Multi oameni in zilele noastre cred ca regulile de kashrut (regulile alimentare evreiesti) sunt legate de sanatate. De exemplu, se crede ca un om este indemnat sa se abtina de la consumul de carne de porc pentru a fi ferit de trichineloza. Uitandu-ne insa, chiar fugar, la pericopa acestei saptamani, ne dam seama ca lucrurile stau cu totul altfel… Tora ne spune ca motivul principal pentru kashrut este kedusha (sfintenie): “Sa fiti sfinti, pentru ca Eu sunt sfant.” (Leviticul 11:45)
De fapt, de fiecare data cand Tora vorbeste despre legile alimentare, acelasi motiv de baza ne este prezentat: kedusha (a se vedea, spre exemplu, Deuteronomul 14:21). Insa oare ce inseamna kedusha? Pentru ca a intelege notiunea de kedusha ne va conduce la o mai buna intelegere a kashrut-ului.
In primul rand, kedusha inseamna “separare”. Astfel, atunci cand un om dona in vechime ceva pentru Templul Sfant, Beit Hamikdash, acel lucru devine hekdesh (“sfintit”), putand fi utilizat numai in scopul pentru care a fost desemnat, adica pentru Templu. In absenta Templului si a ritualurilor sale zilnice, alimentatia (guvernata de legile kashrut-ului) este in zilele noastre, in epoca moderna, un alt mod prin care un evreu devine constient in orice moment de faptul ca este evreu.
O alta abordare a ideii de kedusha este aceea care aduce in prim-plan cele trei majore componente ale legii iudaice: Shabatul, legile puritatii familiei si legile alimentare. Nu este o coincidenta ca aceste ritualuri corespund la trei tendinte majore ale omului: dorinta de a fi puternic, dorinta de a intretine relatii sexuale si dorinta de a manca.
In fiecare caz, Tora nu insista sa ne abtinem de la aceste dorinte firesti, umane. Ceea ce ni se cere este sa ne canalizam indeplinirea acestor dorinte intr-un mod care are scop si sens. Tora intelege ca oamenii doresc sa fie puternici, insa le cere ca de Shabat sa se abtina de la munca, de la activitatile creatoare, pentru a le oferi timp sa evalueze scopul acestei intreprinderi si sa recunoasca puterea creatoare a lui Dumnezeu in lume. In mod similar, Tora vede relatiile sexuale ca pe lucruri perfect normale si naturale. Placerea sexuala, ona este de altfel una dintre pietrele de temelie ale relatiilor maritale, de familie. Insa si aici, Tora ne vorbeste despre legile puritatii familiei, pentru a se asigura ca actul sexual in sine nu este singura cale de comunicare a dragostei intre cei doi soti. In final, Tora doreste ca oamenii sa se bucure de hrana. Insa nu orice este permis, iar unele lucruri, chiar daca sunt permise, trebuie realizate intr-un mod in care sa fim constienti pe deplin de ceea ce facem. Un simplu exemplu: regulile de sacrificare a animalelor (sehita) sunt menite a elimina suferinta animalelor pe care le consumam. Sangele, numit de catre Tora “suflet”, nu este mancat, pentru a ne aduce aminte ca el, sufletul, apartine lui Dumnezeu si ca noi, oamenii, consumam doar carnea animalelor, nu si “esenta” lor, partea pe care Dumnezeu a pus-o in ele.
Nu este de mirare ca termenul de sfant, kadosh, revine in toate ritualurile evreiesti. Shabatul este prezentat ca “Shabat kodesh”. Casatoria se numeste “kidushin” (sfintire). Iar modul in care mancam este strans legat de serviciul divin din Templul Sfant din Ierusalim (Beit Hamikdash).
