În pericopa pe care o citim în această săptămână, Tora ne prezintă ultimele trei urgii abătute asupra Egiptului: lăcustele, întunericul de trei zile și moartea întâilor născuți. Despre ele și efectele lor dezastruoase (atât fizice cât și metaforice) am vorbit deja pe larg în comentariile la pericopa Bo din anii anteriori, spre exemplu în eseul ”Două feluri de întuneric”.

Vom oferi și în acest eseu câteva idei legate de aceste urgii, nu înainte însă de a aborda un subiect… geografic. Poate că unora dintre dumneavoastră li se va părea interesant (sau poate straniu?) faptul că într-o serie de comentarii a căror temă principală o constituie diferențele de traducere și nuanțele ratate în explicarea textului original abordăm un asemenea subiect, însă în pericopa noastră traducerile clasice chiar asta creează: o problemă geografică.

În versetul 10:19 din Cartea Exodului, Tora ne spune că ”Domnul a întors un vânt foarte puternic de la apus și a purtat roiul de lăcuste și l-a azvârlit către ים סוף (Yam Suf). Trei dintre traducerile clasice, respectiv DC, BOR și GG, redau acest nume prin Marea Roșie. Prin contrast, NTR folosește același termen, însă oferă o notă explicativă care, în fapt, subminează această traducere:

Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin Septuaginta și Vulgata. Sintagma ebraică denumea însă actualul Golf Aqaba, la sud de Elat (sic). Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf — vezi Regi I 9:26 — Noua Traducere în Limba Română

Conform tradiției iudaice, Yam Suf este o întindere de apă distinctă de Marea Roșie, cel mai probabil localizată undeva fie în apropierea Golfului de Suez, fie la gurile Deltei Nilului, fie în regiunea de sud a Mării Mediteraneene. Este posibil într-adevăr ca Yam Suf să fie acel Golf Aqaba pe care îl menționează NTR, însă în tradiția iudaică identificarea nu este perfect clară. Ceea ce este însă absolut clar este că traducerea Marea Roșie, promovată de Septuaginta (traducerea Torei în greacă) și Vulgata (traducerea în latină) este eronată și, după mine, ar trebui îndepărtată din text și înlocuită cu o variantă mai aproape de original, anume cu traducerea ad litteram ”Marea Trestiilor”.

* * *

Urmărind cursul pericopei, ajungem la cea de-a zecea urgie asupra Egiptului: moartea întâilor născuți. Într-un eseu din anii trecuți am explicat deja că, pentru a preciza momentul exact al acestei urgii, Tora folosește un termen inedit: כחצי הלילה (”kahați halaila”), însemnând: aproape de miezul nopții” și nu בחצי הלילה (”bahați halaila”), la miezul nopții”, cum ne-am fi așteptat. Traducerile clasice ratează această nuanță. Motivul, expus deja în eseul indicat anterior, este unul simplu: Moșe nu a dorit să ofere astrologilor Egiptului ocazia de a-l acuza că a greșit în profeția sa, indicând un moment diferit pentru începerea urgiei. Folosind sintagma ”aproape de miezul nopții”, el a luat în calcul și posibilitatea unei greșeli de calcul făcute de astrologi, în condițiile în care, să nu uităm, astrologia acelor vremuri nu era neapărat precisă.

În orice caz, vă invit să lecturați eseul susmenționat pentru o explicație mai completă a acestei nuanțe de traducere…

* * *

Am abordat până acum o problemă legată de spațiu (geografie) și, mai apoi, una legată de timp. Să continuăm pe aceeași linie…

În versetul 12:6, Dumnezeu le dă evreilor porunca de a jertfi ofranda de Pesah în a paisprezecea zi a lunii Nisan. Momentul exact al zilei când acest sacrificiu trebuia adus era בין הערבים (”bein haarbaim”). Traducerile clasice sunt împărțite asupra sensului exact al acestei expresii, doar două dintre ele surprinzându-l corect:

  • DC și BOR traduc expresia prin substantivul ”seara”
  • GG și NTR o traduc prin expresia ”între cele două seri”

