Desi aparent nepotrivit pentru o carte atat de serioasa si importanta cum este Tora, capitolul 34 al Genezei se ocupa exclusiv cu un subiect foarte controversat: povestea violarii Dinei, fata lui Iaakov, si povestea razbunarii pusa la cale si dusa la indeplinire de catre fratii ei, Shimon si Levi. Pe foarte scurt, povestea il prezinta pe Shechem fiul lui Hamor, conducator al orasului Shechem (astazi Nablus), rapind-o si violand-o pe Dina, unica fiica a lui Iaakov. Dupa comiterea violului, Hamor, tatal violatorului, ii propune lui Iaakov sa permita casatoria dintre Shechem si Dina. Doi dintre fratii buni (din aceeasi mama, Leea) ai Dinei ii inseala pe locuitorii Shechem-ului, aparent consimtind la realizarea casatoriei, dar solicitand in schimb ca toti barbatii din oras sa se circumcida. In cea de-a treia zi de la circumcizie, fratii Dinei intra in oras si ucid pe toti barbatii, rapesc femeile si copiii si prada toate vitele si proprietatile. Iaakov este speriat de fapta fiilor sai si ii cearta, ei raspunzand cu cuvintele: „Era normal sa o trateze pe sora noastra ca pe o prostituata?!?” [Geneza 34:31]
Ceea ce urmeaza este un comentariu care nu se doreste partinitor in vreun fel, ci doreste a prezenta ambele laturi ale povestii, aparand si acuzand in acelasi timp pe evreii reprezentati de familia lui Iaakov si pe ne-evreii reprezentati de Hamor si Shechem. Voua, celor ce cititi aceste randuri, va revine sarcina de a va forma o opinie si de a judeca, fiecare pentru sine…
1. Pe parcursul povestirii, Dina este numita pe rand „fiica Leei” [Geneza 34:1] si apoi „fiica lui Iaakov” [Geneza 34:5]. In comentariul sau la primul verset al capitolului, Rashi afirma ca Dina a gresit prin faptul ca s-a dus „sa viziteze fetele tarii” [Geneza 34:1], dovedind in acest fel ca o mostenea pe mama sa, Leea, ca era de asemenea „cam umblareata” (in ebraica: „ietzonit”)…
2. Verbul „lakahat”, folosit in Tora [Geneza 34:2] pentru a prezenta actiunea lui Hamor asupra Dinei inainte de viol are in ebraica biblica doua sensuri: el inseamna „a lua [cu forta]”, dar si „a lua [in casatorie]”. Unii comentatori deriva din acest cuvant ipoteza ca Shechem a dorit de fapt sa se casatoreasca cu Dina si ca violul a fost doar o modalitate de a ii forta mana lui Iaakov pentru a consimti la aceasta casatorie. In orice caz, violul ramane un viol, o fapta abominabila, mai ales ca Dina avea la vremea respectiva doar 12 ani!
3. Una din problemele adiacente povestii violului este aceea a casatoriei mixte, intre evrei si canaaniti. Hamor, tatal lui Shechem, le spune fratilor Dinei: „Casatoriti-va cu noi! Dati-ne pe fetele voastre si luati pe fetele noastre pentru voi!” [Geneza 34:8]. Fratii Dinei raspund insa: „Atunci (dupa circumcizie) va vom da pe fetele noastre si vom lua pe fetele voastre” [Geneza 34:16]. In monologul lui Hamor adresat locuitorilor orasului pe care il conduce, acesta le spune insa: „Sa luam pe fetele lor pentru noi si sa le dam pe fetele noastre!” [Geneza 34:22] Din jocul de verbe „a lua” si a „a da” la diverse persoane, se pare ca planurile de casatorie ale fratilor si ale lui Hamor difera…
4. O alta problema care se ridica este daca nu cumva pedeapsa pe care o duc la indeplinire Shimon si Levi (uciderea tuturor barbatilor din oras) este una prea mare si prea dura pentru fapta lui Shechem. Oare nu cumva o astfel de actiune ii „coboara” pe fratii Dinei la acelasi nivel cu Hamor si Shechem?!?
