Pericopa Mishpatim, pe care o citim in aceasta saptamana, este o pericopa foarte neobisnuita in Tora. Pe langa faptul ca ea contine aproape o treime din poruncile Torei, fara vreo ordine prea clara, pericopa Mishpatim incepe intr-un mod foarte straniu: “Ve’eile hamishpatim asher tasim lifneihem!” (Si acestea sunt judecatile / legile pe care sa le plasezi in fata lor!).

Trei intrebari se desprind din start chiar din aceasta fraza initiala:

  1. “Si acestea”?!? Cum adica si acestea?!? Ce alte porunci trebuiau plasate in fata lor?
  2. In fata cui trebuie plasate aceste porunci?
  3. Ce inseamna exact “a plasa” in fata cuiva o lege?

La toate aceste raspunsuri imi propun sa raspund mai jos:

La prima intrebare, Rashi ofera un raspuns deosebit de simplu: conjunctia “si” ne spune ca intre pericopa Mishpatim si pericopa anterioara, Itro, exista o legatura stransa. In pericopa anterioara, evenimentul central este acela ca evreii stau laolalta la Muntele Sinai si primesc Cele Zece Porunci si Tora din gura lui Dumnezeu. Insa Tora nu este numai un moment de revelatie! Dupa ce evreii au “plutit” in al noualea cer, vazand sunete (da, da, vazand sunete – “roim et hakolot”, Exodul 20:15!), dupa ce experienta mirifica a Sinaiului a incetat, poporul avea nevoie de ceva “tachles”, de lucruri concrete! A trai o viata evreiasca nu inseamna a avea un moment de inaltare spirituala in viata, ci inseamna a trai zi de zi in conformitate cu mesajul acelui moment. Iar pericopa Mishpatim, cu legile si concretizarile ei, vine sa propovaduiasca exact aceasta “revenire cu picioarele pe pamant”…

A doua intrebare este de asemenea rezolvata de catre Rashi: “lifneihem”, in fata lor, a evreilor, si nu a ne-evreilor, explica Rashi! La prima vedere poate parea chiar rautacios, chiar sfidator la adresa celor care nu sunt evrei. Insa mesajul acestui inceput de pericopa este complet altul: “lifneihem” nu este un mod intelectual de a spune: “Noua ne da Dumnezeu si voua nu!”. “Lifneihem” (in fata evreilor) este un mod de a spune ca fiecare are o responsabilitate in aceasta lume. Pentru evrei, a fi ok inseamna a tine 613 porunci divine. Pentru ne-evrei, a fi ok inseamna a tine doar 7 porunci divine (cele 7 legi noahice, ce stabilesc un standard de moralitate si asigura functionarea normala a societatii). Avem fiecare o responsabilitate si suntem datori sa nu o neglijam!

Iar la a treia intrebare, va voi lasa pe voi sa va ganditi… A plasa legea in fata cuiva poate insemna a o expune sau poate doar a o oferi, ca sfat, dar nu ca obligatie, in speranta ca persoana respectiva (sau, in cazul nostru, poporul evreu) va alege ce e bine. Insa in ambele cazuri, nu uitati ca legea “plasata” de Dumnezeu in fata noastra este ceea ce El a considerat ca este cel mai bine pentru noi, pentru cresterea noastra spirituala, pentru ca sa ne comportam omeneste si sa traim o viata buna. Putem pretinde ca stim mai bine decat El sau putem sa Il credem pe cuvant… Depinde de fiecare dintre noi…

STIATI CA…

… dreptul civil iudaic, in care sunt reglementate datoriile contractuale, obligatiile dintre soti, pagubele si modul de plata a daunelor si multe altele sunt cuprinse (aproape) in intregime in pericopa Mishpatim. Tratate intregi de Talmud si sute de mii de pagini de comentarii au fost scrise numai pe versetele acestei pericope. Cititi-o si voi saptamana aceasta, ca ar fi pacat sa nu o faceti! 🙂

Shabat Shalom!

Share This