În pericopa acestei săptămâni, care debutează cea de-a patra carte a Torei, Sefer Bamidbar, Cartea Numeri, există un verset cu o particularitate care trece adesea neobservată. În primul capitol al cărții, Tora face un recensământ al triburilor lui Israel și indică numărul exact de bărbați cu vârsta de peste două zeci de ani, ”cei care ies la oaste”. Fiecare trib este consemnat: Reuven (Ruben), Șimon (Simeon), Gad, Iehuda (Iuda), Isahar, Zevulun, Efraim, Menașe, Beniamin, Dan, Așer și Naftali.
Pentru fiecare din triburi, paragraful asociat începe cu cuvintele ”pentru fiii lui …”, urmate de numele tribului. Cu o singură excepție: ultimul trib amintit, Naftali, are o formulă de introducere ușor modificată. În loc de לבני נפתלי (livnei Naftali) – ”pentru fiii lui Naftali”, cum ar fi fost de așteptat dacă secvența enumerării ar fi fost urmată întocmai, Tora omite prima literă, adică prepoziția, și începe versetul cu cuvintele בני נפתלי (benei Naftali) – ”fiii lui Naftali”.
Haamek Davar, un comentariu redactat în secolul 19 de către rabinul Naftali Țvi Iehuda Berlin – oferă o explicație legată de această particularitate: tribul lui Naftali nu a fost numărat în același fel ca toate celelalte triburi. Atunci când i-au numărat pe evrei, conducătorii au mers prin toată tabăra lui Israel, stând la intrarea fiecărui cort, și au scris pe o tăbliță numele celor care locuiau acolo. Apoi au luat această tăbliță și au consemnat numele bărbaților pe liste separate după fiecare trib. Pentru a face aceasta, au bifat pe toți bărbații din tribul Ruben trecuți pe lista separată a acestui trib, apoi pe toți cei din tribul Simeon, și tot așa pentru primele unsprezece triburi. Toți bărbații care rămăseseră nebifați pe tăblița inițială erau, în mod evident, din tribul Naftali. De aceea – explică Haamek Davar – Tora folosește o altă formulă de introducere a tribului Naftali.
Explicația este inedită, dar poate un pic prea… tehnică. În fond, de ce este important de notat că tribul lui Naftali a fost numărat altfel? Nu este el tot parte din triburile lui Israel?
În mod cert, răspunsul este afirmativ: Naftali este parte integrantă din poporul lui Israel. Dar acest mod particular de recenzare ne predă o altă lecție valoroasă, despre cum suntem îndemnați să ne considerăm pe noi înșine în ansamblul colectivității în care trăim.
În discursul final al lui Moșe, în Deuteronom 33:23, Tora ne spune despre Naftali că el este ”săturat cu bunăvoință și plin de binecuvântarea Domnului”. Ramban (Nahmanide) sugerează că bunăvoința amintită acolo este un semn al unei binecuvântări speciale. Alternativ, conform interpretării lui Rași, ea este o aluzie că pământul pe care îl primise tribul Naftali în Canaan fusese binecuvântat în mod particular de Dumnezeu, făcându-l prosper și oferind rod bogat și satisfăcător pentru toți locuitorii săi.
Totodată, Naftali era unul din triburile care își așeza tabăra în partea de miazănoapte a Tabernacolului din deșert. Celelalte două triburi din acest grup erau Așer, care ”își înmuia piciorul în untdelemn” (Deut. 33:24) și avea ”pâinea bogată, dând delicatese regești” (Gen. 49:20) și Dan, un trib de judecători (Gen. 49:16) care, din poziția sa de ariergardă a poporului, era cel care asigura și protecția întregii națiuni.
O binecuvântare specială, un statut special și o companie specială – acestea sunt atributele asociate tribului Naftali. Lăsate la voia întâmplării, aceste atribute pot conduce însă spre aroganță, spre un sentiment nejustificat și periculos de superioritate. Din acest motiv, Tora reamintește tribului lui Naftali că la numărătoare el este doar ”ceea ce a rămas” după ce toate celelalte triburi au fost recenzate. Particularitatea din versetele pericopei noastre este, în esență, o contrabalansare a statutului special al tribului Naftali – pentru ca nimeni să nu se creadă mai presus decât alții, să nu se creadă că face parte din vreo elită. Este modul prin care Tora ne reamintește că fiecare trib în parte, fiecare individ în parte – oricât de special, de binecuvântat sau de important ar fi făcut să se simtă de circumstanțe, de etichete sau de încurajările primite de la alții – este totuși doar o simplă parte din popor și trebuie să se identifice ca atare, contribuind la prosperitatea întregului, identificându-se cu destinul și menirea sa. O lecție valoroasă pentru fiecare dintre noi…
Șabat Șalom și Iom Ierușalaim Sameah!
o mică corecțiile de făcut, în a doua propoziție ar trebui sa fie ” douăzeci de ani” în loc de „două”
Mulțumesc. Am operat modificarea.