Moshe a auzit si a cazut cu fata la pamant. El a vorbit lui Korah si intregii adunari, spunand: „Dimineata, Dumnezeu va face cunoscut cine este al sau si cine este sfant si il va aduce aproape de El, pe acela pe care il va alege, il va aduce aproape de el. Fa asta: Ia pentru tine tigai – Korah si adunarea lui – si pune in ele ofranda de mirodenii inaintea lui Dumnezeu maine. Omul pe care il va alege Dumnezeu, el este sfant. Vrei prea mult, fiu al lui Levi!” – Numeri 16:4-7

Un foc a venit dinaintea lui Dumnezeu si a inghitit pe cei doua sute cincizeci de oameni care aduceau ofranda de mirodenii. – Numeri 16:35

Spune lui Elazar fiul lui Aaron Kohenul sa adune tigaile din mijlocul dezastrului si sa indedparteze focul, pentru ca au devenit sfinte. Iar tigaile celor care au pacatuit impotriva lor insisi, sa faca din ele placi subtiri pentru a acoperi Altarul, pentru ca au fost aduse inaintea lui Dumnezeu, asa ca au devenit sfinte, sa fie un semn pentru fiii lui Israel. – Numeri 17:2-3

Moshe i-a spus lui Aaron: „Ia tigaia si pune in ea foc de pe Altar si pune mirodenii si du-o repede la adunare si cere iertare pentru ei, pentru ca mania lui Dumnezeu a izbucnit: molima a inceput!” Aaron a luat [tigaia] precum i-a spus Moshe si a alergat in mijlocul obstii si iata! incepuse molima in randul poporului. A pus mirodenii si a cerut iertare pentru popor. A stat intre cei morti si cei vii si molima a incetat. – Numeri 17:11-13

In general, oamenii au nevoie de siguranta. Am dori, de multe ori in viata, ca lucrurile sa fie clare, sa nu existe ambiguitati, sa nu existe dualitati, sa stim cu exactitate ce ne asteapta. Am dori ca lucrurile sa se imparta in lucruri bune, pe care sa le luam, sa le folosim, sa ne bucuram de ele, si lucruri rele de care sa ne ferim. Insa viata nu este atat de simpla de cele mai multe ori…

In pericopa din aceasta saptamana, Korah se revolta impotriva lui Moshe si atrage de partea sa doua sute cincizeci de oameni care doresc sa primeasca mai mult decat ceea ce au, mai mult decat ceea ce li se cuvine. Ii cer lui Moshe socoteala pentru faptul ca in cadrul poporului evreu exista ierarhii, ca nu oricine are dreptul de a participa direct la toate elementele de ritual din cadrul Tabernacolului. Iar pentru a rezolva problema, Moshe propune un test, acela al aducerii ofrandei de mirodenii, pe care numai Marele Preot avea dreptul divin sa o aduca. Iar despre aceasta ofranda de mirodenii as dori sa vorbesc in continuare, formuland o intrebare simpla: este ofranda de mirodenii in categoria „lucrurilor bune” sau este ea aducatoare de moarte?

Daca ar fi sa ne luam dupa deznodamantul povestii lui Korah (Numeri 16:35), ofranda de mirodenii este groaznica pentru toti cei care o ating. In fond, doua sute cincizeci de oameni au murit din cauza ei, fiind arsi de focul divin in momentul in care incercau sa o aduca in fata Tabernacolului. Mai mult, unul dintre ingredientele ofrandei de mirodenii, sarea de Sodoma, este de fapt o otrava, astfel ca balanta inclina in acest moment destul de clar in directia catalogarii acestei ofrande ca un „lucru rau”.

Si pentru ca lucrurile sa fie si mai clare, aceeasi ofranda de mirodenii mai provocase moartea a doi oameni in urma cu doar cateva pericope. In Leviticul 10:1-2, Tora ne prezinta episodul in care doi dintre fiii lui Aaron, Nadav si Avihu, doi dintre preoti (kohanim), intra in Sfanta Sfintelor pentru a aduce aceeasi ofranda de mirodenii si sunt inghititi de focul divin. Oare ce poate fi mai clar? Ofranda de mirodenii ar trebui desfiintata ca ritual, ar trebui inlocuita cu altceva, pentru ca este evident mortala… Insa oare chiar asa este?!

Versetele din Numeri 17:11-13 prezinta o cu totul alta „fata” a ofrandei de mirodenii… Pentru a salva intreg poporul de la moarte, Aaron alearga prin tabara cu ofranda de mirodenii, considerata pana in acel moment otrava. In Mechilta, rabinii explica faptul ca Dumnezeu Insusi a dorit sa indice evreilor ca ofranda de mirodenii nu este de fapt mortala daca este folosita asa cum trebuie. Mai mult, ea poate fi o opreliste in calea mortii, asa dupa cum este dovedit de versetul Torei: „[Aaron] a stat intre cei morti si cei vii si molima a incetat.”

Insa ofranda de mirodenii nu este singurul exemplu din Tora in care un obiect sau fenomen poate avea consecinte dezastruoase si poate totodata sa salveze oameni. In pericopa Naso, o femeie suspectata de catre sotul ei ca a comis adulter poate alege sa bea mei marim, apele amare, pentru a-si dovedi nevinovatia. Aceste ape, in care un pergament cu Numele lui Dumnezeu (simbolul suprem al sfinteniei si vietii) este dizolvat, pot salva si aduce binecuvantare sau pot ucide. In plus, versetul 5:17 din Numeri, Tora spune: „Kohenul sa ia apa sfanta intr-un vas de lut si sa ia pamant de pe podeaua Tabernacolului si sa il puna in apa.” Din nou sfintenie (pamantul din Tabernacol este sfant) combinata cu perspectiva mortii. O femeie care nu a pacatuit si care bea mei marim va fi binecuvantata si va trai pentru a se bucura de o familie numeroasa si fericita. Insa pentru o femeie vinovata de infidelitate, apele cu pamant din Tabernacol este otrava.

La primirea Torei, evreii Il vad pe Dumnezeu pe Muntele Sinai si privesc sfintenia in fata. Insa in jurul muntelui este marcata o granita pe care oricine o trece este pedepsit cu moartea. Tigaile in care a fost adusa ofranda de mirodenii sunt amintirea mortii a doua sute cincizeci de oameni, insa ele devin acoperitoare pentru Altar, ramanand definitiv intr-unul din cele mai sfinte locuri de pe pamant. Si exemplele ar putea continua…

Asa dupa cum am spus, am dori de multe ori ca viata sa fie simpla. Poate chiar, atunci cand lucrurile sunt prea complicate pentru a le intelege, ne dorim ca viata sa fie chiar alb-negru, sa nu mai existe atatea necunoscute si atatea variabile. Insa ceea ce face de fapt diferenta intre bine si rau este modul in care noi intelegem sa folosim lucrurile care ne inconjoara… Avem zilnic decizii de luat si trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a actiona…

Suntem zilnic inconjurati de obiecte cu rol dual: apa care inseamna viata si apa care distruge, focul care ne incalzeste si cel care arde, lumina care ne ajuta sa schimbam fata noptii si lumina care orbeste. Exista mancarea sau medicamentele, fara de care nu putem trai, care insa pot insemna pierderea sanatatii si chiar moartea daca sunt folosite necorespunzator. Si exista de asemenea atitudini care pot benefice sau daunatoare… Exista graba, care uneori este vitala (de exemplu cand un medic salveaza viata cuiva) si mortala atunci cand ea se produce la volan. Exista munca, pe care o pretuim atat de mult pentru ca este atat de importanta, care insa ne poate controla viata daca devine obsesie si daca toate celelalte lucruri din viata noastra trec in plan secundar. Exista dragostea care ne lumineaza vietile si care poate sufoca. Exista lucruri pentru care merita sa ne batem si altele la care trebuie sa jucam cartea diplomatiei sau a altruismului. Exista lucruri care trebuie trecute sub tacere si altele pe care este absolut necesar sa le mentionam, cu voce cat mai puternica.

Viata este complicata si deciziile sunt multe… Korah a cerut ceea ce nu i se cuvenea si ofranda de mirodenii l-a ucis, pe el si pe cei doua sute cincizeci de adepti ai cauzei lui. Iar pentru alte mii de oameni, aceleasi mirodenii au insemnat viata. Fiii lui Aaron, care nu aveau dreptul de a intra in Sfanta Sfintelor, au fost mistuiti de foc. Aaron a salvat o natiune intreaga cu aceeasi ofranda de mirodenii. Pe maini gresite, ofranda de mirodenii a ucis. In mainile Marelui Preot in Ziua de Iom Kipur, aceeasi ofranda de mirodenii reprezenta iertarea lui Dumnezeu pentru toate pacatele poporului evreu…

Sa ne gandim atunci cand luam decizii si cand ne traim viata, sa ne punem intrebari asupra motivelor pe care le avem, asupra scopurilor pe care le urmarim, asupra circumstantelor in care ne aflam, sa incercam sa eliminam „otrava” si sa beneficiem numai de binecuvantare…

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut