Din intelepciunea Talmudului

Doua familii aranjasera casatoria copiilor lor, un barbat si o femeie, care urmau sa se vada pentru prima data in ziua programata pentru casatorie. Din nefericire, cand ziua cea mare sosi intr-adevar, barbatul o privi pe mireasa sa si decreta ca este atat de urata incat pur si simplu refuza sa o ia de sotie.

A fost un moment penibil. Biata mireasa a fost umilita, ambele familii erau foarte suparate, insa nimeni nu stia exact ce trebuia facut. Mirele isi dadu seama ca trebuie sa ia cumva o pozitie. Asa ca, dupa o perioada de gandire si dupa ce se sfatui cu parintii, anunta publicul ca a gasit o solutie rezonabila.

“Nu ma voi casatori cu tine”, ii spuse el fetei in fata tuturor, “pana cand nu imi vei dovedi ca ai cel putin o calitate.” O raza de speranta aparu in ochii miresei care incuviinta printre lacrimi.

Rabinul Ishmael, unul dintre cei mai mari judecatori ai vremii aceleia, era prezent la nunta, iar mirele se hotari sa ii ceara sfatul si sa fie de acord cu decizia acestuia, oricare ar fi ea.

Rabinul fu si el de acord cu aceasta hotarare a mirelui si incepu sa ii puna acestuia intrebari.

“Spune-mi, mireasa ta are un cap frumos?”, il intreba rabinul Ishmael pe mire.

“Nu, de fapt capul ei este rotund ca un pepene”, spuse omul.

“Dar parul ei este frumos?”

“Nu, deloc. Arata ca lana nedaracita.”

“Poate are ochi frumosi…”, spuse rabinul

“Categoric nu! Sunt aposi si urati…”

“Poate are un nas frumos?”, intreba rabinul.

“Nu.” Omul ofta. “Nasul ei este coroiat si diform.”

“Dar buzele?” “Umflate.”

“Dar gatul?” “Incovoiat.”

“Dar abdomenul.” “Este iesit in afara.”

“Poate are picioare frumoase?”, sugera rabinul.

“Are picioare la fel ca acelea ale unei gaste”, spuse omul dand usor din cap cu parere de rau.

Ca ultim argument, rabinul Ishmael intreba: “Dar numele ei? Numele ei este de asemenea cu probleme?”

Un om din audienta striga: “Numele ei inseamna «respingator»”.

“Destul!”, spuse rabinul Ishmael. “Dupa parerea mea, fata este o mireasa perfecta pentru tine, iar ceremonia de nunta ar trebui sa inceapa imediat.”

“Dar… cum se poate asa ceva?”, intreba omul cu uimire.

“Numele ei este o reflectare perfecta a trasaturilor ei fizice.”, spuse rabinul Ishmael. “Ar fi putut cu siguranta sa isi schimbe numele. Insa nu a facut-o, ceea ce indica faptul ca este o femeie integra si cu un caracter bun. O sa iti fie o sotie excelenta.”

“Ai dreptate, Rabi, si iti raman indatorat pentru sfatul tau.” Apoi se adresa celor prezenti spunand: “Doresc sa o iau de sotie imediat pe fata aceasta!”

Casatoria a fost celebrata, iar cuplul a trait fericit multi ani.

  — Talmud: Nedarin 66b

Dvar Tora

Inainte de a trece la pericopa saptamanii, cateva precizari, pentru a nu ramane, dupa lectura povestii de mai sus, cu impresia ca in Talmud femeia este prezentata intr-o lumina negativa. Rabinii si invatatii Talmudului au spus permanent ca oamenii nu trebuie judacati dupa aspectul fizic, ci dupa valoarea lor intrinseca, interna. Rabinul Ishmael stia ca frumusetea este numai o proprietate de suprafata si ca – in acest caz particular – calitatile importante ale miresei se aflau dincolo de aceasta suprafata.

