Supranumită și Pericopa Adunării, Vaiakhel este porțiunea din Tora în care se face un rezumat și totodată un bilanț al donațiilor oferite de fiii lui Israel pentru construirea Tabernacolului. Întreaga pericopă este dedicată exclusiv acestui subiect, cu singura excepție a versetelor introductive, în care Dumnezeu repetă porunca de respectare a Șabatului în juxtapunere și antiteză cu munca efectuată pentru ridicarea Tabernacolului.

Nu ne surprinde așadar probabil că în această pericopă multe din cele care au fost deja prezentate în pericopele anterioare sunt repetate. Nuanțele și erorile de traducere sunt astfel foarte similare cu cele pe care le-am discutat deja, mai ales în cazul detaliilor arhitectonice, a descrierilor obiectelor de cult sau a modului de asamblare a diverselor componente ale acestui edificiu unic construit pentru a-i apropia pe evrei de Dumnezeu. Există însă și câteva elemente inedite în pericopa noastră și tocmai asupra acestor elemente (relativ puține la număr) ne vom opri în continuare, invitându-vă însă totodată și să citiți — sau recitiți, după caz — comentariile anterioare pe aceeași temă, respectiv cele la pericopa Teruma și Tețave.

Versetul 35:4 este cel în care este prefațată repetarea poruncilor legate de construirea Tabernacolului, iar acest lucru este făcut după ce cu doar un verset înainte ni se vorbește despre Șabat și interdicțiile sale, mai precis despre aprinderea focului în Șabat. Versetul 4 este însă redat în majoritatea traducerilor clasice cu o nuanță inexistentă în original și care distorsionează sensul versetului:

  • [DC]: ”Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel și a zis: Iată ce a poruncit Domnul:”
  • [BOR]: ”Apoi a grăit Moise la toată obștea fiilor lui Israel și a zis: Iată ce a mai poruncit Domnul:”
  • [GG]: ”Iarăși a grăit Moise către toată obștia fiilor lui Israil și a spus: Iată ceea ce a poruncit Domnul și ce a zis:”
  • [NTR]: ”Moise a mai zis întregii adunări a israeliților: Iată ce a mai poruncit Domnul:”

Un indiciu: dintre cele patru traduceri, cea mai apropiată de original este varianta DC. Ați remarcat nuanța? (Nu, nu mă refer aici la adaosul ”ce a poruncit Domnul și ce a zisdin varianta GG, care, apropo, nici el nu este prezent în original.)

Cele trei traduceri BOR, GG și NTR folosesc cuvinte precum ”apoi”, ”iarăși” sau ”a mai zis”, sugerând că ceea ce urmează, respectiv poruncile legate de construirea Tabernacolului ar fi fost date abia acum, după cea referitoare la Șabat. Însă acest lucru nu este corect! Tora nu urmează aici exact cronologia evenimentelor, în această pericopă textul biblic doar repetând porunci care au fost deja date evreilor în pericopele Teruma, Tețave și Ki Tisa. Este un detaliu important, deoarece nu avem de-a face cu două donații distincte: una în Teruma și alta în Vaiakhel. În deșert, evreii nu au construit două Tabernacole diferite: unul în pericopele anterioare și altul în pericopa din această săptămână. Pericopa curentă are doar rol de bilanț, iar detaliile pe care le oferă sunt doar rememorări ale capitolelor anterioare. Un detaliu deosebit de important și care trebuie punctat ca atare…

* * *

Iar versetul 38:8 ne prilejuiește o altă surpriză, cea de-a doua și ultima la care ne vom referi în acest articol.

În acest verset, este vorba de niște obiecte de cupru din care au fost făcute, prin topire și returnare, ligheanul de cupru și piedestalul său, pentru spălarea mâinilor și picioarelor kohenilor (preoților) care slujeau în Tabernacol. Ce fel de obiecte erau acestea inițial? Iată opiniile traducerilor clasice:

  • [DC]: ”A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la ușa Cortului Întâlnirii.”
  • [BOR]: ”A făcut apoi baia de aramă și postamentul ei tot de aramă, cu chipuri iscusit lucrate care împodobeau intrarea cortului întâlnirii.”
  • [GG]: ”După aceea a făcut spălătorul de aramă și temelia lui tot din aramă și anume din oglinzile femeilor slujitoare, care făceau slujbă la ușa cortului descoperirii.”
  • [NTR]: ”Din oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în Cortul Întâlnirii a făcut ligheanul de bronz cu piedestalul lui făcut tot din bronz.”

Înainte de orice, trebuie să mă declar uimit de varianta BOR. Nu am nicio idee de unde provine interpretarea ”cu chipuri iscusit lucrate care împodobeau intrarea”… Tot ce știu este că ea nu are nicio legătură cu originalul.

Însă chiar și celelalte traduceri, care vorbesc despre ”oglinzile femeilor”, introduc un element straniu, respectiv noțiunea de ”femei slujitoare” sau ”femei care slujeau”. Ce slujbă prestau aceste femei la intrarea Cortului Întâlnirii nu este elucidat și, de altfel, ar fi chiar practic imposibil de elucidat deoarece respectiva slujbă nu exista!

În comentariul său asupra acestui verset, Rași interpretează expresia הצבאת אשר צבאו פתח אהל מועד (”hațov’ot așer țavu petah ohel moed”) ca făcând referire la femeile care se adunau în mod regulat la intrarea Cortului Întâlnirii. Conform Midrașului Tanhuma, cuvântul este ales pentru a face aluzie la noțiunea de צבא (”țava”), însemnând ”oștire” sau ”armată”. În acest context, era vorba despre femei care folosiseră respectivele oglinzi pentru a se machia și farda în Egipt, făcându-se astfel mai frumoase pentru soții lor, pe care îi seduceau în ideea de a avea copii cu ei. Într-un moment în care, din cauza sclaviei și a muncii grele, respectul și încrederea de sine a evreilor era la pământ, femeile evreice și-au folosit frumusețea și abilitatea de seducție pentru a le reda soților lor — întorși acasă de la abrutizanta și epuizanta muncă pe care erau forțați să o practice — un dram de umanitate, de normalitate, o clipă de dragoste și pasiune conjugală. Datorită acestei inițiative a femeilor — explică Midrașul — ”oștirea” lui Israel s-a perpetuat în noile generații de copii create, iar obiectele pe care le folosiseră au devenit demne de a fi refolosite pentru a confecționa unul din obiectele de cult ale Tabernacolului. (A se vedea și acest răspuns oferit pe site, cu o particularitate adițională foarte interesantă a acestei explicații.)

O explicație iudaică alternativă este cea oferită de Ibn Ezra, care propune ideea că respectivele femei veneau la ușa Cortului Întâlnirii pentru a se ruga și a învăța despre particularitățile legii mozaice, elucidată de către Dumnezeu în întâlnirile Sale cu Moșe.

În orice caz, textul biblic nu face nicio referire la vreo ”slujire” îndeplinită de femei la intrarea Cortului Întâlnirii, ritualul Tabernacolului fiind exclusiv apanajul lui Aaron și a fiilor lui, kohenii.

Șabat Șalom!

Share This