Un nou Shabat, acela al ultimelor doua pericope din Cartea Numeri, ne ofera posibilitatea de a medita putin asupra unui subiect pe cat de simplu, pe atat de actual: relatia noastra cu Tara Fagaduita. Ce inseamna pentru noi Israelul? Ce inseamna Israelul pentru intreg poporul evreu? Primiti asadar cuvintele rabinului Avi Weiss, impreuna cu urarile mele de Shabat Shalom si Hazak, hazak, ve’nithazek! (“Puternici, puternici, sa fim intariti!”).

Pericopa Masei, una dintre pericopele pe care le citim in aceasta saptamana, vorbeste despre porunca de a locui in Israel. Fraza cheie este: “si veti lua in posesie pamantul si veti locui acolo.” (Numeri 33:53)

Rashi este de parere ca acest verset nu este de fapt o porunca. El considera ca nu exista o porunca de a locui in Israel, ci doar ca Tora incearca sa ne ofere aici un “sfat bun”: luati in posesie pamantul de la cei care locuiau in acele vremuri (canaaniti, hititi, etc.) pentru ca altfel nu veti putea locui in siguranta acolo.

Ramban (Nahmanide) este de o alta parere. In glosa pe marginea Cartii Poruncilor (Sefer Ha’Mitzvot) a lui Maimonide, Ramban sugereaza faptul ca Maimonide a gresit cand a omis aceasta porunca din cele 613 ale Torei:

Tora ne porunceste sa luam in posesie pamantul pe care Dumnezeu l-a dat patriarhilor, sa nu il lasam in mainile altora si sa nu il lasam nelocuit, precum este scris: ‘si veti lua in posesie pamantul si veti locui acolo’.” — Glosa, Porunca Pozitiva nr. 4

Unii comentatori sunt de parere ca Maimonide nu a inclus porunca de a locui in Israel in lista celor 613 deoarece aceasta porunca este atat de “implicita” in toate celelalte incat nu trebuia sa ocupe un loc aparte. Aceasta este, spre exemplu, parerea fostului sef-rabin ashkenaz al Israelului, rabinul Shlomo Goren.

Insa indiferent daca Maimonide considera sau nu aceasta porunca printre cele 613 sau daca ea este implicita, o intrebare se pune: cum se impaca aceasta idee, de a locui in Israel, cu ideea de a fi or la’goim? Cum putem fi o “lumina pentru toate popoarele” daca nu locuim printre ele, daca traim izolati intr-o tara numai a noastra?

Unii pot raspunde ca ideea de a locui in Tara Aleasa a Israelului este in stransa legatura cu ideea de popor ales. A fi Poporul Ales nu inseamna in nici un caz ca suntem mai buni decat altii sau ca avem suflete superioare. Aceasta idee vorbeste de fapt despre misiunea noastra de a raspandi in lume un sistem al monoteismului, al eticii, de a-L aduce pe Dumnezeu mai aproape de oameni. Si acest lucru poate fi atins pe deplin numai in Tara Israelului.

Din aceasta perspectiva, semnificatia Statului Israel modern nu este doar aceea de a garanta un refugiu polic pentru evrei. Israelul nu este doar locul in care cele mai multe porunci ale Torei pot fi indeplinite. Israelul este singurul loc in care poporul ales isi poate indeplini pe deplin misiunea.

In diaspora, putem crea comunitati care sa fie o “lumina” pentru altii. Insa destinul poporului evreu este strans legat de Israel. Israelul este singurul loc in care noi ca popor putem deveni or la’goim, o lumina pentru intreaga lume. In Diaspora, nu avem control absolut asupra destinului nostru, nu avem drept de autoguvernare si nu putem crea societatea pe care si-a imaginat-o Tora. Numai intr-un stat evreu poporul evreu poate avea suveranitatea si autonomia judiciara si politicac pentru a crea o societate din care natiunile lumii sa poata invata despre idealurile etice ale Torei.

In aceste saptamani, in care ne apropiem de Tisha Be’Av, de ziua de post in care comemoram inceputul exilului nostru din tara Israelului, aceasta pozitie ne aminteste de obligatia noastra fata de Israel, de obligatia de a vizita Israelul si, in special, de aceea de a simti permanent legatura cu acesta si cu toti cei care au facut deja pasul de a se intoarce acasa. Numai acolo vom avea posibilitatea de a fi cu adevarat Am Ha’Nivhar, Poporul Ales.

Shabat Shalom!

Share This