Din intelepciunea Talmudului

Intr-o conversatie referitoare la numirea unui lider de comunitate, Rabi Itzhak a insistat asupra faptului ca numirea sa aiba loc abia dupa consultarea poporului. El le-a spus colegilor sai ca odata ce o persoana potrivita este gasita, membrii comunitatii vor fi mult mai motivati sa il urmeze si vor fi mult mai inspirati de el, in cazul in care vor fi fost implicati in numirea lui.

“Sa va dau un exemplu,” spuse Rabi Itzhak. “Cand Dumnezeu l-a ales pe Betzalel sa proiecteze si sa construiasca Tabernacolul in desert, Dumnezeu S-a consultat mai intai cu Moshe.

“Consideri ca Betzalel este o alegere potrivita?”, l-a intrebat Dumnezeu pe Moshe.

“Doamne, sunt onorat ca imi ceri parerea”, spuse Moshe. “Dar cu siguranta ca daca Tu crezi ca este potrivit, atunci trebuie sa fiu si eu de acord.”

“Chiar si asa,” spuse Dumnezeu, “du-te si intreaba poporul!”

“Asa ca, spuse Rabi Itzhak, “Moshe s-a consultat cu poporul si le-a cerut parerea in legatura cu Betzalel. “Daca Dumnezeu crede ca Betzalel trebuie sa construiasca Tabernacolul, iar tu, Moshe, esti de acord, atunci trebuie sa fim si noi de acord.”, au raspuns evreii. “Betzalel este alegerea noastra!””

Rabi Shmuel ben Nahmanai spuse: “Atunci cand s-a cerut acordul poporului, Betzalel a fost ales pentru reputatia lui de om intelept. Dumnezeu da intelepciune celor care sunt deja intelepti.”, a adaugat el.

  — Talmud, Brahot 55

In lunile aprilie, mai si la inceputul iunie, Israelul s-a bucurat intotdeauna de recolta de orz. Culesul graului, cand fermierii lucrau pe camp, era un ritual anual. Iar una din muncile care se faceau cu cel mai mare spor era macinarea. Oamenii lucrau de dimineata pana seara. Iar la sfarsit, graul era transformat in faina fina. Macinau de mai multe ori graul, pana se ajungea la cea mai fina faina posibila, pana cand faina era considerata suficient de fina pentru a fi oferita ca sacrificiu la Templul din Ierusalim. Procesul de macinare se incheia numai atunci cand faina era era super-fina.

La inceput, cineva care macina credea ca nu se poate obtine faina mai fina. Iarasi si iarasi, atunci cand cel care macina credea ca a ajuns la cea mai fina faina posibila, o voce interioara ii spunea: “Continua sa macini!” Pentru ca cel care macina avea nevoie de vocea asta, iar vocea era cea care il calauzea. “Continua sa macini, continua sa macini! Continua sa rafinezi faina, pana cand atinge cel mai inalt nivel pe care il poate atinge.”

  — Midrash

Dvar Tora (dupa comentariul rabinului Shraga Simmons – SUA)

Pericopa din aceasta saptamana reprezinta visul fiecarui arhitect sau decorator de spatii interioare evreu. Aceasta pericopa descrie constructia Mishkan-ului, Templul mobil care a fost alaturi de poporul evreu de-a lungul celor 40 de ani in desert (si urmatorii 500 de ani), pana cand si-a gasit lacasul permanent in Ierusalim.

In centrul Mishkan-ului se afla arca, Chivotul Legamantului, care continea Tablele cu Cele Zece Porunci. Aceasta Arca era o cutie dreptunghiulara din lemn. Iar Tora explica, in Exodul 25:11: “Vei acoperi lemnul cu aur atat in interior, cat si in exterior.”

Nevoia de a acoperi Arca pe exterior este usor de inteles: partea centrala a Mishkan-ului trebuie sa exprime maretie si frumusete. Dar de ce este nevoie sa se acopere lemnul cu aur si pe partea interioara?

Talmudul (Ioma 72b) explica: infatisarea exterioara a cuiva trebuie sa reflecte fidel interiorul acelei persoane. Cu alte cuvinte, ipocrizia este complet descurajata de catre Tora.

Cu totii cunoastem oameni care se prefac a fi altceva decat ceea ce sunt – mereu zambitor, dar gata sa te injunghie pe la spate. Din nefericire, in zilele noastre (cand sistemul de valori este pe alocuri afectat) pentru a te putea descurca in viata, una dintre abilitatile necesare este aceea de fi capabil de discernamant intre adevar si falsitate. Poate ca la acest lucru s-a referit regele Solomon cand a spus: “Este mai buna mania unui prieten decat sarutul unui dusman.” Cel putin stii ce primesti…

Una dintre minunile iudaismului este modul in care limba ebraica scoate la iveala adevaruri despre viata de zi cu zi. Cuvantul ebraic pentru fata – panim – este aproape identic cu cel pentru interior – penim. Acest lucru ne invata ca fata pe care o afisam trebuie sa reflecte si interiorul nostru. Prin contrast si doar ca o paranteza, cuvantul romanesc “fata” provine din cuvantul francez “façade” care inseamna “o infatisare falsa”.

