In pericopa acestei saptamani, Iosef isi dezvaluie identitatea in fata fratilor sai cu niste cuvinte deosebit de simple: “Eu sunt Iosef, tatal meu mai este in viata?” (Geneza 45:3)

Comentatorii subliniaza in aceste cuvinte o doza de asprime… Kli Yakar (sec. 16), spre exemplu, spune ca desi Iosef spune “Eu sunt Iosef”, el a omis sa adauge “Iosef, fratele vostru“. Cu alte cuvinte, ne spune Kli Yakar, vorbele lui Iosef au fost menite si sa certe pe fratii lui. Iosef vorbeste despre Iaacov ca despre tatal sau insa nu ne vorbeste despre el ca despre tatal fratilor sai. Iosef, se pare, isi alege cu grija cuvintele pentru a le comunica ceva foarte important fratilor sai: prin vanzarea lui Iosef, ei nu numai ca i-au provocat lui suferinta, insa au provocat suferinta si tatalui lor, de care pare ca nu le-a pasat…

Omisiunea cuvintelor “fratele vostru” si portretizarea lui Iaacov doar ca tata al lui Iosef (si nu si al fratilor lui) isi are efect imediat in cadrul naratiunii. Un singur verset mai incolo, Tora ne spune: “si fratii lui nu i-au raspuns, pentru ca se temeau de el.” (Geneza 45:3)

Insa inca un verset mai incolo, Iosef isi indulceste cuvintele. Acolo, in Geneza 45:4, el spune: “Eu sunt Iosef, fratele vostru”. Se pare ca procesul de “vindecare” a relatiilor de familiei incepuse…

Aceasta vindecare a familiei pare ca ajunge la un alt nivel cand Iosef le vorbeste fratilor sai spunandu-le ca nu trebuie sa fie necajiti ca l-au vandut. A existat un plan divin, mai mare si mai complex decat puteau ei anticipa, un plan prin care, in ciuda nedreptatii actului de vanzare in sine, binele a triumfat. (Geneza 45:5-7). Dupa cum spune o vorba romaneasca: “Omul propune si Dumnezeu dispune”…

Iosef insa nu e dispus sa renunte complet la “critica” la adresa fratilor sai. In Geneza 45:8, el adopta o cale de mijloc, spunand: “nu voi m-ati adus aici, ci Dumnezeu”. Fratii sai, spune Iosef, au fost doar unelte in mana Divinitatii, pentru realizarea planului intentionat inca de la inceput.

Separat de fratii sai timp de 22 de ani, Iosef se reintalneste cu acestia si scoate la lumina complexitatea relatiilor de familie. Timpul singur, cel pe care adesea il vedem trecand, fie prea repede, fie prea incet, doar timpul este cel care poate vindeca anumite lucruri. El singur, “ghidat” de Dumnezeu si uneori neinteles pe deplin de catre oameni, aduce ordine in lumea noastra, a tututor.

Acum, la inceput de 2009, atunci cand timpul este cel pe care l-am celebrat cu doar cateva ore in urma, la 12 noaptea, unii gandindu-ne profund, altii cu pahare de sampanie in mana, unii singuri, altii cu prieteni si familie, acum, la inceput de an, sa ne gandim la toate relatiile pe care le avem cu cei din jur si la cum putem sa le facem mai bune si mai linistite. Si apropo de relatii, inchei si eu cu urarea sau indemnul pe care l-a rostit Daniel Barenboim, dirijorul anul acesta al Filarmonicii din Viena la traditionalul concert de Anul Nou oferit pe 1 ianuarie: “Fie anul 2009 un an al pacii in intreaga lume si al dreptatii umane in Orientul Mijlociu.”

Un 2009 al reconcilierii, un an imbelsugat si plin de spiritualitate!

Shabat Shalom!

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This