Fără să se dezmintă sau să facă notă discordantă, și pericopa din această săptămână, Vaieira, ne oferă subiecte demne de a fi explorate…

În chiar unul din versetele de debut ale pericopei, Tora ne spune că Avraham primește vizita a trei personaje identificate de tradiție ca trei îngeri: Michael, Gavriel și Refael. Fiecare cu câte o misiune și un mesaj, acești îngeri prilejuiesc o replică a lui Avraham care se dovedește relativ dificil de înțeles:

El [Avraham] a ridicat ochii și a văzut: și iată, trei oameni  stăteau în picioare înaintea lui. A văzut și a alergat să-i întâmpine din ușa cortului și s-a aplecat către pământ. Și a spus: Adonai, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, nu trece pe lângă slujitorul tău. […]” – Geneza 18:2-3

Ați remarcat desigur faptul că am păstrat în această traducere un cuvânt în ebraică. L-am ortografiat cu majusculă pentru că este la început de frază, însă de fapt nici măcar nu este clar dacă el este un nume propriu sau un substantiv comun.

DC, BOR și GG traduc acest cuvânt prin ”Doamne”. NTR îl traduce prin ”Stăpâne”. Și într-un caz, și în celălalt, referința este la Dumnezeu.

O altă traducere posibilă ar fi cea de ”adonai” (cu minusculă), însemnând ”domnul meu”,  caz în care Avraham i se adresează celui mai de seamă dintre oaspeți, unul din cei trei îngeri veniți să îl viziteze. Rași citează ambele variante de interpretare în comentariul său, în timp ce rabinul Jonathan Sacks oferă pe marginea acestui subiect un minunat eseu (în engleză) pe care vă invit și vă recomand să îl lecturați.

Și dacă tot suntem la capitolul trimiteri către alte materiale, iată și un răspuns mai vechi pe care l-am oferit unui vizitator al site-ului DvarTora în urmă cu ani, legat de acest episod. Lectură plăcută!

* * *

Doar câteva versete mai târziu, în aceeași scenă a vizitei îngerilor, asistăm la o nouă nuanță de interpretare ratată de traducerile clasice:

Apoi Avraham a fugit la vite, a luat un vițel tânăr și bun și l-a dat tânărului care s-a grăbit să-l pregătească. – Geneza 18:7

Toate traducerile clasice înlocuiesc cuvântul ”tânăr” cu substantivul ”slugă” sau ”slujitor”. Conform acestor interpretări, Avraham dă astfel vițelul ”unei slugi” (DC), ”unui slujitor” (NTR) sau ”slugii” (BOR și GG). Desigur, chiar și între aceste interpretări clasice, diferența este semnificativă. În primul caz (DC și NTR), vorbim de o slugă oarecare (de unde și folosirea articolului nehotărât), în timp ce în al  doilea caz (BOR și GG) vorbim de o slugă bine identificată de articolul hotărât.

Problema este că nici într-un caz și nici în celălalt, Tora nu precizează cine este acest personaj căruia i s-a încredințat vițelul pentru preparare. Mai mult, în ebraică, termenul nu are conotație de servitor sau slugă: הנער (”ha’naar”), cu articol hotărât, tradus simplu prin”tânărul”.

În comentariul său, Rași, secondat de Radak și alți comentatori, citează Midrașul (Bereșit Raba 48:13) pentru a explica faptul că acest ”tânăr” era de fapt Ișmael, primul fiul al lui Avraham, pe care acesta din urmă dorea să îl educe și să îl implice în acțiunea de a întâmpina oaspeți. Iar Siftei Hahamim, un supracomentariu pe Rași oferit de rabinul Șabetai Bass (1641-1718) oferă și o explicație pentru această interpretare aparent non-conformistă:

Deși avea sute de servitori, ”Avraham a fugit la vite”, ne spune Tora în acest verset. Dacă a dorit atât de mult să îndeplinească el însuși porunca de primire a oaspeților, de ce oare a lăsat pe altcineva să îl ajute? Răspuns: pentru că acel altcineva era însuși fiul său, pe care Avraham a dorit să îl educe. În plus, de ce Avraham n-a fost pedepsit sau admonestat pentru faptul că nu s-a implicat singur în îndeplinirea acestei porunci? Răspuns: din nou, pentru că nu a dat această sarcină oricui, unui simplu slujitor, ci chiar propriului său fiu, pe care avea obligația să îl educe și să îl implice efectiv în îndeplinirea poruncilor divine. – Siftei Hahamim

* * *

Profeția despre nașterea lui Ițhak ne prilejuiește o nouă oprire. Versetul 21:6 spune următoarele: ותאמר שרה צחק עשה לי אלקים כל־השמע יצחק־לי.

Două din traducerile clasice interpretează acest verset în defavoarea Sarei:

  • [DC] – ”Și Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.”
  • [GG] – ”Și Sara a grăit: Dumnezeu m-a făcut prilej de petrecere. Oricine va auzi va râde pe socoteala mea!”

O altă traducere este relativ neutră: ”Iar Sarra a zis: Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!” [BOR]

Iar o traducere interpretează versetul în favoarea Sarei: ”Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd și oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine.” [NTR]

Dintre toate, doar NTR se apropie de sensul real al originalului ebraic. Nașterea lui Ițhak este un motiv de bucurie, și nicidecum unul de ridiculizare. Ideea că Sara L-ar fi considerat pe Dumnezeu atât de crud și nepăsător încât să o pună în postura de a fi luată în derâdere de contemporanii săi este una pe cât de stranie, pe atât de falsă. Dimpotrivă, prin miracolul nașterii lui Ițhak, Dumnezeu dorește ca Avraham și Sara să rămână în istorie ca modele pentru posteritate, dorește ca povestea lor să fie citată ca o sursă de inspirație și nicidecum de frivolitate sau batjocură. Și de aceea, o traducere fidelă a versetului – apropiată ca sens de NTR – ar fi următoarea:

Sara a spus: ”Dumnezeu mi-a făcut [un prilej de] râs; oricine aude va râde pentru mine .” – Geneza 21:6

* * *

Desigur, mai există în pericopa noastră și alte nuanțe și erori de traducere la care ne-am putea referi, însă ne vom opri aici în acest eseu…

Șabat Șalom!

Share This
Sari la conținut