Multi oameni in zilele noastre cred ca regulile de kashrut (regulile alimentare evreiesti) sunt legate de sanatate. De exemplu, se crede ca un om este indemnat sa se abtina de la consumul de carne de porc pentru a fi ferit de trichineloza. Uitandu-ne insa, chiar fugar, la pericopa acestei saptamani, ne dam seama ca lucrurile stau cu totul altfel… Tora ne spune ca motivul principal pentru kashrut este kedusha (sfintenie): “Sa fiti sfinti, pentru ca Eu sunt sfant.” (Leviticul 11:45)

De fapt, de fiecare data cand Tora vorbeste despre legile alimentare, acelasi motiv de baza ne este prezentat: kedusha (a se vedea, spre exemplu, Deuteronomul 14:21). Insa oare ce inseamna kedusha? Pentru ca a intelege notiunea de kedusha ne va conduce la o mai buna intelegere a kashrut-ului.

In primul rand, kedusha inseamna “separare”. Astfel, atunci cand un om dona in vechime ceva pentru Templul Sfant, Beit Hamikdash, acel lucru devine hekdesh (“sfintit”), putand fi utilizat numai in scopul pentru care a fost desemnat, adica pentru Templu. In absenta Templului si a ritualurilor sale zilnice, alimentatia (guvernata de legile kashrut-ului) este in zilele noastre, in epoca moderna, un alt mod prin care un evreu devine constient in orice moment de faptul ca este evreu.

O alta abordare a ideii de kedusha este aceea care aduce in prim-plan cele trei majore componente ale legii iudaice: Shabatul, legile puritatii familiei si legile alimentare. Nu este o coincidenta ca aceste ritualuri corespund la trei tendinte majore ale omului: dorinta de a fi puternic, dorinta de a intretine relatii sexuale si dorinta de a manca.

In fiecare caz, Tora nu insista sa ne abtinem de la aceste dorinte firesti, umane. Ceea ce ni se cere este sa ne canalizam indeplinirea acestor dorinte intr-un mod care are scop si sens. Tora intelege ca oamenii doresc sa fie puternici, insa le cere ca de Shabat sa se abtina de la munca, de la activitatile creatoare, pentru a le oferi timp sa evalueze scopul acestei intreprinderi si sa recunoasca puterea creatoare a lui Dumnezeu in lume. In mod similar, Tora vede relatiile sexuale ca pe lucruri perfect normale si naturale. Placerea sexuala, ona este de altfel una dintre pietrele de temelie ale relatiilor maritale, de familie. Insa si aici, Tora ne vorbeste despre legile puritatii familiei, pentru a se asigura ca actul sexual in sine nu este singura cale de comunicare a dragostei intre cei doi soti. In final, Tora doreste ca oamenii sa se bucure de hrana. Insa nu orice este permis, iar unele lucruri, chiar daca sunt permise, trebuie realizate intr-un mod in care sa fim constienti pe deplin de ceea ce facem. Un simplu exemplu: regulile de sacrificare a animalelor (sehita) sunt menite a elimina suferinta animalelor pe care le consumam. Sangele, numit de catre Tora “suflet”, nu este mancat, pentru a ne aduce aminte ca el, sufletul, apartine lui Dumnezeu si ca noi, oamenii, consumam doar carnea animalelor, nu si “esenta” lor, partea pe care Dumnezeu a pus-o in ele.

Nu este de mirare ca termenul de sfant, kadosh, revine in toate ritualurile evreiesti. Shabatul este prezentat ca “Shabat kodesh”. Casatoria se numeste “kidushin” (sfintire). Iar modul in care mancam este strans legat de serviciul divin din Templul Sfant din Ierusalim (Beit Hamikdash).

Asadar, cuvantul kadosh este un termen care vorbeste despre latura fizica a omului, insa ne cere ca aceasta latura sa fie elevata, sfintita. Indeplinirea ritualurilor iudaice nu este doar un act prin care venim mai aproape de Dumnezeu. El este si un mod prin care intreaga noastra viata poate fi innobilata: un mod prin care putem deveni mai etici, mai buni, mai umani, prin care putem trai o existenta corecta si plina de kedusha.

Shabat Shalom!

Share This