INTREBARE:
Esti tu sigur ca nu gresesti? Oare trebuie sa ne alegem noi? Sau sa ne descopere Atotputernicul. Evreii sunt o religie sau sunt un neam? „Copiii lui Avraham, Isaac si Iaacov”… Fie ca Domnul sa ne descopere calea si adevarul despre viata vesnica si sa nu murim fara sa cunoastem si sa implinim ceea ce El a lasat pentru fiecare dintre noi!
RASPUNS:
Cu toate ca nu sunt convins ca stiu cu exactitate la ce va referiti cand ma intrebati daca „sunt sigur ca nu gresesc”, pot totusi sa va raspund… Nu sunt in nici un caz sigur ca nu gresesc! Cu totii gresim. Daca nu am gresi, nu am fi oameni.
In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare a dvs… Iudaismul considera relatia pe care evreii o au cu Dumnezeu ca pe o „strada cu sens dublu”. In Tora, versetele 19:3-8 din Exodul consemneaza acest „schimb de replici” (acesta nefiind singurul loc in Tora in care el apare): „Moshe s-a urcat la Dumnezeu. Si Dumnezeu l-a chemat pe munte, spunand: ‘Asa sa vorbesti casei lui Iaacov si sa spui copiilor lui Israel: Ati vazut ce am facut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine. Acum, daca veti asculta glasul Meu si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamanului este al Meu. Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’ Moshe a venit si a chemat pe batranii poporului si le-a pus inainte toate cuvintele acestea, precum ii poruncise Dumnezeu. Tot poporul a raspuns: ‘Vom face tot ce a zis Dumnezeu!’ Moshe a spus lui Dumnezeu cuvintele poporului.”
Momentul celebrat in cadrul sarbatorii de Shavuot, Revelatia de la Sinai, reprezinta atat daruirea Torei de catre Dumnezeu cat si acceptarea acesteia de catre evrei. Fara aceste doua componente, in care Dumnezeu i-a ales pe evrei si evreii pe Dumnezeu, relatia unica dintre acestia si Divinitate nu ar fi fost posibila.
In final, la intrebarea dvs. referitoare la ce sunt cu adevarat evreii… Ei sunt si un popor si o religie. In decursul istoriei, aceste doua componente, cea etnica si cea religioasa, au coexistat in stransa legatura. Fenomenul la care asistam astazi, in care unii dintre evrei se identifica si simt evreieste, insa nu practica religia mozaica, este unul relativ nou. El are multe origini si cauze si este deosebit de complex. Chiar si astazi insa, evreii continua sa existe ca natiune si ca entitate religioasa. Notiunea ebraica de Klal Israel (in traducerea aproximativa „totalitatea poporului evreu”) include si aceasta dualitate…
Totusi Cabala explica clar conform Zoharului, ca poporul lui Israel sunt toti oamenii care traiesc dupa poruncile lui Elohim, implinesc Legea, si tin Sabatul. Totusi in emisiunea lui Ioan Peia despre Sabat ati emis ipoteza conform careia Sabatul a fost tinut inclusiv de Avraam, si de toti oamenii care atunci erau sumerieni si nu evrei, ca desi Elohim i a dat porunca lui Avraam sa se circumcida ca semn al lor cu DUmnezeu, nu de acolo a aparut poporul numit evreu, ca notiunea de evreu apare cu mult dupa, si tot din explicatia Zoharului sunt multe alte aspecte care au fost ascunse adevaratilor oameni, si copii ai lui Dumnezeu.
Îmi puteți spune, vă rog, unde, în ce context și sub ce formulare ați găsit în Zohar această afirmație?
Avraham a fost primul evreu al lumii și într-adevăr, conform unor tradiții, el și ceilalți patriarhi (Ițhak, Iaakov) sunt creditați cu faptul de a fi respectat poruncile Torei – inclusiv Șabatul – înainte ca ele să fie predate de către Dumnezeu evreilor la Muntele Sinai. Vă recomand însă și comentariul la pericopa Toldot 5775 pentru o explicație mai nuanțată asupra acestei idei.