?

Hizkuni are o perspectivă diferită. El sugerează că menționarea acestei porunci marchează încheierea descrierii Tabernacolului, deoarece ea precizează modul în care Tabernacolul urma să fie luminat. Conform lui Hizkuni, detaliul legat de aprinderea Menorei nu este așadar prezentat în Tora atât ca o îndatorire a Marelui Preot (deși, evident, ea era parte din sarcina sa), ci mai curând ca un detaliu de construcție a Tabernacolului.

Și această opinie este problematică și dă naștere unei întrebări, și anume de ce acest ritual îndeplinit în Tabernacol este diferit de celelalte ritualuri, respectiv de toate jertfele și ofrandele, de curățarea altarului de cenușă, de libații etc., care sunt toate amintite în detaliu în Cartea Leviticului?

Pentru a răspunde la aceste întrebări – indiferent dacă urmăm explicația lui Ibn Ezra sau cea a lui Hizkuni – trebuie să analizăm cu atenție semnificația Menorei. Ce scop avea acest obiect de cult? Era Menora menită doar să lumineze Tabernacol, sau avea o semnificație mai profundă?

Midraș Hagadol (o colecție de interpretări rabinice din secolul 14), care dă naștere la interpretările lui Ibn Ezra și Hizkuni, oferă explicația pragmatică, și anume că Menora avea cu precădere un scop funcțional:

”[Copiii lui Israel] să ia pentru tine untdelemn curat de măsline” (Exod 27:20) – Rabbi Samuel ben Nachmani spune: În Tora scrie ”pentru tine” și nu ”pentru Mine”, pentru că Eu nu am nevoie de lumină. Menora este pentru tine [Moise] și pentru fratele tău [Aaron], ca atunci când intrați în Mișkan să puteți vedea.” – Midraș Hagadol

Rambam (Maimonide) și Sefer Hahinuh au o altă interpretare, conform căreia Menora nu era doar un simplu sfeșnic (echivalentul unui lampadar sau candelabru de astăzi), ci avea și un profund scop simbolic:

În esență, Domnul ne-a poruncit ca o candelă să ardă în Sanctuar, pentru a spori măreția și splendoarea acestuia în ochii celor care îl privesc. Așa cum oamenii își împodobesc casele cu lumini, la fel și Templul trebuie să fie înfrumusețat, pentru ca inimile celor care îl văd să fie umplute de reverență și smerenie. – Sefer Hahinuh

Rabinii Talmudului oferă o altă interpretare a luminii Menorei, și anume că ea era un simbol deosebit de important în Tabernacol, atât de important încât a continuat să fie prezent în sinagogile de astăzi prin acel ner tamid pe care l-am amintit anterior:

”Dincoace de draperia care adăpostește Mărturia” (Exod 27:21) – Lumina Menorei este o mărturie că Prezența Divină sălășluiește în Israel. – Talmud, Menahot 86b

Un alt midraș compară lumina Menorei cu lumina Torei:

Cuvintele Torei oferă lumină omului atunci când le studiază; dar cel care nu se ocupă cu studiul Torei umblă în întuneric și cade în păcat. În Proverbe 20:27, ni se spune că ”lumânarea Domnului este sufletul omului”. Dumnezeu a spus: ”Fie candela Mea în mâna ta și candela Ta în mâna Mea.” Care este candela lui Dumnezeu? Tora, despre care scrie că ”porunca este candelă și Tora este lumină” (Proverbe 6:23)”  – Șemot Raba 36:3

Desigur, esența Tabernacolului era Chivotul care adăpostea Tablele Legii (cf. Exod 25:16). Dar nu doar Tabernacolul reprezenta casa lui Dumnezeu, ci și Tora. Lumina Menorei din Tabernacol și Templu ne învață acest lucru în fiecare moment! În zilele noastre, în absența Templului, unde putem regăsi spiritualitatea pe care aparent am pierdut-o odată cu distrugerea Sanctuarului și exilul? În Tora.

Tora este acel ghid pentru viață, acea lumină în întuneric care ne-a fost și ne este călăuză peste generații. În absența Torei, omul este ca un orb mergând prin întuneric, care nu știe și nu este capabil să înfrunte pericolele și obstacolele pe care le întâlnește. Fără Tora, provocările etice și spirituale cu care ne confruntăm sunt insurmontabile. Sau, după cum am spus și în prefața de la humașul ”Tora și Haftarot”: ”Fără Tora, lumea nu poate continua să existe. Fără Tora, legătura dintre Divin și uman este în suferință. Fără Tora, scopul Creației nu poate fi atins.”

Menora din Templu nu era așadar doar un simplu detaliu arhitectural, la fel cum nu era nici o simplă îndatorire a Marelui Preot. Ea avea și un rol simbolic major, de a inspira pe cei care o vedeau, de a le reaminti de Prezența Divină care exista în acel loc, și – peste veacuri, prin intermediul Torei – de a ne lumina viața cu adevărat și a ne ajuta să trecem prin ea cu capul sus.

Iată așadar de ce detaliul aprinderii Menorei apare la loc de cinste, chiar în debutul pericopei Tețave… Aprinderea ei de către Marele Preot în acele vremuri, păstrarea acelei lumini în cugetul și sufletul poporului evreu, peste veacuri, marchează o legătură indisolubilă între Israel și Creatorul său, o legătură în meritul căreia continuăm să existăm până astăzi.

Șabat Șalom!

Abonează-te acum!

Dacă site-ul DvarTora ți se pare interesant și util, completează numele și adresa ta de email în formularul alăturat și vei primi prin email -- automat și gratuit -- fiecare comentariu nou publicat pe site.

ABONEAZĂ-TE!

Îți mulțumim! Am adăugat adresa ta în baza de date.