5. Cat de legitima este actiunea fratilor Dinei? Cat de legitim este faptul ca in actiunea lor se folosesc de ritualul circumciziei, atat de important pentru evrei? O posibila explicatie este oferita si de ideea de pedeapsa „masura contra masura”: din moment ce Shechem a facut rau Dinei folosindu-si organul sexual, prin circumcizie (o actiune asupra organului sexual) el va suferi la randul sau…
6. De la rabinul Glanz (z”l) am auzit si faptul ca ideea circumciziei a fost de fapt o stratagema pentru a preveni o reactie negativa din partea popoarelor din jur. Daca evreii (familia lui Iaakov) ar fi omorat ne-evrei, toate popoarele din jur ar fi luat atitudine. Transformarea locuitorilor Shechem-ului in evrei (prin circumcizie) a rezolvat aceasta problema, nimeni neavand nimic impotriva ca evreii sa se omoare intre ei…
7. Reactia lui Iaakov este una stranie. Dupa ce aude de uciderea locuitorilor Shechem-ului, el este speriat, insa tace atunci cand fratii Dinei ii aduc argumentul forte: „Era normal sa o trateze pe sora noastra ca pe o prostituata?!?” [Geneza 34:31] Totusi, in finalul Cartii Geneza, atunci cand Iaakov isi binecuvanteaza fiii, un paragraf special este alocat lui Shimon si lui Levi: „Shimon si Levi sunt tovarasi, arma lor este una furata. In conspiratia lor, sufletul meu sa nu intre! Cu obstea lor sa nu se uneasca! Oh, onoarea mea! Pentru ca in furia lor au ucis oameni si in mania lor au pradat animale. Blestemata este furia lor pentru ca este mare si mania lor pentru ca este dura! Ii voi separa in Iaakov si ii voi imprastia in Israel” [Geneza 49:5-7] Doua idei principale se deriva din aceste versete:
- Iaakov blestema furia lui Shimon si Levi, insa nu ii blestema pe ei!
- Furia si mania, desi elemente negative in esenta lor, vor deveni parte integranta din poporul evreu („ii voi imprastia in Israel”), pentru ca uneori a reactiona la o duritate cu o alta duritate este singura metoda prin care ne putem apara. Poate ca daca Shimon si Levi nu ar fi recurs la un raspuns atat de drastic, alte generatii de ne-evrei ar fi interpretat ca fetele evreice pot fi intr-adevar tratate ca „prostituate”, pentru ca „evreii oricum nu reactioneaza”…
Aceasta a fost povestea Dinei si a fratilor ei. Va las pe voi sa trageti concluziile…
STIATI CA…
… luna pe care am incheiat-o in urma cu doua saptamani se numeste Marheshvan, (ceea ce a fost interpretat ca insemnand Heshvan cea Amara, pentru ca nu contine nici o sarbatoare sau zi speciala). Traditia iudaica confera acestei luni o semnificatie aparte in viitor, in Zilele Erei Mesianice ea devenind o luna in care fiecare zi va fi una de sarbatoare… (Desigur, dincolo de aceasta explicatie interesanta, numele lunilor in calendarul ebraic sunt preluate din perioada exilului babilonian, in care jocul de cuvinte „Marheshvan = Mar Heshvan” nu este valabil.)
Shabat Shalom!
iata si articolul acum l am gasit, interesant, in fine, pot doar sa spun ca datorita nivelului lor de gandire de atunci poate mai antic, mai rudimentar, in aceea era era legea talionului si culmea ca erau permise multe din cele ce acum nu mai sunt permise, atat incesturile, uciderile, hotiile, cat si multe alte acte de o adevarata cruzime, si prea putine acte de dragoste compasiune si iertare, si cred ca tocmai din aceasta cauza Isus a prins atat de bine ca aduce cu sine iertarea, compasiunea, si iubirea de aproapele care atunci nu era posibila, (pacea interioara care o aduce cu sine aceste sentimente se crede ca e pacea asteptata de evrei), lipsa de iubeste ti aproapele, pe care din nefericire am intalnit o personal in viata reala la adresa mea din partea unor evrei, deoarece ei considera ca noi neamurile nu suntem facuti de acelasi Dumnezeu dar suntem, si de aceea toti suntem obligati sa pazim aceasta porunca pe care am regasit o in Levitic 19:18 de : „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” iar aproapele este orice fiinta umana cu suflet creata de Dumnezeu pe acest pamant, desi recunosc ca in Levitic explica clar „Sa nu te razbuni, nici sa nu tii necaz pe COPII POPORULUI TAU, ci sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti:Eu sunt Domnul.” care putin ma dezamageste deoarece aici se creaza discrepanta dintre evrei si celelalte neamuri… pentru ca in viziunea poporului evreu esti evreu doar daca te convertesti la iudaism, nu doar daca iubesti pe Elohim cu toata inima ta si cu tot cugetul tau, sau daca pazesti fie si toate poruncile…cum unii si fac, si raspunsul lui Adonai nu intarzie sa apara in viata lor asta ca o paranteza o spun. 🙂
Iertare daca am deviat putin!
