INTREBARE:
La popoarele de pastori, cainele era important, iar in iudaism aproape nu este amintit. De ce este cainele privit ca o „uraciune inaintea lui Dumnezeu” (Deut. 23:18)?
RASPUNS:
Versetul la care faceti referire, de fapt citat din Deuteronomul 23:19, este urmatorul: „Sa nu aduci in Casa lui Hashem, Dumnezeul tau, castigul unei curve sau pretul unui caine, pentru a indeplini vreun juramant oarecare, caci si unul si altul sunt o uraciune (un lucru abominabil) inaintea lui Dumnezeu„.
In comentariul sau asupra Torei, Ibn Ezra explica faptul ca versetul se refera la animalele care urmau sa fie aduce ca jertfe in Templu, Casa lui Dumnezeu. Astfel, conform poruncilor divine, un animal (kasher, respectiv o oaie, vaca, porumbel sau turturica) care a fost dobandit de o prostituata in schimbul relatiilor sexuale pe care le ofera sau care a fost primit in schimbul unui caine nu poate fi adus ca jertfa. Faptul ca prostitutia este un lucru abominabil este de inteles. Ramban (Nahmanide) elucideaza interdictia referitoare la caini ca provenind din faptul ca adesea cainii sunt antrenati sa fie rai, devenind o amenintare pentru oameni. In comentariul sau pe marginea Deuteronomului, Ramban spune ca se intampla adesea ca persoane care au dobandit castigul ilicite sa incerce sa utilizeze parte din aceste castiguri pentru scopuri caritabile. In opinia sa, Dumnezeu doreste sa ne invete, prin versetul din Deuteronom, ca scopul NU scuza mijloacele si ca, de exemplu, o donatie din bani furati NU este considerata o fapta buna.
Intr-adevar, cainii sunt animale putin amintite in Biblie. In general, cainele este asociat in iudaism cu rautate, cu cruzime, sange si moarte. Astfel, referiri precum caini care ling sange sau epitete precum caini prosti sau caini lacomi sunt prezente in Cartea Regilor (Regi I, 14:11, 16:4, 21:9, 21:23, 21:24), in Ieshaiahu (Isaia 56:10-11) sau chiar in Psalmi (22:16, 68:23). In Tora (primele cinci carti ale Bibliei), cainii sunt mentionati in versetele 11:7 si 22:30 din Exodul, poate singura data in sens intrucatva pozitiv: „Impotriva fiilor lui Israel, nici un caine nu a latrat.”
Probabil cea mai simpla explicatie pentru aceasta absenta a cainelui din cultura iudaica este aceea ca este un animal nekasher (interzis pentru consum unui evreu). Evident, animalele in general nu sunt destinate numai consumului, insa este singura explicatie mai mult sau mai putin logica pe care o pot oferi. Este posibil de asemenea ca asocierea cainelui cu ferocitatea si teama sa fi castigat in fata atributelor pozitive ale acestuia (cum ar fi, spre exemplu, loialitatea). Oricum, un raspuns (mai) concludent nu pot sa ofer…
P.S.
Câinii (copiilor lui Israel) sunt chiar protejaţi cu consideraţie, spre deosebire de câinii altora.
Argument:
In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.
Dar dintre toti copiii lui Israel, de la oameni pana la dobitoace, nici macar un caine nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul intre egipteni si Israel. (Exod 11:6-7)
şi
Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt câine …” (1Sam.17:43)
Din câte știu eu și-n religia islamică câini sînt văzuți ca fiind creaturi „spurcate”. Păi dacă au fost lăsate de același Dumnezeu Atotputernic, atunci de ce sînt văzute ca fiind spurcate? Vreau mai multe explicații în ceea ce privește relația evreilor cu câini. Mă puteți contacta la adresa mea de email predutmihaivalentin2001@gmail.com. Mulțumesc.
Aș vrea să vă pot ajuta, însă din păcate, nu vă pot oferi mai multe explicații, pentru că sincer nu am mai multe informații despre subiect decât am postat deja în articol…
În mod curios (miraculos?) mi-am amintit de acest text şi l-am căutat chiar azi, cu câteva ore înainte de a intra pe acest site.
–
„Sa n-aduci in Casa Domnului Dumnezeului tau, castigul unei curve, nici pretul unui caine, ca implinire a unei juruinte oarecare; caci si unul si altul sunt o uraciune inaintea Domnului Dumnezeului tau.” (Deut.23:18) – trad. Cornilescu
–
Eu percep mesajul adânc din text în mod diferit:
Şi unul (câştigul unei curve = abominabil) şi altul (preţul unui câine = abominabilă vânzarea / alungarea unui animal credincios stăpânului său), ambele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeu.
Chiar şi dacă banii astfel obţinuţi (câştigul curvei, preţul câinelui) sunt un efect (împlinire) a unei juruinţe oarecare.
Dacă casa Domnului (locul de rugăciune) poate fi uneori chiar casa ta, trădarea şi banii proveniţi imoral sunt o urâciune ca faptă sau chiar şi în formă de gând (juruinţă) şi nu au ce căuta în casă.
Este corect?