Si acum sa ne intoarcem la pericopa Shmot pe care o citim in aceasta saptamana si cu care incepe cea de-a doua carte a Torei. O intrebare se impune, mai ales acum dupa ce ati citit pericopa (in “Scurt si cuprinzator”) si apoi povestea (in “Din intelepciunea Talmudului”): care este legatura dintre ele? Ei bine, desi pericopa de saptamana aceasta are foarte multe subiecte despre care se poate discuta, am ales sa vorbesc despre chiar ceea ce defineste cel mai bine pericopa Shmot – titlul ei.

In limba ebraica, Shmot inseamna “nume”. Iar despre numele acestea care apar in pericopa Shmot merita intr-adevar discutate (desi foarte sumar), deoarece reflecta in marea lor parte trasaturile celor care le purtau.Sa incepem asadar…

“Acestea sunt numele copiilor lui ISRAEL care vin in (MITZRAIM) Egipt… Impreuna cu IAACOV, fiecare om si familia lui au venit.” [Exodul 1.1]

Asa incepe pericopa Shmot… Iar Israel, numele pe care il purtam si noi astazi inseamna “isra E.l” (cel care lupta cu Dumnezeu). Iar cel care l-a purtat pentru prima data in istorie, cel care l-a castigat de altfel, si-a inceput viata cu numele de Iaacov (provenit de la “ekev” – “calcai”). O adevarata ascensiune!…

Desi originea cuvantului “Mitzraim” (Egipt) este incerta, unii comentatori sunt de parere ca el ar putea fi o contractie de la cuvintele “mi tzarai” (“din greutatile mele”), urmat de particula de plural dublu “aim” (pentru a sugera multitudinea acestor greutati, pe care poporul evreu a fost nevoit sa le indure in Egipt. Din punct de vedere gramatical explicatia nu este foarte valida, deoarece sintagma “greutatile mele” ar fi tradusa corect in ebraica prin “tzarotai” (substantiv de genul feminin). In orice caz, atunci cand apare pentru prima data mentionat in Tora, Egiptul nu este nici macar numit: “Urmasii tai vor fi straini intr-o tara care nu va fi a lor…” [Geneza 15.13] ii promite Dumnezeu lui Avraham.

“REUVEN, SHIMON, LEVI si IEHUDA. ISAHAR, ZEVULUN si BENIAMIN. DAN si NAFTALI. GAD si ASHER […] Iar IOSEF era in Egipt” [Exodul 1.2-5]

Desi nu apar explicate (ci doar mentionate) in aceasta pericopa, numele fiilor lui Iaacov sunt evident demne de toata atentia… REUVEN (provenit de la “reu ben” – “a vazut un fiu”), nascut ca prim fiu al Leei, care i-a conferit acest nume pentru ca “Dumnezeu a vazut umilinta mea, pentru ca acum sotul meu ma va iubi” [Geneza 29.32] Numele de SHIMON provine de la “ki shama Hashem” – “caci Dumnezeu a auzit”). LEVI inseamna “atasament”, caci – spune Leea – “Acum sotul meu va fi atasat de mine, caci i-am facut trei fii” [Geneza 29.34] Iar IEHUDA provine de la verbul “lehodia” – “a multumi” si contine doua litere din numele lui Dumnezeu (iud si hei); Iehuda inseamna “I.a hoda” (multumire lui Dumnezeu). ISAHAR (in varianta originala din Tora ISASCHAR) inseamna “isa s’har” (va primi rasplata). ZEVULUN face aluzie la verbul “lezaven” (intr-o traducere aproximativa “a inzestra”). BENIAMIN (initial BEN-ONI – “fiul durerii mele”) este transformat de Iaacov in Ben-iamin (“fiul dreptei mele”), conferindu-i-se astfel o pozitie privilegiata pe care aveam sa o remarcam si in povestea lui Iosef din Egipt. Numele lui DAN inseamna din (“judecata”) iar NAFTALI face aluzie la incercarea mamei sale Rahel de a-l concepe impreuna cu Iaacov (a se vedea Geneza, pericopa Vaietze). GAD inseamna “noroc” in interpretarea lui Rashi (“ba gad!” – “a sosit norocul”, spune Geneza 30.11). ASHER simbolizeaza bogatie spirituala, fericire (“osher” – “fericire”). Iar IOSEF este incununarea unei adevarate dinastii de fii (12 la numar), numele sau simbolizand abundenta (“leosif” – “a adauga”).