Asadar, cuvantul kadosh este un termen care vorbeste despre latura fizica a omului, insa ne cere ca aceasta latura sa fie elevata, sfintita. Indeplinirea ritualurilor iudaice nu este doar un act prin care venim mai aproape de Dumnezeu. El este si un mod prin care intreaga noastra viata poate fi innobilata: un mod prin care putem deveni mai etici, mai buni, mai umani, prin care putem trai o existenta corecta si plina de kedusha.
Shabat Shalom!
Nu știu dacă e bine ce spun și dacă corespunde total articolului opinia exprimata mai jos. La început omul a fost creat vegetarian, ultimul verset din capitolul 1 din Geneza confirma acest lucru. Începând cu Noe a fost permis consumul de carne. Unii ar înțelege ca este permis sa mănânci carne in orice condiții și in orice cantitate numai sa fie kasher sau orice cantitate de produse vegetariene
După părerea mea nepriceputa, textul din pericopa curenta nu poate fi interpretat decât împreuna cu celelalte capitole ale cărții Leveticului. Ori cap. 17 al cărții Leveticului precizează clar condițiile in care e permis consumul de carne, respectiv in cazul animalelor domestice curate numai prin sacrificarea acestora conform Torei, in fata Cortului lui Dumnezeu sau a Templului, cu participarea obligatorie a preotului lui Dumnezeu. Modalitatea de sacrificare animalelor curate cu participarea preotului e clar menționata in cartea LeveticuluiIar in cazul animalelor sălbatice curate este permis consumul doar după vărsarea sângelui acestora pe pământ
Pe de alta parte, una din principalele reguli ale lui Dumnezeu este aceea ca omul trebuie sa se sfințească pt ca și Dumnezeu este sfânt. Abuzul de alimente vegetariene nu permite sfințirea omului. Pt ca dacă mănânci o cantitate mare de alimente vei elimina pana la urma, ca un proces fiziologic, ceea ce a rămas după ce organismul a digerat aceste alimente. Cu cât mănânci mai mult elimini mai mult. Iar aceasta eliminare in exces nu te sfințește. Ori ar fi de preferat sa încerci sa reduci, pe cât posibil, ceea ce nu te sfințește.
In acceptiunea noastră omul nu poate trai fără mâncare deși textul cărții Deuteronomului ne spune ca omul poate trai și doar din Cuvântul lui Dumnezeu. Viața trăită pt satisfacerea exclusiva a propriilor plăceri nu este o viața trăită conform regulilor stabilite de Dumnezeu. Pana la urma satisfacerea prea multor plăceri îți crează impresia ca ai dreptul sa abuzezi și sa te încrezi in propriile puteri. Deși totul s-a creat prin voia și mila lui Dumnezeu. Iar frica(teama) de Dumnezeu este una din poruncile date de Dumnezeu. Așa ca mâncarea și celelalte placeri pe care le avem fiecare dintre noi, in călătoria pe pământ, trebuie sau ar trebui satisfacute in limite care sa nu te îndepărteze de Dumnezeu. Pt ca Dumnezeu este sfant, iar neîndeplinirea legilor, poruncilor și oranduirilor lui Dumnezeu nu aduce binecuvântare. Iar ce nu este binecuvântat nu propaseste ci este condamnat la dispariție
Consumul de carne kașer este permis evreilor și nu are nicio legătură cu jertfele. Neevreii nu au obligația să respecte regulile de kașrut, la fel cum nu au obligația să respecte nici celelalte porunci ale Torei. Există și animale kașer din care nu se aduceau jertfe la Templu, spre exemplu girafa sau căprioara. Iar astăzi, după cum am mai exlicat deja de câteva ori, nu se mai aduc jertfe deoarece Templul din Ierusalim nu mai funcționează. Cu toate acestea, regulile de kașrut rămân în vigoare.
Deși nu neapărat recomandat (nici medical, nici spiritual), consumul exagerat de mâncare kașer nu este interzis de legea mozaică, cel puțin nu din perspectiva kașrutului. Motivul nu are însă nicio legătură cu excreția.