Am dreptate?
Nu aveți dreptate cu multe din cele pe care le-ați menționat.
1. Dragostea, compasiunea, iertarea, dreptatea, iubirea față de aproape și față de străin, orfan, văduvă etc. sunt menționate pe larg în textele iudaice, de la cuvântul lui Dumnezeu în Tora și până la textele talmudice sau de filosofie iudaică. Iudaismul nu a avut și nu are nevoie de influența altor religii și teologii pentru a conștientiza și a trăi pe baza acestor valori și concepte; le avea deja demult înrădăcinate în ”ADN”-ul iudaic, în însăși ființa poporului evreu.
2. Iudaismul consideră orice om, indiferent de rasă, religie, sex sau orientare sexuală, idei politice sau de viziune asupra lumii etc, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fiecare om merită așadar respectul conferit de această ”scânteie de Divinitate” (țelem Elokim) pe care o conține și acest lucru este un aspect inviolabil al identității umane.
3. Apartenența la iudaism și recunoașterea unei persoane ca evreu nu au însă nicio legătură cu modul în care respectivul om a fost creat. A fi evreu ține de apartenența la poporul evreu și de asocierea cu religia mozaică, iudaismul fiind transmis pe linie maternă sau fiind adoptat de către o persoană prin convertire la religia mozaică în fața unui tribunal rabinic autorizat și conform normelor impuse de elgea mozaică. După cum v-am mai indicat și în trecut, faptul că o persoană respectă poruncile divine sau este filosemit, nu îl face pe respectivul evreu.
p.s. Vă rog într-adevăr să nu deviați de la tematica articolelor în subsolul cărora comentați. Vă mulțumesc.
„iudaismul fiind transmis pe linie maternă sau fiind adoptat de către o persoană prin convertire la religia mozaică …”
–
Cu respect, percep aici că ceva nu este corect cu privire la transmiterea iudaismului (exclusiv?) pe cale maternă:
„Strangeti-va si ascultati, fii ai lui Iacov! Ascultati pe tatal vostru, Israel!” (Gen.49:2) – trad.Cornilescu.
„El a avut treizeci de fii, a maritat treizeci de fete in afara si a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afara. El a fost judecator in Israel sapte ani;” (Judc.12:9) – / Ibtan din Betleem
„Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!” (Gen.22:18) / Abraham (Avraam).
Textul îl percep ca foarte clar: „în sămânţa ta” (nu în sămânţa ei).
[„In your seed …”] etc.
Este posibil ca actuala interpretare în sens „matriarhal” să fi fost alterată prin influenţa creştinismului, unde Iosif („tatăl” lui Isus şi fiu al lui Iacov), nu ar fi avut contact de sămânţă cu Maria (mama lui Isus, virgină), şi unde Iosif este descendent direct (prin sămânţă) din David:
„Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos.” (Mat.1:16)
„Gloata ii certa sa taca. Dar ei mai tare strigau: „Ai mila de noi, Doamne, Fiul lui David!” (Mat.20:31),
iar Maria nu este fiica lui David pentru că descinde prin tatăl său (Imran) din Avraam (Abraham), colateral.
La textele din N.T. unde apare ca text „Fiul omului”, se pare că ]n original ar fi fost „Fiul femeii” (= Maria) dar şi aici:
„El le-a raspuns: „Cel ce seamana samanta buna este Fiul omului. (Mat.13:37).
Substituţia eronată femeie / om pare a fi din eroare la traducere prin confuzia de 1 literă: ish – om [איש], isha – femeie [אשה].
În concluzie, descendenţa iudaică ar fi pe linie (de sămânţă) paternă şi aşa a fost întotdeauna.
Greşesc?
P.S. Sau din confuzie la traducere (din etiopiana?) „beezit” (femeie) – „beeze” (om) – [cf.Herzog, R.E., XII, p. 310? / apocrife, Cartea lui Enoh – notă de subsol, p.123, ed. Herald 2019).