“Si [fiica Faraonului] a numit [copilul] MOSHE, pentru ca a spus: «Caci din apa l-am scos.»” [Exodul 2.10]

Tora spune ca Moshe este numele dat de fiica Faraonului copilului gasit in cosuletul de rachita care plutea pe rau si ca acest nume provine de la cuvintele ebraice “min ha’maim meshitihu” (“din ape l-am scos”). O alta explicatie posibila este toponimia egipteana: numele inseamna in egipteana Mo-ses (fiul lui Mo, unul din zeii Egiptului antic), similar de exemplu cu Ramses (Ra-ses, fiul lui Ra, Zeul Soare). In plus, numele initial al lui Moshe (conform interpretarii lui Ibn Ezra) este Monios, care inseamna in limba egipteana “scos din ape”.

Este deosebit de interesant ca legatura lui Moshe cu apa a fost una foarte puternica. Astrologii Egiptului au prevazut faptul ca Moshe urma sa se nasca in postura de viitor salvator al evreilor si ca elementul care ar fi trebuit sa il doboare era apa. Acesta este – conform interpretarii lui Rashi – motivul pentru care Faraonul a poruncit ca toti pruncii baieti evrei sa fie aruncati in apa. Moshe a fost salvat din ape, iar cateva pericope mai incolo vom vedea si modul in care si-a exprimat el recunostinta fata de rau: Aaron si nu Moshe este cel prin intermediul caruia apa Nilului este transformata in sange, ca prima plaga asupra Egiptului! Iar mai tarziu, un alt eveniment legat de apa (episodul in care Moshe loveste stanca din care urma sa curga apa) il va dobori intr-adevar, nepermitandu-i intrarea in Eretz Israel.

O alta explicatie interesanta este si aceea ca Mo-ses (sau Monios), numele egiptean dat de fiica Faraonului, il plaseaza pe Moshe (cel putin in conceptia acesteia) pe pozitia unui fiu de zeu idolatru. Faraonul se credea el insusi un zeu, considerandu-se deasupra Nilului (“al haieor”), dupa cum prezinta chiar el in visul pe care i-l impartaseste lui Iosef in urma cu cateva pericope. Fiica Faraonului, pe care Midrashul o numeste Batia (“bat I.a” – fiica lui Dumnezeu) se considera de asemenea zeita, ceea ce in mod evident nu era.

“Moshe s-a sculat si le-a salvat [pe fetele lui ITRO] si le-a adapat oile. Ele au venit la REUEL, tatal lor.” [Exodul 2.17.18]

Conform opiniei lui Rashi, Itro, preotul Modianului si socru al lui Moshe, era purtatorul a nu mai putin de sapte nume. Reuel este unul dintre ele, insemnand “Reu E.l” (“Cel care l-a vazut pe Dumnezeu”), deoarece despre Itro se spune ca a renuntat la idolatrie, lasand in urma si pozitia de preot al Midianului. In Tora, numele lui Itro se leaga de unul din episoadele centrale ale istoriei poporului evreu, Primirea Celor Zece Porunci pe Muntele Sinai.

“[Tzipora] dadu nastere unui fiu pe care [Moshe] l-a numit GHERSHOM.” [Exodul 2.22]

Ghershom este o contractie a cuvintelor “gher sham” (“strain sunt acolo”). Deoarece Moshe nu se nascuse in Midian, se simtea acolo strain. Conform unei alte opinii, Moshe se simtea strain in Midian pentru ca orice om drept cauta apropierea de Dumnezeu, iar cand aceasta lipseste, mediul in care traieste i se pare strain.

