Pentru acest comentariu, o explicație scurtă și mai puțin conformistă, încercând să elucideze o imagine pe care Tora ne-o oferă în penultima ei pericopă…
În chiar debutul pericopei Haazinu, Moșe începe prin a lua ca martori cerurile și pământul. Apoi, își continuă discursul spunând următoarele:
Fie ca învățăturile mele să cadă precum ploaia, fie ca vorbele mele să curgă precum roua. – Deuteronom 32:2
Dacă analizăm cu atenție, versetul nu este foarte clar la prima vedere. De ce este comparată învățătura cu ploaia și roua? De ce, vorbind despre rouă, Tora folosește verbul ”a curge”, când poate un alt verb (”a se așterne”?) era mai potrivit?
Răspunzând la aceste întrebări, Rași oferă următoarea explicație:
[Tora folosește cuvântul ”a curge” vorbind despre rouă] pentru că toată lumea este fericită cu roua. Ploaia, în schimb, îi agasează pe oameni, spre exemplu pe cei care călătoresc pe drum. – Rași, comentariu pe Deuteronom 32:2
O explicație ușor ciudată, în opinia mea… Dacă ploaia agasează (rămâne, desigur, de clarificat personal, fiecare pentru sine, acest subiect) și dacă doar roua este benefică, oare de ce Moșe nu menționează doar roua? Nu ar fi oare bine pentru toată lumea ca învățăturile lui Moșe să aibă doar un efect pozitiv asupra oamenilor? Nu ar fi de dorit ca Tora să fie percepută de către cei care o studiază doar ca fiind o sursă de binecuvântare și fericire? Dacă ea conține (aparent) și lucruri care agasează, de ce mai sunt ele acolo și de ce le aduce Moșe în prim-plan înainte de a muri?
Un posibil răspuns la toate aceste întrebări este oferit de către lucrarea Darash Moshe, o colecție de comentarii pe marginea Torei formulate de către unul din cei mai mari rabini ai secolului 20, rabinul american Moshe Feinstein זצ”ל:
Moșe a dorit să compare învățăturile sale cu aspectele pozitive atât ale ploii, cât și ale rouăi. Tora, asemenea ploii, trebuie să curgă din abundență pentru a ne umple rezervoarele, căci doar câteva picături de rouă nu sunt suficiente pentru a ne stinge setea. Dacă, uneori, trebuie să asudăm pentru a înțelege Tora, acest efort este baza cunoașterii și este încununat de plăcere, atunci când Dumnezeu ne răsplătește, în final, cu înțelegere. […] În plus, aceste învățături conțin o lecție pentru noi și în ceea ce privește modul în care abordăm procesul educativ. Precum ploaia, trebuie să încercăm să le predăm elevilor noștri cât de multă Tora putem. Precum roua însă, trebuie să le vorbim într-un mod lin și plăcut, astfel încât activitatea de a învăța Tora să devină plăcută. – Rabin Moșe Feinstein, ”Darash Moshe”
Trei idei diferite, magistral surprinse…
ESENȚA POZITIVĂ – uneori evidentă (roua), iar alteori mai puțin evidentă (ploaia). Desigur, cam așa stau lucrurile în general în viață: uneori aspectele pozitive ale evenimentelor prin care trecem, persoanelor pe care le întâlnim sau fenomenelor cu care ne confruntăm sunt evidente și clare pentru toți. Alteori, ni se pare că un anume lucru, fenomen sau persoană nu ne poate oferi nimic pozitiv și avem tentația să îl evităm. Chiar și în acest ultim caz însă – ne spune Rav Moșe explicând acest verset – suntem obligați să căutăm și să nu ignorăm aspectele pozitive care există în orice și oricine.
RĂSPLATA – Fie că ne place sau nu, fie că suntem conștienți de asta sau nu, anumite acțiuni au ca răsplată însuși procesul prin care trecem pentru a le îndeplini. Un exemplu simplu: creșterea copiilor. Părinții nu se bucură doar atunci când copiii lor ajung să se realizeze în viață. Părinții se bucură în schimb în fiecare zi în care copilul crește, se dezvoltă, învață și ajunge cu un pas mai aproape de acele realizări de mai târziu. Efortul de a educa este parte integrantă din răsplată, tocmai pentru că el ne bucură și ne onorează la final.
EDUCAȚIA – Procesul educativ este adesea lung și complicat. Pe parcursul său, atât profesorii cât și studenții pot fi tentați să abandoneze sau se pot întreba dacă chiar mai merită… Transformând experiența educațională într-una plăcută și pozitivă – iar metodele de a face acest lucru sunt nenumărate și diverse – oferim acestui proces șansa de a reuși. A preda și a învăța sunt verbe care, în special în epoca modernă, nu (mai) pot fi asociate doar cu întrebarea ”ce?”. Este extrem de important să răspundem și la întrebarea ”cum?”, altfel spus să găsim modalitățile cele mai potrivite – în funcție de elev, de context și de subiect – nu doar pentru a atinge scopurile educaționale ci și pentru a crea un cadru propice și o asociație pozitivă pentru procesele educaționale ulterioare.
Trei idei, pe cât de criptic reprezentate în versetul Torei, pe atât de valoroase. Și iată cum, din nou, prin doar câteva cuvinte și o metaforă, Tora ne oferă o altă ”unealtă” menită să ne ajute să navigăm lumea în care trăim, cu toate binefacerile și provocările ei.
Șabat Șalom!
Opinii recente