Din punctul dvs. de vedere, misiunea poporului lui Israel (alaturi de alte neamuri, adaugati dvs. diplomatic) de a sprijini si transforma in bine aceasta lume este discutabila: 1). Pentru ca astfel recunoasteti ca lumea creata de Dumnezeu nu este perfecta si ca omul poate imbunatati creatia Lui si 2). Omul fiind creat dupa chipul si asemanarea Lui, poate depasi aceasta conditie?
Ideea pe care am formulat-o in comentariul la Pericopa Bereshit (5769), aceasta idee nu imi apartine. Ideea de Tikun Olam (a face lumea mai buna) este una centrala iudaismului. Omul este partener al Creatiei divine si a primit de la Dumnezeu exact misiunea aceasta, de a pastra si transforma lumea (asadar, aceast lucru nu e o depasire a conditiei umane). Este o idee exprimata explicit si in paginile biblice, in Geneza 2:15: „Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in Gradina Edenului, ca sa o lucreze si sa o pazeasca.” Majoritatea comentatorilor biblici explica verbul „a lucra” utilizat in acest verset ca o referire la misiunea omului de a continua opera divina si a face Tikun Olam.
Daca admit ca versetul din Psalmi 115:16 – ”Cerurile sunt ale Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor”,
se interpreteza prin distantare intre „proprietati”: fii oamenilor (= pamant), Dumnezeu (= ceruri),
atunci pentru cine (si pentru ce) ar mai construi oamenii biserici si temple pe pamant?
Multumesc.
Huh? Cum adică DACĂ admiteți? Dar ce credeți dvs. că înseamnă versetul din Psalmi, altceva decât că cele două ”domenii” sunt separate? Credeți că înseamnă că ar fi unul și același sau că s-ar putea contopi? Uitați-vă la episodul Turnului Babel și încercarea oamenilor de a ”contopi” cele două domenii: ”Haideți să ne construim un oraș și un turn cu vârful în ceruri” (Geneza 11:4). A fost Dumnezeu mulțumit de încercarea aceasta de ”contopire”? Sau nemulțumit.
În mod evident că pe pământ oamenii construiesc lăcașe de cult dedicate lui Dumnezeu, dar cele două ”domenii” rămân distincte. Tabernacolul și Templul nu sunt ”casa lui Dumnezeu pe pământ”. Dumnezeu Însuși afirmă: ”Să-mi construiască un Sanctuar și Eu voi sălășlui în mijlocul lor” (Exodul 25:8). În mijlocul lor, nu în mijlocul sanctuarului. Atunci când oamenii Îi dedică lăcașe de cult lui Dumnezeu, în esență ei construiesc un ”lăcaș de cult” în propria lor inimă, lăsându-L pe Dumnezeu să vină aproape. Dar chiar și atunci, repet, cele două ”domenii” (ceresc și terestru) rămân distincte.
Mulţumesc pentru acceptarea postării mele şi răspunsul dvs.
Da, admit că cele două „domenii”, distinct definite ca „proprietate” în Psalm 115:16 (nu ca funcţionalitate) se pot contopi (uneori şi în anumite condiţii), aşa cred şi oamenii care încă mai construiesc biserici şi temple pe pământ – pentru a chema şi a se întâlni (eventual şi pe pământ) cu Dumnezeu.
Chiar Moise (Moshe) a experimentat asta când „Dumnezeu a zis: „… locul pe care calci este un pamant sfant.” (Exod.3:5)
Depinde de cum şi ce vă puteţi imagina prin „Ceruri” (la plural, atenţie), cum unde ar putea fi (fizic) aceste „ceruri”.
Admit că Dumnezeu ar putea fi şi în orice picătură de apă, şi că „pamântul” (material din care sunt alcătuiţi fizic oamenii) conţine apă. Admit ca posibil că apa (element vital), la randul ei, să conţină şi ceva memorie …
La episodul Turnul Babel a fost voinţa oamenilor de „vânătoare” (fără acceptul lui Dumnezeu), respectiv un eşec al „agresiunii” plus o neînţelegere a noţiunii de „ceruri” (plural).
Cred că Dumnezeu are un „grad de mobilitate” mult mai mare decât oamenii şi nu se răzgândeşte:
„… In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine si te voi binecuvanta. (Exod.20:24)
Este corect?
P.S.
[Domnul a vorbit lui Moise si a zis:
„… Sa vorbiti stancii acesteia … si ea va da apa…”
… Moise … a lovit stanca … ”
Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentru ca n-ati crezut in Mine …] (Num. 20:7-12, trad.D.C.)
Oare s-a supărat Dumnezeu exclusiv pentru distorsiune /neascultare (îngâmfarea lui Moise) sau şi pentru că El (Dumnezeu) se afla atunci prezent (ca miracol) chiar în stâncă (şi în apa care a ieşit) dar stânca aceea (un cer între ape?) a fost lovită cu toiagul (şi încă de două ori) în loc să i se vorbească?