Orice am incerca sa spunem, in societatea noastra de astazi, “informatia inseamna putere”. Cliseu sau nu, vorba din popor sau justificare pentru cei avizi de cunoastere sau pentru cei insetati de a conduce, ideea ca a sti inseamna a fi puternic exista si se mentine. Cat nu am dori sa stim numerele castigatoare de la loterie, sa cunoastem sursa puterii adversarilor nostri, sa ne cunoastem propria soarta…

Insa toate pana la un punct. Imaginati-va ca am sti totul. Imaginati-va ca am sti exact cand vom muri si cum. Imaginati-va ca am cunoaste secretele tuturor. Ca am sti, inainte de a se intampla, toate detaliile legate de casatoria noastra, ca am sti exact ce vor ajunge copiii nostri, ca am sti exact cand se va produce o cearta si cand si cum va surveni impacarea. Imaginati-va ca totul ar fi marcat intr-o carte, fiecare eveniment insotit de data si locul exact in care se va intampla, si ca noi am avea acces nelimitat la acea carte.

Insa daca ati avea aceasta informatie totala, v-ati simti oare “la carma” propriei vieti? Sau v-ati simti un simplu pion, mergand dupa un scenariu prestabilit? Informatia inseamna putere, insa informatia absoluta inseamna, cel putin in lumea noastra, umana, pierderea totala a puterii.

“Sunt batran si nu stiu ziua in care voi muri,” ii spune Itzhak fiului sau in versetul 27:2 din Geneza. Comentand asupra acestei fraze si dincolo de multele alte explicatii pe care le ofera diversi comentatori, Midrash-ul prezinta o fascinanta apoologie a necunoasterii:

Sapte lucruri ii sunt ascunse omului: ziua in care va muri, ziua venirii lui Mashiach (Mesia), adevarul absolut intr-o judecata, cum isi va castiga painea, ce se afla in inima vecinului, ce poarta o femeie in pantec si cand va cadea Statul cel nelegiuit.

In capitolul 49 din Geneza, chiar inainte de a muri, Iaacov si-a chemat copiii langa patul sau, promitandu-le ca le va impartasi “ceea ce se va intampla la sfarsitul zilelor (in ebraica: be’acharit ha’iamim).” Cand s-au adunat intr-adevar fiii la capataiul lui Iaacov, acesta le-a dat fiecaruia cate o binecuvantare si le-a vorbit despre destinul si rolul fiecaruia dintre ei. Nimic insa nu se pomeneste despre ce se va intampla “la sfarsitul zilelor”.

Rabinii Talmudului explica faptul ca Iaacov a dorit intr-adevar sa le spuna fiilor sai momentul exact al venirii lui Mashiach (Mesia). Insa, ne spun rabinii, “chiar in acel moment Prezenta Divina l-a parasit.” Iar Iaacov a inteles ca nu trebuia sa spuna mai multe.

M-am gandit mult la aceasta idee de a sti totul. Iar acele sapte lucruri necunoscute, mentionate mai sus, printre care se numara intr-adevar si ceea ce nu stia in pericopa noastra Itzhak si chiar si ceea ce ar fi dorit sa spuna Iaacov, nu par la prima vedere atat de necunoscute astazi, nu-i asa? Daca ziua mortii si ziua venirii lui Mesia sunt intr-adevar “aprobate” de oricine ca fiind necunoscute fie si pentru omul modern, exista multi astazi care pretind ca stiu adevarul absolut despre celelalte cinci lucruri… Multe institutii, ba chiar si unele grupuri politice sau religioase, incercand sa justifice o decizie sau o pozitie, pretind adesea ca stiu adevarul absolut. Sunt nenumarati oameni care vor sa para complet stapani pe situatie si ne spun ca ei au descoperit exact ce vor face in viata. Am inventat tehnici de spionaj si de citire a mintii umane, care, ni se pare, ne spun cu precizie “ce se afla in inima vecinului”. Facem ecografii prenatale care ne spun sexul unui bebelus inca din saptamana a 20-a de sarcina. Si avem analisti politici care ne spun cand vor veni revolutii, cand vor cadea si se vor inscauna regimuri, cine va conduce soarta lumii si multe altele.

In fapt, ne amagim! Nu stim aproape nimic, iar daca am putea intr-adevar sti totul, nu ne-ar face placere… Adevarul absolut nu este la nimeni in afara de Dumnezeu. O intorsatura a economiei, a politicii, o criza sau crestere bursiera, o concediere sau promovare ne poate schimba foarte usor serviciul sau modul in care ne castigam existenta si ne poate “arunca” in directii la care nici nu ne-am gandit. Citim minti umane dar nu stim de multe ori bine nici ce este in mintea noastra. Iar daca o ecografie ne poate spune sexul unui prunc inca nenascut, cu siguranta nu ne poate dezvalui exact “ce poarta o femeie in pantec”, ce destin va avea, cata inteligenta, ce va face in viata acel copil, ce va lasa in urma sau cu cine se va casatori cand va creste. Iar soarta lumii este de departe un mister, chiar si pentru toate tehnologiile pe care le avem azi la dispozitie.

Cele mai presante intrebari ale vietii raman chiar si astazi un mister. Stim ca lumea va fi intr-o zi o reflectare fidela a binelui si perfectiunii Creatorului ei. Stim ca fiecare fapta pe care o facem este un pas catre acel scop, o caramida in constructia pe care o realizam. Insa cand se va intampla exact asa ceva? Cand ne vom apropia de linia de finish, cand vom putea spune ca am ajuns acolo? Nu stim nimic din toate acestea!

Unii vor spune poate ca prin aceasta necunoastere Dumnezeu ne “tine sub papuc”, sa zicem asa. Poate, spun altii, daca am sti prea mult, daca am intelege ce si cum trebuie sa facem, am avea prea multa libertate si ne-am indrepta pe cai faurite doar de noi.

Ei bine, adevarul este in fapt ca trebuie sa gasim un echilibru si o constientizare in ceea ce cunoastem. “Eu sunt batran”, spune Itzhak. Este batran, Itzhak stie acest lucru. Nu stie cand va muri, insa stie ca e batran. Stie ca drumul merge incolo, catre moarte, chiar daca nu stie cand va sosi finalul. A cunoaste “bornele intermediare”, acele jaloane pe care viata ni le pune inainte pentru a sti cam pe unde ne aflam — atat putem spera. Insa mai trebuie sa facem inca un lucru, asemenea lui Itzhak: sa intelegem aceste jaloane. Atunci cand isi da seama ca e batran, Itzhak face tot ce poate pentru a transmite mai departe misiunea sa, legamantul sau, credinta sa.

Avem si noi aceasta datorie, cu mult inainte de a ne da seama ca “suntem batrani”. Avem datoria din clipa cand ne dam seama ca odata, intr-o zi, ne vom stinge din aceasta lume. De atunci (un moment poate sinonim cu insasi nasterea noastra), trebuie deja sa cautam in jurul nostru repere, sa facem pasi buni si corecti si sa incercam sa nu ramanem complet in intuneric. Nu vom afla niciodata totul, insa sunt atat de multe de aflat ca parte din acel tot. Si merita categoric sa incercam. Depinde numai de noi!

Shabat Shalom!

Share This