Daca am intreba la intamplare oameni de pe strada care este subiectul principal al primului capitol al Bibliei, probabil ca multi ne-ar putea oferi un raspuns foarte simplu: „In primele versete se vorbeste despre cum a creat Dumnezeu lumea.” Insa ceea ce probabil nimeni nu ar spune este ca de fapt prima parte a Torei este o invitatie la a crea si noi, oamenii.

In Bereshit Raba, culegerea de texte rabinice care explica prima carte a Torei, Geneza, imaginea pe care ne-o ofera traditia iudaica este una deosebit de interesanta. In viziunea midrash-ului, Tora, personificata, putand gandi, vorbi si simti, ne spune urmatoarele:

„Eu am fost unealta cu care Dumnezeu a infaptuit opera Sa de creatie.” Un arhitect care proiecteaza un palat nu poate face acest lucru singur. El are carti, suluri de pergament, inscrisuri si notite pe care le consulta pentru a vedea cum trebuie amplasate camerele, cum trebuie pozitionate usile… La fel a fost si cu Dumnezeu: El S-a uitat in Tora si a creat lumea.

Insa frumusetea comentariilor nu se opreste aici. In Zohar, lucrare kabalistica din sec.2 e.a., Rabi Shimon bar Iohai ne ofera perspectiva umana asupra rolului Cartii de Capatai: „Dumnezeu s-a uitat in Tora si a creat lumea. Omul se uita in Tora si sustine lumea.”

Iar textul Torei, atat de binecunoscut, ne arata si el in aceeasi directie:

Primul cuvant al Torei, bereshit, este de fapt un acronim pentru sintagma „Bet Reshit” („doua inceputuri”). [In ebraica, litera bet, a doua litera a alfabetului, are si valoarea numerica 2.] Acest cuvant vine sa invete ca lumea a fost creata de dragul a doua lucruri care sunt numite „inceputuri” („reshit”): Tora (numita astfel in Proverbe 8:22) si poporul lui Israel (numit astfel in Ieremia 2:3) – comentariul lui Rashi.

Haideti sa ne gandim putin la aceste idei… O lume intreaga, creata de dragul Torei si a unui popor cu o misiune, o Tora care de fapt a fost baza si planul pentru aceasta creatie si un popor care este menit a continua, alaturi de toti ceilalti oameni, misiunea de a sprijini si transforma in bine aceasta lume. Ce poate oare fi mai frumos? Multi oameni se gandesc la motivul pentru care exista, la scopul pentru care sunt pe acest pamant, la ce pot face ei ca sa schimbe in bine locul in care traiesc, semenii pe care ii intalnesc, lucrurile pe care le ating. Si iata cum, in chiar primul cuvant al Torei, precum si in „sentimentele” si „vorbele” acesteia de dincolo de cuvinte, toate aceste mistere aparent impenetrabile se dezleaga si devin mai accesibile…

Daca in urma cu cateva saptamani v-ati pus intrebarea, de Rosh Hashana sau Iom Kipur, atunci cand Dumnezeu judeca intreaga omenire si fiecare incerca sa mai strecoare o rugaciunea de iertare si o speranta de mai bine in anul care incepea – daca v-ati pus intrebarea ce ar trebui sa faceti de acum inainte, iata raspunsul, simplu si clar: uitati-va in Tora si sustineti lumea!

Si daca v-ati intrebat ce au facut bunicii, parintii, fratii sau prietenii pe care i-ati amintit la Izkor de Iom Kipur si Shemini Atzeret, ce au facut ei atatea generatii inaintea noastra, iata raspunsul: au incercat sa ne aduca noua astazi o lume cel putin la fel de buna cu cea de atunci cand Dumnezeu S-a hotarat sa priveasca in Tora si sa o creeze.

Cam asta ar fi ce trebuie sa facem. Cam asta ar fi cine suntem. Cam asta ar fi scopul pentru care existam in acest triunghi magic creat de Dumnezeu, in care oamenii, planul divin (Tora) si lumea in care existam cu totii se completeaza, se intersecteaza si interactioneaza.

Prea ezoteric? Prea vag? Prea poetic? Poate… Insa si daca vom putea intelege odata toate acestea, pe deplin! Mi-L si imaginez pe Dumnezeu atunci, asa cum spunea un fost coleg de-al meu de yeshiva, zambindu-ne tuturor si spunand, cum a mai spus-o si in paginile Torei, „ki tov”: „A fost bine in viata asta, prieteni, ati fost bine…” (Geneza 1:4)

Shabat Shalom!

Share This
Sari la conținut