Numele lui Dumnezeu, pe care nu voi incerca sa le explic, pentru ca fiecare dintre ele ar necesita o intreaga carte… In pericopa Shmot, cateva din aceste nume sunt mentionate: ELOKIM (atributul judecatii divine), HASHEM (atributul milei divine). Mai apare si numele de VOI FI CE VOI FI pe care Dumnezeu i-l impartaseste lui Moshe ca fiind cel pe care il vor recunoaste evreii atunci cand el urmeaza sa le vorbeasca.

O singura si ultima precizare, referitoare la numele de Hashem (tetragrama iud-hei-vav-hei, pronuntat in cursul rugaciunilor A.donai): comentatorii si Talmudul au numit acest nume Shem HaMeforash (numele inefabil al lui Dumnezeu), cel care nu este numai o simpla descriere a divinitatii. Conform traditiei, Shem HaMeforash nu este pronuntat asa cum este scris, din respect pentru sfintenia sa si pentru ca versetul din Exodul 3.15 (in aceasta pericopa): “Acesta este numele Meu pe vecie si aceasta este amintirea Mea din generatie in generatie”, ii spune Dumnezeu lui Moshe. Sintagma “ze shmi leolam” (“acesta este numele Meu pe vecie”), ortografiat in Tora fara litera vav, face aluzie la verbul leelam (“a ascunde”), Dumnezeu dorind parca sa spuna: “acesta este numele Meu pentru a-l ascunde”…

Foarte pe scurt despre… nume

Traditia de a da nume copiilor evrei este si ea deosebit de interesanta si complexa. De obicei, numele se dau dupa o ruda care a decedat, pentru a “transfera” simbolic stafeta de fapte bune si insusiri pozitive de la acea persoana la copil si pentru a pastra vie memoria persoanei decedate. Ceremonia de acordare a numelui are loc in sinagoga, pentru baieti la varsta de 8 zile (odata cu brit-ul), iar la fete de obicei atunci cand mama vine pentru prima data la sinagoga dupa nastere.

Numele evreiesc este intotdeauna format cu particula ben (“fiul lui”) pentru baieti si cu particula bat (“pentru fete”), formulare caracteristica tuturor popoarelor semitice (de exemplu, arabii folosesc particula “al” – “fiul lui” in acelasi scop).

Numele evreiesti au aproape intotdeauna o semnificatie clara, fie ca este o conotatie biblica (David, Rut, Miriam), fie ca este numele unei meserii (Weiner, Schaffer, Schechter), fie ca are in componenta litere din numele lui Dumnezeu (Rafael, Elisheva).

Numele evreiesc al unei persoane este folosit de obicei in ritualul sinagogal (chemarea la Tora sau Mi sheberach), precum si la momentele importante ale vietii (nastere, casatorie, deces). Multi evrei au numele civil acelasi cu cel evreiesc, dorind sa sublinieze prin aceasta ca “un nume care nu este folosit este ca si inexistent”.

Numele unei persoane este schimbat numai in cazul unei boli deosebit de grave, cand – dupa ce persoana respectiva este mentionat ca fiul/fiica a mamei lui/ei – i se da un alt nume (de obicei Haim sau Rafael) care sa faca aluzie la viata si vindecare.

Pentru o documentare mai aprofundata asupra numelor, puteti vizita si pagina de web a Muzeului Diasporei (Beit Hatefutsot) din Tel Aviv.

PENTRU ACASA

Ganditi-va ce nume evreiesc aveti (dumneavoastra, copiii sau rudele dvs.) si ce inseamna el? Ganditi-va daca va exprima intr-adevar personalitatea si incercati sa aflati motivul pentru care parintii vi l-au ales.

Shabat Shalom!

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This