La o conferinta de presa tinuta imediat dupa Razboiul de Sase Zile, in 1967, Golda Meir, fost prim-ministru al Israelului in perioada 1969-1974, spunea:
Putem sa ii iertam pe arabi pentru ca i-au omorat pe copiii nostri, dar nu ii putem ierta pentru ca ne-au obligat pe noi sa ii omoram pe copiii lor. Vom avea pace cu arabii numai atunci cand ei isi vor iubi copiii mai mult decat ne urasc pe noi.
Cat de reale vorbe, chiar si dupa atata timp! Patruzeci de ani mai tarziu si, din pacate, cuvintele Goldei Meir sunt atat de actuale…
Dar iata ce spune Tora in pericopa Shemot, legat de un subiect similar:
Peste Egipt s-a ridicat un nou Faraon, care nu cunostea pe Iosef. El a zis poporului sau: „Iata ca poporul lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Haideti sa ne aratam dibaci fata de ei, ca sa nu creasca, ca nu cumva, daca se va intampla vreun razboi, sa se uneasca cu vrajmasii nostri si apoi sa iasa din tara.” Si au pus peste ei supraveghetori, ca sa ii asupreasca cu munci grele.Dar cu cat il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea. […] – Exodul 1:8-12
Faraonul Egiptului a poruncit moaselor evreilor, numite una Shifra si cealalta Pua: „Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa il omorati iar daca este fata, sa o lasati sa traiasca.” Dar moasele s-au temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise faraonul Egiptului, ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca. […] – Exodul 1:15-17
Atunci faraonul a dat urmatoarea porunca la tot poporul sau: „Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste si sa lasati toate fetele sa traiasca.” – Exodul 1:22
Iar in tratatul talmudic Sota (12a), rabinii ne ofera aceeasi nuanta pe care o sublinia si Golda Meir: „Faraonul a impus acest decret asupra poporului sau. A spus Rabi Iosi bar Chanina: El a dat de fapt trei decrete. Mai intai, a vorbit cu moasele, zicandu-le: ‘daca este baiat sa il omorati’. Apoi a poruncit ca ‘sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste’. Iar in final, ‘faraonul a dat urmatoarea porunca la tot poporul sau’, impunand acest decret asupra propriului sau popor.”
Desi intr-o interpretare (sau impartire in componente a decretului faraonului) mai putin conformista, Rabi Iosi bar Chanina ofera aceleasi idei: Genocid in trei pasi! Din nou, la fel ca si in zilele noastre, apeluri internationale la „a omori evrei (ba chiar prunci!), oriunde s-ar afla”… Cat de simplu se repeta istoria!
Insa imi dau seama ca in Talmud accentul cade tocmai pe aceasta idee, de a face rau propriului tau popor pentru a rani pe altii. De doua ori, la inceputul si sfarsitul paragrafului talmudic, textul ne spune: „faraonul a impus acest decret asupra propriului sau popor.” Probabil ca tocmai acest lucru a fost cel mai mare pacat al faraonului egiptului.
Ce poate fi mai rau decat atat? Sa ii omori pe ai tai ca sa te razbuni pe altii… Pacat de toate vietile nevinovate, ale pruncilor de atunci si ale celor de astazi, pacat de civili si pacat de suferinta…
Atat in acest comentariu. Restul, ganduri si sentimente, pareri de rau pe care stiu ca si voi le incercati si, bineinteles, speranta ca razboiul se va termina curand si ca Israelul nu va mai trebui sa lupte niciodata pentru a-si apara existenta – restul va si ne ramane ca tema pentru acasa…
Shabat Shalom si multa pace in intreaga lume. Israel, suntem cu tine!
La începutul Exodului, nu este vorba doar de un nou faraon, ci de noua dinastie, care “nu cunoșteau” in sensul ca nu recunoșteau ceea ce a făcut Iosef si faraoni din timpul său
Astfel de întâmplări nu sunt singulare in istoria Egiptului – țara Mitraim
Se cunosc dese episoade, in istoria Egiptului, in care unii faraoni au încercat sa înlăture orice urma a unor faraoni anteriori, mergând pana la înlăturarea oricărei urme a acestor conducători anteriori (distrugerea fețelor acestora din reprezentările din templele egiptene si ștergerea cartușelor cu numele acestor persoane)
In credința vechilor egipteni duhul omului dispare complet arunci cand numele sau nu mai este rostit
Spre exemplificare s-a incercat înlăturarea din istorie a reginei Hatsepsut de faraoni care au urmat după ea
La fel faraoni de după Amenhotep al III lea si al IV lea etc
Cred ca istoria Egiptului tb privită intr-un orizont mai larg
Respectiv ca Dumnezeu a avertizat de mai multe ori poporul egiptean ca drumul pe care merge nu este bun – pt ca in final in Exod 12:12 Dumnezeu sa facă judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului
Revenind la noul faraon care “nu-l cunoșteau pe Iosef” ( nu recunoșteau) minunea săvârșită Dumnezeu prin intermediul lui Iosef, trebuie sa spunem ca aceștia (faraoni Exodului) sunt cei care au aparținut de Dinastia a XVIII -a
și care au eliberat Egiptul de domnia hicsosilor
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/A_XVIII-a_Dinastie_Egiptean%C4%83
Pt ca Iosef a ajuns in Egipt la momentul la care Egiptul era condus de hicsosi
Aceasta rezulta din textul din Geneza in care se spune ca Iosef a fost cumpărat de căpetenia strajerilor care era “un egiptean” – doar in perioada in care hicsosi au condus Egiptul își găsește justificare aceasta remarca, ca persoana care conducea strajerii era un egiptean, altfel nu ar fi o justificare sa se menționeze apartenența la vreo natiune a căpeteniei strajerilor, fiind subanteles faptul ca acesta tb sa fie egiptean
Doar atunci când Egiptul era condus de hicsosi era un lucru neuzual si care tb menționat faptul ca persoana care este căpetenia strajerilor este un egiptean