Versetul inaugural al pericopei pe care o citim în acest Șabat conține o particularitate gramaticală foarte interesantă:
ראה אנכי נתן לפניכם היום ברכה וקללה – Privește, Eu pun astăzi înaintea voastră binecuvântare și blestem. – Deuteronom 11:26
Ați remarcat particularitatea? Versetul începe la singular (”privește”) și continuă la plural (”înaintea voastră”). De ce există oare această nuanță și ce vrea ea să ne spună?
În tratatul talmudic Kidușin 40b, rabinii explică faptul că fiecare persoană are datoria să privească lumea, în fiecare moment, ca fiind în perfect echilibru între bine și rău. O jumătate de lume – ne spune Talmudul – înclină către latura pozitivă, a ascultării de Dumnezeu și a îndeplinirii poruncilor Sale și cealaltă jumătate înclină către latura negativă, a revoltei împotriva autorității și nesocotirea poruncilor divine. Iar în condițiile acestui echilibru perfect, orice faptă oricărei persoane, oricât de mică, are darul să fie una decisivă, determinând caracterul întregii lumi: bună sau rea.
Dacă ne gândim bine, ideea este revoluționară. Pe scurt, ea ne spune că nu doar ”cei de sus” au puterea să schimbe lumea, ci fiecare dintre noi. Fie că ne dorim sau nu, fie că suntem conștienți sau nu de acest lucru, avem în mâinile noastre destinul omenirii.
Subliniind această idee, doar trei versete mai încolo, Tora ne descrie cadrul în care aceste ”binecuvântari și blesteme” vor trebui rostite: binecuvântările pe muntele Gerizim și blestemele pe muntele Eval, în cadrul unei ceremonii în care șase triburi stăteau pe unul dintre munți și șase pe celălalt (a se vedea Deuteronomul 11:29). Din nou, imaginea este de echilibru perfect, cu potențial de înclinare într-o direcție sau în alta printr-un singur gest, printr-o simplă acțiune. Fiecare dintre noi așadar, oricât de aparent nesemnificativ sau inutil în economia lumii, suntem importanți și avem atât datoria să contribuim la întreg, cât și potențialul să îl influențăm major și global.
Pe data de 7 august 2020 – dată asociată în funcție de anul ebraic, cu pericopa Ekev sau pericopa Ree – ne-am luat adio în această lume de la o uriașă personalitate a iudaismului, rabinul Adin Steinsaltz זצ”ל, căruia omenirea îi va simți cu siguranță lipsa.
Născut în anul 1937 în Ierusalim, rabinul Steinsaltz și-a trăit copilăria în relativă obscuritate. Deși tatăl său, Avraham Steinsaltz era strănepotul marelui rabin hasidic Avrohom Weinberg (Slonimer Rebbe), copilăria lui Adin au fost trăite mai mult sub influența laicității și a comunismului la care tatăl său aderase încă din anii 1930. Nimic nu părea așadar să facă aluzie la uriașa contribuție pe care acesta urma să o aibă asupra iudaismului și lumii iudaice.
Și cu toate acestea, un simplu om inspirat poate de idei similare celor pe care pericopa noastră le amintește – anume să își considere acțiunile ca decisive în evoluția omenirii – a ales să se apropie de Tora și de iudaism infinit mai mult decât părinții săi. În 1965 a fondat Institutul Israelian pentru Publicații și a început lucrul la monumentală lucrare: o traducere completă din arameică în ebraică a întreg Talmudului Babilonian, însoțit de comentarii și note de subsol, o absolut fabuloasă întreprindere pe care a încheiat-o 45 de ani mai târziu, în anul 2010. Publicată în întregime inițial în ebraică și apoi tradusă în engleză, franceză, rusă și spaniolă, această lucrare rămâne una de căpătâi nu doar pentru cariera autorului, ci și pentru toată întreprinderea studiului Torei căruia rabinul Steinsaltz i s-a dedicat. Și desigur, această lucrare este doar un mic exemplu, rabinul Steinsaltz fiind autorul a alte zeci de lucrări pe diverse teme legate de iudaism, Tanah, Mișna, halaha sau literatură hasidică.