De fapt, expresia ebraică בין הערבים (”bein haarbaim”) înseamnă ”după amiaza”, deși ad litteram ea s-ar putea reda prin ”între seri”. Conform tradiției rabinice, prima ”seară” începe la amiază, atunci când soarele începe să coboare pe cer. A doua ”seară” este chiar apusul soarelui, când acesta dispare sub linia orizontului. Conform tradiției iudaice, ofranda de Pesah (un ied sau un miel) era sacrificată în ajunul sărbătorii, pe 14 Nisan, în această perioadă de timp ”dintre seri”, adică după-amiaza. Se obișnuia ca sacrificarea să aibă loc către finalul după-amiezii, relativ aproape de apus, lăsând însă suficient timp pentru pregătirea cărnii care urma să fie consumată în întregime, friptă pe foc, în acea noapte.

* * *

Următoarea oprire pe care o facem nu reprezintă propriu-zis o eroare de traducere. Sensul versetului 12:12 este redat în esență corect în traducerile clasice, însă o precizare se impune, pentru a sublinia magnitudinea acestei ultime urgii a morții întâilor născuți:

Eu voi trece prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la om și până la animale, și voi face judecăți cu toți zeii Egiptului, Eu sunt Domnul. — Exodul 12:12

Expresia ”pe toți întâii născuți din țara Egiptului” este adesea interpretată, aproape instinctiv, ca fiind sinonimă cu ”pe toți întâii născuți egipteni”. În fond, care ar fi diferența între cele două expresii? Ei bine, în comentariul său asupra acestui verset, Rași face o observație interesantă: expresia biblică îi include și pe întâii născuți neegipteni (din alte națiuni) care se aflau în acel moment în Egipt și, de asemenea, pe întâii născuți egipteni care se aflau în acel moment în afara Egiptului. Interesantă explicație, nu-i așa?

* * *

Și o ultimă oprire în acest comentariu, deși multe altele ar fi fost posibile…

Versetul 12:15 cuprinde porunca divină de a elimina produsele dospite (hameț-ul) din locuințele evreiești, ca pregătire pentru sărbătoarea de Pesah. Textul biblic indică momentul exact al îndeplinirii acestei porunci care culminează cu binecunoscutul ritual iudaic de Bedikat Hameț (căutarea hameț-ului) — a se vedea pagina ”Ritualuri și rugăciuni” de pe site-ul DvarTora, materialul ”Lulav + Hameț + Șofar”.

Momentul exact este așadar indicat prin expresia ebraică בים הראשון (”baiom harișon”), ceea ce în mod normal se traduce prin ”în prima zi [a sărbătorii]”. Acesta este de altfel și modul în care traducerile clasice interpretează versetul. Însă tradiția iudaică are o altă interpretare, care influențează decisiv legea mozaică în această privință: distrugerea hameț-ului trebuie făcută înainte de prima zi a sărbătorii și nicidecum în prima zi. De Pesah, evreii nu au voie să posede, consume sau chiar să aibă pe proprietatea lor produse dospite (hameț), în conformitate cu poruncile explicite ale Torei.

Așadar, o traducere mai aproape de original și respectând tradiția iudaică ar fi următoarea:

Șapte zile să mâncați azime, însă în ajun să distrugeți produsele dospite din casele voastre; căci oricine mănâncă produse dospite – acel suflet va fi nimicit din Israel, din prima până în cea de-a șaptea zi. — Exodul 12:15

Este o nuanță interesantă, în care sensul exact al Legii Scrise (Tora Șebihtav) este determinat de Legea Orală (Tora Șeba’al Pe), pe care evreii au primit-o, conform tradiției, tot în timpul Revelației Sinaitice. Iar dacă doriți să (re)citiți o interpretare similară, pe care am discutat-o anterior, vă invit să consultați și secțiunea legată de Crearea lumii și Șabat în comentariul la prima pericopă a Torei, Bereșit, din acest ciclu de comentarii.

Șabat Șalom!

Share This