Dvar Tora

Pericopa Vaiakhel (anul acesta si Shabat Shkalim) nu aduce aparent nimic nou pentru cineva care a citit ultimele trei pericope, Teruma, Tetzave si Ki Tisa. Dupa ce porunca de construire a Mishkanului a fost data de Dumnezeul evreilor, Tora insista asupra detaliilor, asupra tuturor cantitatilor si dimensiunilor diverselor “accesorii” ale Tabernacolului, iar in pericopa din aceasta saptamana si in cea de saptamana viitoare se face un bilant al tuturor acestor lucrari.

Si totusi, desi o suma importanta de versete continand porunci divine sunt repetate in pericopa Vaiakhel de catre Moshe, aceasta pericopa aduce si elemente noi, pasaje din care putem invata lectii valoroase. Iar unul dintre aceste pasaje noi este chiar acela cu care debuteaza pericopa Vaiakhel. In versetele 35.1-3 din Exod, Tora ne spune: “Moshe a strans toata adunarea copiilor lui Israel si le-a zis: «Iata lucrurile pe care a poruncit Dumnezeu sa le faceti: sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfanta. Aceasta este Shabatul, ziua de odihna, inchinata lui Dumnezeu. Cine va face vreo melaha (munca) in ziua aceea, sa fie pedepsit cu moartea. Sa nu aprinzi foc in locuintele voastre, in ziua Shabatului.»”

Shabatul este o porunca repetata in Tora de foarte multe ori. Dar oare ce legatura are ea cu pericopa Vaiakhel, in care se face bilantul constructiei Mishkanului?

Intr-adevar, bizara alaturare a legilor de Shabat cu instructiunile referitoare la construirea Tabernacolului a suscitat numeroase comentarii. Inteleptii Talmudului explica faptul ca Moshe le-a spus de fapt evreilor ca – in ciuda sfinteniei Mishkanului si a importantei construirii acestuia – Shabatul are intaietate. Cele 39 de activitati interzise chiar si astazi in ziua de Shabat provin exact din acest pasaj al pericopei Vaiakhel. Dumnezeu le spune evreilor ca indiferent daca lucrarile de construire a Mishkanului aveau sa fie intrerupte o zi pe saptamana, Shabatul trebuia respectat.

Si totusi, textul Torei merita o analiza mai atenta. De ce Tora nu a enuntat aceasta lege intr-un mod direct, de exemplu “sa nu lucrati la constructia Mishkanului de Shabat!”? De ce Mishkanul si conceptul de Shabat au fost alaturate, lasandu-se in seama noastra deducerea implicatiilor posibile. De altfel, cuvintele “sa nu aprinzi foc in niciuna din locuintele voastre in ziua Shabatului” aproape ca scot porunca Torei din legatura ei cu Mishkanul si o plaseaza in viata cotidiana (sau, mai bine zis, saptamanala) a fiecaruia. Pare insa (si miile de ani de istorie au dovedit-o deja) ca indiferent de legatura pe care o are cu legile constructiei Tabernacolului, Shabatul ocupa un loc mult mai important in iudaism. Care este acesta?

Pentru a raspunde la intrebare, am decis sa includ in acest comentariu o poveste preluata de pe Internet, din Dvar Tora rabinului american Mordechai Kamenetzky:

Un renumit Maghid (persoana care calatoreste din oras in oras si spune povesti sau tine predici in comunitatile pe unde trece) a fost rugat sa tina o conferinta intr-un oras modern. Inainte de a fi invitat sa vorbeasca insa, i s-a spus sa se consulte cu persoana cea mai influenta de la sinagoga respectiva, presedintele acesteia. “Este o comunitate foarte distinsa”, i s-a spus, “si trebuie sa fim atenti sa nu jignim pe nimeni, sa nu formulam nici cea mai mic repros”.

Maghid-ul ajunse sa se intalneasca cu presedintele pe care il gasi in biroul sau. “Rabi”, intreba presedintele, “aveti reputatia unui orator extraordinar, care transmiteti multe prin cuvintele dumneavoastra, pe care stiti sa le faceti sa ajunga la oameni. Spuneti-mi, va rog, ce subiect intentionati sa abordati in predica dumneavoastra din orasul nostru?”

Maghid-ul raspunse prompt: “Doresc sa vorbesc despre respectarea Shabatului.”

Fata presedintelui se innegura brusc. “O nu, domnule rabin, va rog. In orasul nostru, un asemenea subiect nu va avea impact. Cu totii ne straduim sa castigam un ban, iar Shabatul nu este pe lista noastra de preocupari. Va rog, Vorbiti despre altceva…”

Rabinul se gandi. “Poate as putea vorbi despre kashrut.” “Kashrut?” spuse presedintele, “va pierdeti timpul. Nu am mai avut o macelarie kasher in orasul nostru de ani de zile…”

“Atunci poate despre tzedaka?”, se oferi Maghid-ul. “Despre caritate? Nu se poate. stiti cati cersetori vin in fiecare saptamana la noi in oras. Ne-am saturat sa auzim despre tzedaka!”

Timid, Maghid-ul intreba: “Poate tefila (rugaciune)?”

“Va rog… in orasul nostru cu cateva mii de familii evreiesti abia daca avem un minian saptamanal. Sinagoga nu este niciodata plina, in afara de Rosh Hashana si Iom Kipur. Nimeni nu ar fi interesat de subiectul acesta.”

Intr-un final, Maghid-ul simti ca nu mai poate suporta. “Daca nu pot vorbi despre Shabat si nu pot vorbi despre tzedaka si nu pot vorbi despre kashrut, despre ce vreti dumneavoastra sa vorbesc?”

Presedintele se uita la el cu o figura mirata. “Rabi, dar este foarte simplu! Vorbiti despre iudaism…”

Prin plasarea conceptului de Shabat in general si a uneia dintre legile sale specifice in particular direct in mijlocul instructiunilor referitoare la construirea Mishkanului, Tora ne spune ca desi putem construi edificii superbe in care sa il slujim pe Cel Atotputernic, daca uitam bazele credintei noastre, acele constructii sunt lipsite de sens si valoare. Shabatul a fost mentionat explicit pentru ca inseamna mult mai mult decat o zi in construirea Mishkanului trebuia oprita. Un evreu este dator sa isi reaminteasca in fiecare moment ca fara Shabat, fara kashrut, fara tefila, o sinagoga sau o casa evreiasca nu este mai mult decat un palat construit pe aer…

Shabat Shalom!

Nu există etichete pentru acest articol.
Share This