De ce l-am amintit aici pe rabinul Steinsaltz? În primul rând pentru a-i onora într-un mod absolut modest viața și contribuția imensă pe care a avut-o. Iar în al doilea rând, pentru a aduce în prim-plan un exemplu despre unde se poate ajunge trăind cu mesajul pe care o încurajează pericopa noastră, aceea de a ne socoti pe noi înșine importanți ca persoane și definitorii pentru lumea în care trăim. Numai gândindu-ne că ceea ce facem poate avea un efect imens și dorindu-ne în permanență să înclinăm balanța lumii către bine cu fiecare acțiune pe care o întreprindem, vom avea șansa să ne atingem potențialul și să contribuim efectiv la progresul omenirii.
Să învățăm așadar o lecție de viață, să învățăm din exemplele celor care au urcat înaintea noastră dinspre obscuritate către faimă și recunoaștere și să continuăm să ne prețuim fiecare acțiune la adevărata sa valoare și relevanță!
Șabat Șalom!
Fiecare om face alegeri
Unele bune altele proaste
Iar drumul pe care îl poarta pașii, in timpul călătoriei pe pământ, pot duce spre binecuvantare sau blestem, spre mărire sau spre moarte
Exista un destin, un drum, incercari dinainte stabilite pt fiecare, cu urcușuri si coborâri
Dar fiecare știe, sau ar trebui sa conștientizeze rezultatul acțiunilor sau inactiunilor sale = binecuvantarea sau blestemul
Cum spunea Murphy fiecare om creste pana ajunge la propriul nivel de incompetenta
Dar alegerea este a fiecăruia dintre noi
Fiecare alege dacă merge pe drumul drept sau merge pe cărare prin pădure
Viitorul e scris doar in ceea ce privește destinul – încercările prim care treci
Alegerea aparține fiecăruia in ceea ce privește rezultatul călătoriei = cobori la prima stație sau la ultima
Chiar dacă exista un destin nu exista predestinare
Fiecare alege viitorul lui si al celor de lângă el
In fata fiecăruia sunt puse dinainte toate
Alegerile făcute îți stabilesc rezultatul
Nu stiu daca are legatura exacta cu textul pericopei ceea ce vreau sa spun
Cred ca ar trebui stabilita mai bine diferenta dintre bine si rau, respectiv intre binecuvantare si blestem
Notiunea de bine este strans legata de jertfa,
Jertfa lui Cain nu a fost primita pt ca n-a facut binele – nu stiu daca textul romanesc este o traducere corecta a textului evreiesc
Numele Domnului este sfant si cere oricui crede in el sa se sfinteasca conform Levitic 19
Credinta in Numele Domnului si in Cuvantul Sau implica obligatia de a alege calea sfinteniei mai ales pt preoti si pt. conducatori
Dar nu este nici o problema daca toata tara se sfinteste
Pana la urma, alegerea caii sfinteniei inseamna a renunta la anumite excese si placeri
E si asta o forma de jertfa pt a fi vrednic de a avea o legatura cu Numele Domnului
Dar jertfa celui care se sfinteste fara facerea binelui nu valoreaza nimic.
Iar calea Binelui inseamna respectarea cu sfintenie a legilor, poruncilor si oranduirilor Numelui Domnului,
Numele Domnului sa ne faca vrednici pe noi, pe preoti nostrii si pe conducatorii nostrii sa alegem calea sfinteniei, sa alegem calea Binelui, ca sa putem primi noi si tara noastra binecuvantarea Numelui Domnului.
