O RELAȚIE ADEVĂRATĂ (Ki Tisa 5768)

Dupa o „absenta” de doua saptamani, revin cu cateva idei despre pericopa acestei saptamani, Ki Tisa, idei oferite de catre rabinul american Avi Weiss…

Rolul profetilor este in general acela de a transmite mesajul lui Dumnezeu catre popor. Si totusi, exista momente cand profetul ia si un alt rol, acela de a fi avocatul poporului, de a ii proteja pe evrei si de a Il implora pe Dumnezeu sa ierte…

Desi nu exista profeti in zilele noastre, iudaismul sustine in continuare ideea ca Dumnezeu doreste inca sa asculte cererile noastre, chiar si atunci cand ele vorbesc despre o iertare pe care nu o meritam neaparat. Prin aceste dorinte, ceea ce afirmam este ca avem credinta faptului ca Dumnezeu ne aude cererile si ca ni le poate indeplini.

Pericopa din aceasta saptamana prezinta si ea ideea de a Ii cere lucruri lui Dumnezeu. Dupa ce evreii au construit Vitelul de Aur, Moshe, aflat pe varful muntelui, primeste de la Dumnezeu urmatoarele cuvinte „haniha li”, „lasa-Ma sa distrug poporul evreu.” (Exodul 32:10)

„De ce spune Dumnezeu haniha li?” se intreaba Midrash-ul. In fond, Moshe nu Il tinea pe Dumnezeu de mana, nu? Daca Dumnezeu dorea, putea distruge poporul si fara sa ii ceara lui Moshe sa „Il lase”… Acest lucru poate fi comparat, continua Midrash-ul, cu un rege care se supara foarte tare pe propriul sa copil. Dupa ce isi duce copilul intr-o camera, regele incepe sa strige: „Lasati-ma singur cu el, ca il omor…” Invatatorul copilului trece in acele momente prin apropiere si, auzindu-l pe rege, isi spune: „Regele si copilul sau sunt singuri inauntru si totusi regele striga: ‘Lasati-ma singur cu el’… Desigur, regele nu vrea sa ii faca rau copilului, ci vrea ca eu sa merg si sa ii impac. Ceea ce vrea de fapt sa spuns este: ‘Nu ma lasati sa il omor, opriti-ma!’ Ceea ce spune inseamna de fapt opusul a ceea ce ar dori sa spuna…”

Concluzia Midrash-ului este ca o situatie similara a existat si in relatia dintre Dumnezeu, Moshe si poporul evreu. Haniha li, lasa-Ma, inseamna de fapt: „Nu Ma lasa sa ii distrug. Opreste-ma! Nu Ma lasa sa fac rau poporului Meu! Roaga-te pentru ei.” Spunandu-i aceste cuvinte, Dumnezeu Se asteapta de la Moshe sa intervina pentru poporul evreu, sa Ii arate grija pe care o are pentru ei… Si, „prinzand din zbor ideea”, Moshe incepe un dialog cu Dumnezeu in urma caruia poporul evreu este salvat.

Se spune ca odata cu venirea sa in Statele Unite, Klausenberger Rebbe a instituit ca toheha, pasajul din Tora care vorbeste despre blestemele ce se vor abate asupra poporului evreu (Levititul cap. 26) sa fie citit cu voce tare. Toti discipolii sai au fost socati. In fond, obiceiul este acela de a citi acest capitol repede si in soapta, pentru a nu sublinia toate nenorocirile… In rabinul a explicat: „In timpul Holocaustului, mi-am pierdut sotia si cei unsprezece copii. Acum, cand incep o noua viata, insist ca toate blestemele sa fie citite cu voce tare si rar, pentru ca as vrea sa Ii spun lui Dumnezeu ca toate s-au indeplinit. Acum este momentul pentru binecuvantari, este momentul pentru a Ii aduce aminte ca este cazul sa le indeplineasca si pe acestea.” Datorita credintei sale in relatia pe care o avea cu Dumnezeu, rabinul L-a rugat pe acesta, cu dragoste fata de poporul evreu, sa inceapa o noua era…

Parte din implicarea intr-o relatie serioasa este si aceea de a cere lucruri de la partenerul sau partenera de relatie. Trebuie sa avem responsabilitati si sa ni le indeplinim, fiecare dintre noi, pentru a reusi. Insa avem dreptul sa cerem si de la Dumnezeu acelasi lucru: „Sa ne ajute, sa faca atat cat avem nevoie pentru a reusi”…

Doar atunci, cu respect fata de ceea ce doreste Dumnezeu de la noi, vom putea sa ne facem auzite vocile si sa avem o relatie adevarata, un legamant autentic si solid.

Shabat Shalom!