A doua binecuvântare din Șmone Esre poartă în tradiția iudaică numele de ברכת הגבורה — ”birkat haghevura” — ”binecuvântarea puterii”. După ce L-am identificat pe Dumnezeu ca Apărător și Salvator, după ce am stabilit — în prima binecuvântare — relația cu strămoșii și credința lor, vorbim acum despre puterea lui Dumnezeu.

Înainte de a ne referi însă la binecuvântarea propriu-zisă, să oferim o definiție clasică a puterii:

PUTERE, puteri — 1. Faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință. 2. Mare forță fizică, tărie, puternicie. — DEX Online

În mod evident, pentru că substantivul face aici referire la Dumnezeu, nu putem vorbi despre o componentă fizică. Efectul puterii lui Dumnezeu este fizic, acționând asupra oamenilor și lumii în general, însă puterea în sine este, fără îndoială, de altă natură.

Ceea ce este interesant însă este că atunci când ne gândim la putere, probabil primul lucru care ne vine în minte este noțiunea de ”erou”. Un personaj capabil de acțiuni supra-omenești, cu o forță fizică ieșită din comun, cu abilități și capacități nebănuite, determinând desigur fapte și evenimente extraordinare. Când ne gândim la putere, ne vin în minte fie personaje gen Hercule din mitologia greacă, fie oameni influenți și cu sferă largă de acțiune, de tipul regilor, președinților de state, oamenilor cu forță financiară majoră sau — dacă privim și în afara granițelor legii și moralității — conducătorilor unui clan mafiot. Oricare din aceștia poate exercita puterea pentru a influența viața celor din jur, pentru a obliga pe alții la un anume curs al acțiunii, pentru a modifica lumea care îi înconjoară așa după cum vor.

Vom fi probabil surprinși în consecință să citim textul fragmentului din Șmone Esre care poartă numele de ”binecuvântarea puterii”:

Tu eşti puternic în veci, Doamne, Tu eşti învietorul morţilor, de la Tine [vine] multă mântuire. Tu hrăneşti pe cei vii cu bunătate, îi învii pe cei morţi cu o îndurare nesfârşită, îi sprijini pe cei căzuţi şi îi vindeci pe bolnavi, îi eliberezi pe cei încătuşaţi şi păstrezi credinţa Ta pentru cei care dorm în praf. Cine este ca Tine, Stăpân al puterilor, şi cine este asemenea Ţie, Rege, care iei şi redai viaţa şi care faci să răsară mântuirea? Şi adevărat este că Tu vei învia morţii. Binecuvântat eşti Tu, Doamne, Învietorul morţilor. — Șmone Esre, a 2-a binecuvântare

Când Îi este aplicat lui Dumnezeu, conceptul de putere ia o altă înfățișare. Nu se vorbește aici nici despre influență, nici despre abilitatea de a obliga pe alții, nici despre forță fizică. Vorbim în schimb despre bunătate, sprijinul pentru cei slabi, vindecarea bolnavilor, eliberarea robilor, menținerea credinței, învierea morților… Ce fel de putere este oare aceasta?

Când mi-am pus această întrebare, două imagini paralele mi-au venit în minte. Prima, din scrierile fostului Rabin Șef al Marii Britanii, rabinul lord Jonathan Sacks, iar cealaltă dintr-un celebru film regizat de Steven Spielberg și intitulat ”Lista lui Schindler”. Permiteți-mi să vi le împărtășesc pe amândouă.

Vorbind despre noțiunea de putere, rabinul Sacks scria următoarele:

Limba ebraică are două cuvinte pentru putere: כח — ”koah” și גבורה — ”ghevura”. Însă aceste două cuvinte au sensuri radical diferite. Koah este puterea necesară pentru a îți domina inamicii. Ghevura este puterea de a te domina pe tine însuți. Koah este puterea necesară pentru a purta un război. Ghevura este puterea necesară pentru a face pace. — Rabin Jonathan Sacks

Iar în filmul lui Steven Spielberg, îmi aduc aminte de o scenă în care Oskar Schindler încearcă să îl determine pe Amon Goth, comandantul nazist al lagărului din Płaszów din Cracovia, să fie mai milos și uman cu evreii aflați în lagăr. Cu acest scop în minte, Schindler încearcă (fără succes în final) să ”planteze” în mintea ofițerului nazist ideea că puterea adevărată reprezintă cu totul altceva decât abilitatea de a face rău. Iată cuvintele lui Schindler:

[Evreii] se tem de noi nu pentru că avem puterea de a ucide, ci pentru că avem puterea de a ucide în mod arbitrar. Un om care comite o crimă, ar trebui să știe ce-l așteaptă. Îl executăm și ne simțim bine prin asta. Sau îl omorâm personal și ne simțim încă și mai bine. Însă asta nu este putere, asta este justiție. E ceva diferit de putere. Puterea este atunci când avem toate motivele pentru a ucide… și nu o facem. Asta este putere! Asta este ce au avut împărații. Un om a furat ceva și a fost adus înainte împăratului; și se aruncă pe podea, implorând milă; știe că va muri… și împăratul îl iartă. Un simplu om fără nicio valoare. Și împăratul îl eliberează. Asta e puterea! Asta e puterea! — Oskar Schindler

Ideile rabinului Sacks, cuvintele pline de tâlc ale lui Schindler și textul binecuvântării puterii din Șmone Esre au de fapt același miez. Puterea nu este abilitatea de a face dreptate, nici abilitatea de a răni, obliga sau a intimida, ci abilitatea de a face bine. Puterea înseamnă capacitatea de stăpâni instinctele rele, de a domoli atributul justiției cu cel al milei, de a înțelege cu adevărat faptele și destinul cuiva și a le pune în perspectiva condiției umane. Oamenii greșesc și prin greșelile lor, oamenii merită adesea să fie pedepsiți. Uneori, justiția intervine. Alteori, pentru a corecta greșeli sau a apăra idealuri nobile, sunt necesare războaie. Însă întotdeauna, puterea adevărată transcende toate acestea…

În Șmone Esre, în binecuvântarea puterii, Dumnezeu este prezentat cu atributele Sale cele mai greu de înțeles. Puterea Lui nu derivă din abilitatea de a ne judeca sau cea de a ne pedepsi, deși, adesea, o merităm cu siguranță. Puterea Lui adevărată constă în abilitatea de a ne ierta, de a ne ajuta, de a ne oferi viața, și sănătatea, și speranța atunci când poate nu am mai avea — conform justiției stricte — drept la ele.

În Șmone Esre, Dumnezeu ne mântuiește nu pentru că merităm, ci pentru că vrea. Ne dă sau redă viața, sănătatea sau libertatea nu pentru că am ”câștigat-o” în vreun fel sau în speranța vreunui ”serviciu” pe care I-l putem face, ci pentru că ne iubește necondiționat și etern. În actul de Creație a lumii și în cel de menținere a acesteia și a tuturor lucrurilor și ființelor create, Dumnezeu exercită puterea absolută, oferind sprijin, înțelegere și deschidere.

Sincer, nici nu cred că mai este ceva de spus legat de această binecuvântare… Ea este simplu o elogiere a puterii divine, așa cum ne-o dorim și ne-o imaginăm. În rostirea acestei binecuvântări, ceea ce facem noi ca oameni este să invocăm o forță de dincolo de lume, o forță care transcende justificări și motive, merite și păcate, răsplată sau pedeapsă. O forță a binelui absolut, a puterii divine în esența ei pură, adusă în lume cu simplul scop de a ne păstra în viață și a ne face traiul mai frumos, mai plin de speranță, mai apropiat de spiritualitate.

Puterea lui Dumnezeu, așa cum transpare ea din rugăciunea de Șmone Esre este ceea ce ne conferă abilitatea să mergem înainte. Să o emulăm și noi, după abilitățile și forțele noastre umane, în toate relațiile cu cei din jurul nostru și să ne bucurăm că Dumnezeu a ales să o manifeste, cu milă și înțelegere, în viața fiecăruia dintre noi.

Șabat Șalom!

Share This