Ca primă oprire în comentariul din această săptămână, aș vrea doar să punctez o diferență pe care am remarcat adesea între textul ebraic și traducerile clasice.

Conform tradiției iudaice, textul Torei a fost oferit de către Dumnezeu poporului evreu la Sinai împreună cu modul de lectură, vocalizare și împărțire pe versete. Sulurile de Tora, de atunci și până în zilele noastre, păstrează și onorează această împărțire tradițională pe versete. Există, de asemenea, în text și marcaje de o jumătate de coloană albă (stuma) și marcaje de paragraf nou (ptuha), care ajută la delimitarea ideilor și a temelor prezentate.

Prin contrast, împărțirea pe capitole nu este o invenție evreiască. Diverse surse istorice par să indice faptul că această împărțire a fost făcută de către neevrei (respectiv creștini), undeva în perioada Evului Mediu, cel mai probabil prin secolul 13 e.a. Motivul împărțirii a fost probabil înlesnirea studiului scripturii și, desigur, o mai facilă posibilitate de cotare a capitolelor și versetelor.

Ocazional însă, diviziunea iudaică pe capitole – evoluată în paralel și înrădăcinată progresiv în tradiția iudaică – diferă de cea clasic creștină, și un astfel de exemplu îl regăsim și în pericopa din această săptămână, Vaișlah. Conform traducerilor clasice, capitolul 31 din Geneza conține 55 de versete, ultimul fiind cel în care ni se spune că ”Lavan s-a sculat de dimineață și […] s-a întors la locuința sa.” Conform diviziunii tradițional iudaice însă, el conține însă doar 54 de versete, versetul la care ne-am referit anterior fiind 32:1 și nu 31:55.

Pornind de la această diferență, pericopa Vaișlah începe cu versetul 32:4 în versiunea iudaică (numerotat 32:3 în variantele creștine). Însă nu doar cotația diferă în acest verset… Iată traducerile clasice:

  • [DC] – ”Iaacov a trimis niște soli la fratele său Esav, în țara Seir, în ținutul lui Edom.”
  • [BOR] – ”Apoi Iaacov a trimis soli înaintea sa la fratele său Isav, în ținutul Seir din țara Edomului.”
  • [GG] – ”Apoi Iacob a trimis înaintea sa soli către Esav, fratele său, în ținutul Seir, în țara Edomului”
  • [NTR] – ”Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom.”

(Interesant că în GG – și doar acolo! – cotația versetelor este identică cu varianta iudaică, versetul fiind 32:4 și nu 32:3.)

O nuanță importantă este ratată de traducerile clasice.

În ebraică, termenul מלאכים (”malahim”), pe care versetul îl conține, poate însemna atât ”soli”, cât și ”îngeri”. În fond, îngerii sunt un fel de soli ai Divinității, ei primind o misiune de la Dumnezeu pe care au obligația și menirea să o ducă la îndeplinire. În comentariul său asupra versetului, Rași citează Midrașul (Bereșit Raba 75:4) pentru a puncta că respectivii trimiși erau מלאכים ממש – ”chiar îngeri”. Ideea subliniază desigur nivelul spiritual extrem de înalt al lui Iaakov, care era capabil să dea îngerilor misiunea de a îi purta mesajul către fratele său.

Opinia Midrașului și a lui Rași nu este însă împărtășită de toți comentatorii iudaici. Hizkuni, spre exemplu, precizează că respectivii soli erau oameni și nu îngeri. Ibn Ezra este și mai exact, precizând că era vorba de slujitori ai lui Iaacov.

Ținând seama de cele de mai sus, traducerile clasice nu sunt propriu-zis eronate. Ele doar ratează o posibilă nuanță ebraică (cea adusă în prim-plan de către Rași), care aruncă o lumină cu totul specială asupra poveștii și a eroilor săi.

* * *

Versetul 32:21 îl voi menționa doar en passant, și asta pentru că am dezbătut deja unele dintre nuanțele sale într-un comentariu mai vechi, acela din anul 5767.

Ce este demn de menționat este că, spre deosebire de traducerile clasice, ebraica marchează în acest verset un dramatism aparte al întâlnirii dintre Iaakov și Esav, punctat de repetiția – aproape obsesivă – a cuvântului פנים (”panim”) – ”față” și a derivatelor sale.