După cum am explicat și în alte rânduri, ceea ce determină legea mozaică nu este doar textul scris al Torei, ci și Legea Orală (ebr: Tora Șebaal Pe), primită, conform tradiției, tot de la Dumnezeu și tot pe Muntele Sinai, în cadrul Revelației. Citirea strictă a textului Torei, fără interpretările prin prisma Legii Orale și a metodelor hermeneutice de analiză a textului, conduce adesea la concluzii eronate și îndepărtate de iudaism.
Conform legii mozaice, iudaismul este transmis exclusiv pe cale maternă. (Desigur, există și varianta convertirii la iudaism.) Deși versetele Torei pot, la bază, susține ambele interpretări, interpretarea clasică iudaică, dezbătută și acceptată în Talmud, codificată în halaha (legea mozaică) și urmată de-a lungul veacurilor, a fost și este aceea a descendenței matriliniare. Un articol mai larg pe marginea acestui subiect este disponibil aici (în limba engleză).
Textele creștine (din N.T. sau apocrife) pe care le citați nu au nicio legătură cu subiectul, nu influențează nicidecum legea mozaică și nu au nicio relevanță în iudaism și religia mozaică.
Mulţumesc!
Doar că interpretarea aceasta (de matriarhat) îmi pare atât ilogică şi contrară textelor:
-„pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii, pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,” (Exod.20:5)
-„si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam!” (Exod.34:7)
-„pedepseste faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam.” (Num.14:18)
-„pedepsesc faradelegea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc;” (Deut.5:9)
Prin reducere la absurd (dacă ar fi aşa) textele (multiple) ar trebui să conţină un „pedepsesc fărădelegea mamei …” (nicidecum nu a părinţilor) mamă prin care s-ar transmite (exclusiv) iudaismul, legea şi apartenenţa.
Ceea ce percep ca fiind ilogic şi contrar textelor scripturale.
Mai mult, în rugăciunea Kaddish d’Rabbanan (în versiunea tradusă în lb.română de vechea şcoală rabinică din Craiova) primele cuvinte de început sunt „Tatăl nostru …” (nu mama noastră).
Care să fie adevărul de la Dumnezeu şi care să fie „adevărul” de la oameni?
Încă o dată repet și sper să mă fac înțeles de această dată. Ceea ce determină legea mozaică nu este doar textul scris al Torei, ci și Legea Orală (ebr: Tora Șebaal Pe), primită, conform tradiției, tot de la Dumnezeu și tot pe Muntele Sinai, în cadrul Revelației. Legea Orală (consemnată și dezbătută în Talmud) este tot adevărul de la Dumnezeu. Cine nu înțelege și/sau nu acceptă acest fapt legat de iudaism și cine insistă să caute ”adevărul” doar în textele scripturale, ignorând interpretările rabinice, va avea mereu probleme în a înțelege corect iudaismul și va descoperi multe detalii aparent ”ilogice”.
Ca să fie și mai clar: în iudaism, textul scris al Torei nu poate fi înțeles corect ca atare, fără Legea Orală. Mesajul adevărat al Torei este cel pe care Tora Scrisă și Tora Orală îl transmit, împreună. Și da, uneori, interpretările rabinice deviază de la ceea poate aparent părea ”simplu și clar” din textul scris. Citiți cu atenție și articolul de pe site-ul Chabad (pe care vi l-am recomandat) și probabil veți înțelege mai mult.
Mulţumesc mult!
Shalom!
Am citit cu mare drag textul de mai sus.
Este posibil ca datorită cuvintelor lui Hamor și Sihem (a se citi cu atenție maximă versetul 23 din capitolul 34), a survenit furia și mânia lui Simeon și Levi, deoarece Hamor și Sihem au spus așa:,,Turmele lor, averile lor și –TOATE- vitele lor, vor fi atunci ale noastre”.
În conformitate cu porunca a zecea, Hamor și Sihem au poftit pentru ei.
Turmele,averile, și toate vitele.
De ce, toate vitele?
Nu sau limitat doar la câteva, ei au spus „toate”.
E prea de tot ce au spus ei, nu au spus bine, este posibil ca din pricina lăcomiei lor au murit toți bărbații circumcisi, in frunte cu cei care spusese acele vorbe, la poarta cetății.
Mulțumesc frumos.