Nu cred că noţiunea de bine este strâns (material) legată de jertfă:
Gen.4:5 [dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.] (trad. Cornilescu)
5 [Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Gen.4:2 Cain tare si fata lui era posomorata.] (trad. ortodoxă)
Conform textelor, Domnul (Dumnezeu) a privit mai întâi spre persoană (Cain) şi mai apoi spre jertfă. Valabil şi pentru Abel.
Însă, un detaliu „tehnic”:
2 [A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.] (trad. Cornilescu)
2 [Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant.] (trad. ortodoxă)
Oare această îndeletnicire de plugar (cu „spintecarea” pământului) este relevantă pentru atitudinea şi caracterul lui Cain sau doar jertfa vegetală?
Dacă nimic nu este întâmplător, detaliul (de plugar) explică multe atitudini şi caractere neevoluate, chiar şi în ziua de azi.
Nu?
Erată:
Gen.4:5 [Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata.] (trad. ortodoxă)
Care este raspunsul Numelui Domnului la jertfa lui Cain ?
Raspunsul este strans legat de facerea binelui. Caci daca faci raul pacatul pandeste la usa: „Dar tu sa-l stapanesti.”.
Daca nu faci Binele, raul va veni peste tine, iar daca esti slab ca toti oamenii, iti va fi greu sa ii tii piept si vei cadea in pacat. Iar pacatul aduce pedeapsa.
De ce n-a privit Numele Domnului cu placere la jertfa lui Cain ?
Jertfa nu este completa daca nu faci binele.
Sau jertfa nu este primita.
Evreii au adus jertfe pana la ducerea in robia babiloniana.
Iar apoi la cel de al doilea templu pana la demolarea lui.
Au fost jertfele, fara facerea binelui, suficiente ?
Iar Binele este unul singur, incepand din cap I al cartii I (noi ii spunem gresit Geneza – numele evreiesc „La inceput” este mai potrivit) cand Numele Domnului a zidit cerurile si pamantul si a vazut ca toate lucrurile facute erau bune.
Binele inseamna respectarea legilor, poruncilor si oranduirilor Numelui Domnului – asta spune Cartea Deuteronumului.
Numele Domnului iti pune inainte binecuvantarea sau blestemul.
Tu alegi
Viata sau moartea
Ca si Adam si cei care au fost inaintea ta pana acum
Fereste-te de rau cauta pacea si o urmeaza pe ea.
Poti sa ai pace daca faci rau si pacatuiesti impotriva legilor, oranduirilor si poruncilor Numelui Domnului ?
Pedeapsa pt nerespectarea legilor, poruncilor si oranduirilor Numelui Domnului aduce blestemul.
Noi am facut mult rau in istoria noastra
Inclusiv impotriva poporului evreu,
Numele Domnului sa aiba mila de noi si sa se indure de noi
Si sa ne dea conducatori vrednici in respectarea legilor, poruncilor si oranduirilor Numelui Domnului.
Altfel facerea raului aduce pedeapsa.
Cum s-a intamplat si cu poporul evreu.
Am aprobat comentariul, însă vă rog respectuos să nu deviați de la subiectul articolului. Pericopa Ree (asupra căreia comentați) nu are nicio legătură cu Abel, Cain sau Adam sau cu jertfa adusă de aceștia sau de evrei în general.
Multumesc!
In perceptia mea, versetul din Deut.11:26, „Priveste …” echivalent cu „Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul:” (trad. Cornilescu) sau „Iata, eu va pun astazi inainte binecuvantare si blestem:” (trad. ortodoxa) nu ar putea fi decat un „instrument” pus la dispozitie in context (si succesiv) afirmatiei din versetul precedent:
„Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. …”
Cat despre echilibrul balantei, da.
Ideea de concept bidimensional apare clar atat in simbolul de triunghi echilateral cu varf in sus impletit cu cel cu varf in jos (Steaua lui David), cat si ulterior in conceptul dualist Yin-Yang …
Principiul simetriei, al reciprocitatii, etc.
Gresesc?
Multumesc din inima penru toate informaiile. Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze !