Pericopa Vaera reprezintă în Tora începutul efectiv al Exodului egiptean. În versetele ei, Dumnezeu îi face lui Moșe promisiunea că va elibera poporul din robie, că îl va scoate de sub jugul egiptean și îl va aduce în țara promisă lui Avraham, Ițhak și Iaakov, pentru ca mai apoi să pună în aplicare planul detaliat al acestei eliberări.

Nu vă va surprinde așadar prima oprire din această săptămână, pe care o facem chiar într-un verset în care Dumnezeu îl îndeamnă pe Moșe să debuteze efectiv procesul de eliberare a evreilor. Traducerea acestui verset ratează însă o nuanță importantă în variantele clasice. Iată originalul în ebraică:

בא דבר אל פרעה מלך מצרים — ”bo daber el Paro meleh Mițraim” — Exodul 6:11

Toate traducerile ”clasice” oferă, fără excepție, următoarea interpretare: ”Du-te și spune-i lui Faraon, regele Egiptului”.

Problema este însă că verbul ebraic לבא (”lavo”), de la care provine imperativul בא (”bo”) nu înseamnă ”du-te”, ci mai degrabă vino [la Faraon]”. În comentariul său asupra acestui verset, Hizkuni aduce în prim-plan acest detaliu, precizând că prin acest verb, Dumnezeu îi amintește lui Moșe că îi va fi alături în misiunea sa înaintea Faraonului.

Prin contrast, pentru a sublinia că nu este vorba doar despre o simplă preferință de exprimare fără importanță, în Geneza 12:1, Dumnezeu îi spune lui Avraham לך (”leh”) — ”pleacă”, la fel ca și în Exodul 7:15 când îi spune lui Moșe să meargă pe malul râului pentru a-i vorbi Faraonului. Doar în acest verset așadar, în Exodul 6:11, Dumnezeu folosește verbul ”a veni”, pentru a îl încuraja pe Moșe și a preciza clar și fără putință de tăgadă că misiunea care i-a fost încredințată nu este una personală, ci are o origine divină. Interesant, nu-i așa?

* * *

Următoarea oprire pe care o facem în acest comentariu este la un verset relativ greu de localizat… De ce greu de localizat? Din cauza diferenței de cotație biblică între variantele clasice de traducere și varianta originală iudaică. În varianta iudaică, versetul în cauză este 8:5, în timp ce în variantele clasice el este marcat ca 8:9, deoarece capitolul anterior, al șaptelea al Exodului, are 29 de versete în varianta iudaică, spre deosebire de doar 25 de versete în variantele ”clasice”. (Interesant este că varianta GG păstrează totuși cotația iudaică.)

În orice caz, versetul despre care vorbesc este cel în care Moșe îi lansează Faraonului o provocare, în încheierea urgiei broaștelor. Iată traducerile:

  • [DC]: ”Moise a zis lui faraon: “Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.”
  • [BOR]: ”Moise însă a zis către Faraon: “Sorocește-mi însuți când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale și pentru poporul tău, ca să piară broaștele de la tine, de la poporul tău și din casele voastre și să rămână numai în râu”.
  • [GG]: ”Ci Moise i-a zis lui Faraon: Poruncește-mi când să mă rog Domnului pentru tine și pentru robii tăi și pentru norodul tău, să nimicească broaștele de la tine și din casele tale și să rămână numai în Nil.”
  • [NTR]: ”Moise i-a răspuns lui Faraon: Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.”

Ați remarcat diferența între aceste variante? Spre deosebire de toate celelalte, varianta NTR începe discursul lui Moșe cu cuvintele ”ai onoarea să hotărăști”. Aceste cuvinte nu apar nicăieri în celelalte versiuni, ele fiind însă prezente (deși traducerea este poate aproximativă) în originalul ebraic.

Textul Torei spune de fapt: התפאר עלי (”titpaer alai”), ceea ce se poate traduce de fapt prin ”[poți] triumfa asupra mea” sau ”te poți preamări în fața mea”. În discursul său, Moșe îi lansează lui Faraon o provocare interesantă: precizează momentul exact când să înceteze urgia broaștelor și dacă ea nu va înceta exact în acel moment, vei putea să te lauzi (התפאר) că m-ai învins.

Pare că în acest verset ideea minunilor Exodului nu este doar aceea de a îl convinge pe Faraon să elibereze poporul evreu… Aceste semne și miracole sunt necesare și pentru a-i învinge acestuia ”îndărătnicia inimii”, sau altfel spus aroganța. Să nu uităm că în Egiptul antic, Faraonul era considerat un zeu, el fiind venerat ca atare de către supușii săi. Moșe îi arată acestui ”zeu” că doar un singur Dumnezeu există în lume și că El are puterea să debuteze și să facă să înceteze miracolele cu un simplu exercițiu de voință divină, fără efort, fără întârziere și fără greș.

* * *

Și o ultimă oprire, asupra sensului exact al termenului ערב (”arov”), care reprezintă cea de-a patra urgie abătută asupra Egiptului… În traducerile clasice, această urgie este interpretată ca făcând referire la ”muște” (DC), ”tăuni” (BOR), ”roiuri de tăuni” (GG) sau ”roiuri de muște” (NTR).

Sensul de bază al cuvântului ebraic este însă ”amestec”. În contextul Exodului, comentatorii iudaici explică faptul că era vorba despre o multitudine mixtă de insecte, reptile și animale sălbatice agresive și periculoase, cum ar fi șerpi, scorpioni, muște, crocodili etc.

De altfel, traducerea defectuoasă a urgiilor nu se manifestă doar aici… Și urgia a treia, pe care iudaismul o interpretează ca fiind ”păduchi” este tradusă ca atare doar de DC, în timp ce celelalte variante clasice o interpretează ca făcând referire la ”țânțari” (BOR, GG) sau ”țânțari sau musculițe” (NTR).

Șabat Șalom!

Share This