Vă ofer mai jos o variantă de traducere care încearcă să surprindă această repetiție. Vă invit să deschideți o Biblie, să încercați să puneți versetul în context și să vă exprimați opinia vizavi de imaginea pe care v-o creează, respectiv care dintre traduceri vi se pare că oferă o imagine mai puternică.

Ideea exprimată este că Iaakov își trimite solii pentru a-l îmbuna pe Esav, spunându-și totodată în sinea sa:

Îl voi potoli cu ofranda care merge înaintea mea și apoi mă voi înfățișa lui; poate mă va ierta. – Geneza 32:21 (sensul versetului)

Și iată și varianta tradusă (aproximativ) cuvânt cu cuvânt din ebraică:

Îi voi îmbuna fața cu ofranda care merge în fața mea și apoi mă voi înfățișa lui; poate îmi va ridica fața. – Geneza 32:21 (ad literram)

Care dintre ele vi se pare mai interesantă?

* * *

Versetul 34:13 este următoarea noastră oprire. În el, Tora ne spune că fiii lui Iaakov i-au răspuns lui Șhem și tatălui său Hamor, după răpirea și violarea Dinei. Iată textul:

Fiii lui Iaakov i-au răspuns lui Șhem și tatălui său Hamor și au vorbit cu מרמה, (căci o necinstise pe sora lor Dina.)  – Geneza 34:13

Ce înseamnă מרמה (”mirma”)? De obicei, ”viclenie”, ”falsitate” sau ”șiretenie”.

În acest context însă, Rași traduce cuvântul prin ”înțelepciune”, iar motivul pentru care face acest lucru este chiar cel pe care versetul îl marchează: ”căci o necinstise pe sora lor Dina”. Conform legii vremii, Șhem și Hamor erau vinovați de răpire și viol, iar frații aveau dreptul de a interveni pentru a o recupera pe Dina și a-i pedepsi pe făptași.

În limba română, cuvântul ”viclean” și sinonimele sale au o conotație negativă. Însă deoarece aveau dreptul legal să intervină, răspunsul fraților Dinei nu ar trebui câtuși de puțin privit negativ. Dimpotrivă, el ar trebui interpretat ca o dovadă de înțelepciune și curaj, o modalitate eficientă – chiar dacă poate neortodoxă – de a obține dreptatea.

* * *

Și dacă tot am început acest eseu vorbind despre împărțirea versetelor, să încheiem în aceeași notă, cu o particularitate din capitolul 35. Versetul 35:22 se deosebește de toate celelalte prin faptul că în mijlocul său există un alineat!

În varianta DC, această particularitate este trecută sub tăcere: ”Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.” (35:22) Similar și în varianta GG.

În varianta BOR, particularitatea este marcată relativ straniu, prin contopirea începutului versetului cu versetul anterior: ”21. Apoi plecând Iacov de aici și-a întins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea când locuia Israel în țara aceasta, a intrat Ruben și a dormit cu Bilha, țiitoarea tatălui său Iacov, și a auzit Israel și i s-a părut aceasta un rău. 22. Fiii lui Iacov au fost doisprezece și anume:”

NTR marchează particularitatea: ”În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru.
Iacov avea doisprezece fii.”

Și într-adevăr, aceasta din urmă este și cea mai apropiată de varianta iudaică, în care apare acel marcaj de aliniat, ptuha:

Și a fost, cât timp Israel locuia în țară, că Reuven a mers și s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său, și Israel a auzit.

Fiii lui Iaakov sunt doisprezece. – Geneza 35:22

Ceea ce este însă și mai interesant este că, în iudaism, particularitatea este nu doar marcată, ci și interpretată de către comentatori. Ramban (Nahmanide) sugerează că ea vine să puncteze faptul că, în ciuda acțiunii sale reprobabile, Reuven nu a fost dezmoștenit, ci dimpotrivă, și-a păstrat locul în familie, printre cei doisprezece fii ai lui Iaakov.

O idee interesantă fără îndoială, demnă de a fi observată și elucidată…

Șabat Șalom!

Share This
Sari la conținut