[Haftara Ki Tețe: Isaia 54:1-10]

O simplă căutare pe internet cu subiectul ”citate despre copii” este menită să genereze mii, chiar sute de mii de rezultate. În decursul istoriei, o sumedenie de oameni, de la necunoscuți la iluștri, au vorbit despre copii, fie copiii lor în particular, fie despre copii în general și abilitatea lor de a continua genetica, idealurile și tradițiile părinților.

Dr. Seuss, un foarte cunoscut autor de literatură pentru copii a spus simplu:

O persoană este o persoană, indiferent de cât de mică este.

Nelson Mandela, militant împotriva apartheid-ului, fost președinte al Africii de Sud și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1993 a spus:

Nu poate exista o mai fidelă revelație a sufletului unei societăți decât modul în care își tratează copiii.

Iar Rabindranath Tagore, un alt laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1913, a făcut o legătură dintre copii și spiritualitate:

Fiecare copil vine cu mesajul că Dumnezeu nu S-a descurajat încă de soarta omenirii.

Haftara din această săptămână are și ea un mesaj care îi implică pe copii. În chiar primul verset, profetul Isaia oferă cuvinte de consolare poporului evreu, vorbindu-i despre viitorul lui, despre potențialul lui, despre contrastul dintre ceea ce a îndurat și ceea ce poate să obțină rămânând fidel lui Dumnezeu. Ne spun versetele biblice:

Bucură-te, stearpo care nu ai născut! Izbucnește în cântec și strigă cu putere, tu care nu ai trecut prin durerile facerii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decât cei ai soției măritate, spune Dumnezeu. — Isaia 54:1

Simbolistica este simplă: ”stearpa” este Ierusalimul, care după distrugerea Templelor și exil, primește acum promisiunea divină că lucrurile se vor îndrepta. Însă această promisiune este una foarte specifică: profetul nu vorbește nici despre putere militară, nici despre frumusețea clădirilor reconstruite, nici despre cultură, influență, alianțe politice sau trăinicia regatului. Promisiunea lui Dumnezeu pentru Ierusalim (și, implicit, pentru poporul evreu), consolarea pe care Dumnezeu o oferă se prezintă aici într-un mod foarte particular: copiii.

De ce sunt copiii atât de importanți în viziunea lui Isaia? Ce citat ar oferi el oare despre copii și rolul lor în lume, ca să se alăture celor ale lui Dr. Seuss, Nelson Mandela sau Tagore, precum și miilor de alți oameni care au remarcat — sub o formă sau alta — importanța copiilor pentru omenire?

Ei bine, răspunsul la aceste întrebări vine dintr-un verset aflat chiar în mijlocul capitolului din care este extrasă și Haftara, un verset aflat de altfel la doar trei ”pași” de finalul acesteia. În timp ce Haftara se termină cu versetul 10, versetul în cauză poartă numărul 13 și pe el Talmudul îl preia într-o metaforă care conferă copiilor un rol absolut central și indispensabil în viitorul poporului evreu și al omenirii în general:

Rabinul Elazar a spus în numele rabinului Hanina: Cei care învață Tora sporesc pacea în lume, precum este scris: ”Toți copiii Tăi sunt discipoli ai lui Dumnezeu; mare este pacea copiilor Tăi.” (Isaia 54:13). Nu citi בָניך — banaih”copiii Tăi”, ci בֹניך — bonaih ”constructorii Tăi”. — Talmud, Tratatul Berahot 64a

Pentru rabinii Talmudului, profeția lui Isaia se referă la copii nu doar ca transmițători ai genelor părinților. Ei sunt ”cei care învață Tora”, dar și constructorii societății și viitorului. Ei sunt garanția pe care părinții o au că ceea ce au primit de la Dumnezeu (Tora) nu urmează să se piardă în eter ci, dimpotrivă, urmează își adauge un nivel nou, mai solid, mai frumos, mai aproape de idealul și misiunea pentru care Dumnezeu ne-a pus pe acest pământ. Copiii — în viziunea lui Isaia și în explicația Talmudului — sunt singurii giranți ai viitorului, singurii pentru care lumea merită să existe, singurii care pot făuri pacea și înțelepciunea și le pot răspândi în lume.

Într-o explicație conexă, Midrașul povestește că atunci când Tora urma să fie dată evreilor la Sinai, Dumnezeu a cerut garanții poporului evreu:

”Vă jur”, a spus Dumnezeu evreilor, ”că nu vă voi da Tora dacă nu îmi veți oferi garantori că o veți respecta.” ”Stăpâne al universului”, au răspuns evreii, ”strămoșii noștri ne vor servi drept garantori.” ”Garantorii voștrii au la rândul lor nevoie de garantori”, le-a răspuns Dumnezeu.”Stăpâne al universului”, au continuat evreii, ”profeții noștri ne vor servi drept garantori.” ”Și față de ei am obiecții”, le-a răspuns Dumnezeu, ”precum este scris: «Păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea.» (Ieremia 2:8). ”Aduceți garantori serioși și numai atunci veți primi Tora!” ”Copiii noștri ne vor servi drept garantori”, au spus atunci evreii.”Ei sunt cu adevărat garantorii voștri!”, a replicat Dumnezeu. ”Datorită lor vă voi da Tora.” — Midraș Raba, Cântarea Cântărilor 1:4

În tradiția iudaică, copiii sunt totul în lume și totul pentru lume. Lumea există de dragul lor și în meritul lor. La fel și Tora, moralitatea, bunul simț, bunătatea sau dorința de a aduce pacea în societate și în lume — valori pe care am le-am primit și noi când eram copii de la părinții noștri și pe care suntem datori să le dăm mai departe generației viitoare.

Să ne tratăm așadar copiii cu respectul pe care îl merită! Să îi considerăm, asemenea lui Dr. Seuss, întotdeauna persoane, să ne privim sufletul în oglinda lor, așa cum a gândit Nelson Mandela și să Îl vedem pe Dumnezeu Însuși în ochii lor, așa cum a propus metaforic Tagore. Și să nu uităm că ei sunt constructorii vieții și viitorului nostru, acum și întotdeauna…

Șabat Șalom!

Share This