In capitolul 29 din Geneza, Iaacov, plecat de acasa de frica fratelui sau care doreste sa il omoare, ajunge in Haran. Odata acolo, Iaacov se opreste la o fantana si are un foarte scurt dialog cu niste pastori, in incercarea sa de a-l gasi pe Lavan, unchiul sau, la care trebuia in final sa ajunga. Iar dialogul este urmatorul:

Si Iaacov le-a spus lor: “Fratii mei, de unde sunteti voi?”
Si eu au spus: “Suntem din Haran.”
Si el le-a spus lor: “Il cunoasteti pe Lavan fiul lui Nahor?”
Si ei au spus: “Il cunoastem.” Si el le-a spus lor: “El este bine?” Si ei au spus: “Este bine.”

Desigur, dialogul este unul foarte banal, o simpla conversatie in care Iaacov isi cauta unchiul. Insa ceea ce este interesant este modul in care acest dialog decurge si mai exact cuvintele pe care Tora le foloseste pentru a-l introduce. De fiecare data cand Iaacov vorbeste, Tora spune “si el le-a spus LOR; de fiecare data cand pastorii ii raspund, Tora spune “si ei au spus”.

Bineinteles, ne putem gandi la aceasta diferenta ca la o simpla “forma stilistica”, fara vreun mesaj ascuns. Insa putem sa privim lucrurile si altfel… In general, exista doua moduri in care putem sa vorbim cu cineva:

  1. putem vorbi cu persoana respectiva, facand mai mult decat sa rostim niste cuvinte cu o destinatie precisa, ci dimpotriva, incercand sa intram intr-o conversatie, incercand sa “ajungem” la cel cu care vorbim, ascultand parerea celuilalt si nu doar spunandu-i ceea ce credem;
  2. putem vorbi “prin” persoana respectiva, privind “prin” ea, ca si cum nu ar fi acolo.

In engleza exista chiar si doua expresii diferite pentru cele doua moduri de a vorbi: “to talk to” si “to talk at”… Ni se intampla sa vorbim cu oameni si nu suntem interesati sa aflam ceea ce interlocutorul are de oferit in conversatie. Uneori dorim doar sa vorbim, fara sa ascultam, uneori doar vorbim, insa nu vorbim cu persoana care se afla in fata noastra si poate ca ar fi bine sa ne gandim un pic…

Shabat Shalom!

Share This