Aceasta aversiune a iudaismului fata de ipocrizie se reflecta de asemenea si in legile referitoare la kasrut. Singura lege evreiasca despre care a auzit toata lumea (evrei si nevrei deopotriva) este aceea ca un evreu nu are voie sa manance carne de porc. Este foarte interesant faptul ca nicaieri in Tora nu apare explicit interdictia de a manca, de exemplu, pisica de mare sau furnici in ciocolata. Atunci, de ce este mentionata explicit aceasta interdictie referitoare la porc?

Tora ne spune (si zoologii sunt de acord) ca porcul este singurul animal din lume care poseda simbolul exterior de kashrut (copita despicata), dar nu si pe cel interior (rumegatul hranei). Prin urmare, porcul reprezinta ceva “curat” in exterior, dar care “necurat” in interior. Acest tip de “ipocrizie” este descrisa in Talmud ca fiind una dintre categoriile comportamentale pe care Dumnezeu le detesta cel mai mult.

Dar sa ne intoarcem la pericopa noastra… Mai ramane o singura intrebare: Daca Arca este acoperita cu aur atat in interior cat si in exterior, de ce trebuie cutia sa fie facuta din lemn?! De ce sa nu se faca intreaga arca dintr-o singura bucata din aur solid?

Raspunsul rezida in faptul ca ajungerea la puritate si sinceritate nu se intampla peste noapte. Ca orice scop important, se ajunge la acesta printr-o crestere continua si constanta. Lemnul – un material organic si dinamic – reprezinta aceasta idee.

Iudaismul nu este o religie de tipul totul sau nimic. Respectarea Torei poate incepe cu aprinderea lumanarilor de Shabat sau studierea unei pericope saptamanale, 15 minute pe zi. Poate, de asemenea, se insemne recitarea rugaciunii Shema Israel inainte de a ne duce la culcare.

Priviti Tora ca pe o mina de aur! Bineinteles ca incercam sa indeplinim toate poruncile. Dar chiar daca indeplinim numai o parte a unei porunci, viata noastra este imbogatita pentru totdeauna.

Nu este atat de important unde ne aflam pe scara spiritualitatii, ci mai ales directia in care ne indreptam si cate trepte am urcat. Un copac nu isi compara ramurile cu un altul. Acelasi lucru se intampla si in cazul cresterii realizate cu ajutorul Torei. Indiferent de efortul pe care il faci pentru a te apropia de Dumnezeu, indiferent de ce inveti din Tora – impactul este urias. Poate ca acesta este motivul pentru care Tora face asemanarea dintre un om si un copac: “Ki haadam etz hasade” (“Omul este pomul campului”) [Deuteronomul 20:19]. Daca faci un lucru in mod constant si cu sarguinta, fiecare parte a acelei actiuni conteaza…

Talmudul (Brachot 28a) povesteste ca in ieshiva lui Raban Gamliel, pentru ca un student sa poata fi admis trebuia ca acesta sa aiba un caracter pe masura infatisarii sale exterioare. Mai mult, Raban Gamliel nu accepta pe oricine in ieshiva sa; ii accepta doar pe cei onesti si sinceri.

Iar Talmudul continua: dupa ce Raban Gamliel si-a parasit pozitia de conducator al ieshivei, s-a instituit o noua regula prin care orice student, indiferent daca indeplinea conditiile sau nu, putea fi admis. Sute de studenti s-au adunat pentru a se inscrie. In acel moment, Raban Gamliel s-a intristat si a spus, “Poate, Doamne fereste, am tinut Tora departe de poporul evreu!”

Hidushei HaRim (comentator european din secolul XIX) s-a intrebat: La ce se referea Raban Gamliel? Bineinteles ca stia ca politica sa stricta de admitere facea ca unii oameni sa nu aiba acces la invatatura! Deci, de ce a fost atat de surprins si s-a intristat?

Raspunsul este ca Raban Gamliel a vazut ca toti studentii cei noi, care isi petreceau timpul in ieshiva, deveneau onesti si sinceri datorita faptului ca invatau Tora. Aceasta este de fapt puterea Torei, de a transforma o persoana din mediocra in mareata!

La inceputul pericopei din aceasta saptamana, Dumnezeu porunceste poporului evreu sa “Imi faca un Mishkan, pentru ca sa ma aflu in interiorul lor” [Exodul 25:8]. Talmudul subliniaza faptul ca versul ar fi trebuit sa spuna: “Faceti-mi un Mishkan, ca sa locuiesc in el.” Atunci de ce apare sintagma “sa locuiesc in mijlocul lor?”

Deoarece – raspund inteleptii nostri – Tora ne spune ca scopul de a construi Mishkanul nu este doar acela de a crea o Casa a lui Dumnezeu, ci de a sfinti un loc pentru El in interiorul poporului. Fiecare evreu in parte trebuie sa lupte pentru a deveni un Mishkan in miniatura: un bastion viu al sfinteniei. In Psalmi, Regele David a spus: “In inima mea voi cladi sanctuar spre glorificarea onoarei Sale. Iar in sanctuar, un altar voi dura spre gloria splendorii Sale. Focul ofrandei lui Avraham, il voi lua cu mine ca o faclie eterna iar ca jertfa Ii voi oferi sufletul meu.”

Sa speram ca vom gasi astazi puterea si inspiratia de a ne construi propriul nostru Mishkan. Si fie ca el sa fie faurita din lemn de calitate, poleit cu aur, atat pe interior, cat si pe exterior!

Shabat Shalom!

Share This