Versetul inaugural al pericopei pe care o citim în acest Șabat conține o particularitate gramaticală foarte interesantă:

ראה אנכי נתן לפניכם היום ברכה וקללה — Privește, Eu pun astăzi înaintea voastră binecuvântare și blestem. — Deuteronom 11:26

Ați remarcat particularitatea? Versetul începe la singular (”privește”) și continuă la plural (”înaintea voastră”). De ce există oare această nuanță și ce vrea ea să ne spună?

În tratatul talmudic Kidușin 40b, rabinii explică faptul că fiecare persoană are datoria să privească lumea, în fiecare moment, ca fiind în perfect echilibru între bine și rău. O jumătate de lume — ne spune Talmudul — înclină către latura pozitivă, a ascultării de Dumnezeu și a îndeplinirii poruncilor Sale și cealaltă jumătate înclină către latura negativă, a revoltei împotriva autorității și nesocotirea poruncilor divine. Iar în condițiile acestui echilibru perfect, orice faptă oricărei persoane, oricât de mică, are darul să fie una decisivă, determinând caracterul întregii lumi: bună sau rea.

Dacă ne gândim bine, ideea este revoluționară. Pe scurt, ea ne spune că nu doar ”cei de sus” au puterea să schimbe lumea, ci fiecare dintre noi. Fie că ne dorim sau nu, fie că suntem conștienți sau nu de acest lucru, avem în mâinile noastre destinul omenirii.

Subliniind această idee, doar trei versete mai încolo, Tora ne descrie cadrul în care aceste ”binecuvântari și blesteme” vor trebui rostite: binecuvântările pe muntele Gerizim și blestemele pe muntele Eval, în cadrul unei ceremonii în care șase triburi stăteau pe unul dintre munți și șase pe celălalt (a se vedea Deuteronomul 11:29). Din nou, imaginea este de echilibru perfect, cu potențial de înclinare într-o direcție sau în alta printr-un singur gest, printr-o simplă acțiune. Fiecare dintre noi așadar, oricât de aparent nesemnificativ sau inutil în economia lumii, suntem importanți și avem atât datoria să contribuim la întreg, cât și potențialul să îl influențăm major și global.

În urmă cu doar câteva zile, ne-am luat adio în această lume de la o uriașă personalitate a iudaismului, rabinul Adin Steinsaltz זצ”ל, căruia omenirea îi va simți cu siguranță lipsa.

Născut în anul 1937 în Ierusalim, rabinul Steinsaltz și-a trăit copilăria în relativă obscuritate. Deși tatăl său, Avraham Steinsaltz era strănepotul marelui rabin hasidic Avrohom Weinberg (Slonimer Rebbe), copilăria lui Adin au fost trăite mai mult sub influența laicității și a comunismului la care tatăl său aderase încă din anii 1930. Nimic nu părea așadar să facă aluzie la uriașa contribuție pe care acesta urma să o aibă asupra iudaismului și lumii iudaice.

Și cu toate acestea, un simplu om inspirat poate de idei similare celor pe care pericopa noastră le amintește — anume să își considere acțiunile ca decisive în evoluția omenirii — a ales să se apropie de Tora și de iudaism infinit mai mult decât părinții săi. În 1965 a fondat Institutul Israelian pentru Publicații și a început lucrul la monumentală lucrare: o traducere completă din arameică în ebraică a întreg Talmudului Babilonian, însoțit de comentarii și note de subsol, o absolut fabuloasă întreprindere pe care a încheiat-o 45 de ani mai târziu, în anul 2010. Publicată în întregime inițial în ebraică și apoi tradusă în engleză, franceză, rusă și spaniolă, această lucrare rămâne una de căpătâi nu doar pentru cariera autorului, ci și pentru toată întreprinderea studiului Torei căruia rabinul Steinsaltz i s-a dedicat. Și desigur, această lucrare este doar un mic exemplu, rabinul Steinsaltz fiind autorul a alte zeci de lucrări pe diverse teme legate de iudaism, Tanah, Mișna, halaha sau literatură hasidică.

De ce l-am amintit aici pe rabinul Steinsaltz? În primul rând pentru a-i onora într-un mod absolut modest viața și contribuția imensă pe care a avut-o. Iar în al doilea rând, pentru a aduce în prim-plan un exemplu despre unde se poate ajunge trăind cu mesajul pe care o încurajează pericopa noastră, aceea de a ne socoti pe noi înșine importanți ca persoane și definitorii pentru lumea în care trăim. Numai gândindu-ne că ceea ce facem poate avea un efect imens și dorindu-ne în permanență să înclinăm balanța lumii către bine cu fiecare acțiune pe care o întreprindem, vom avea șansa să ne atingem potențialul și să contribuim efectiv la progresul omenirii.

Să învățăm așadar o lecție de viață, să învățăm din exemplele celor care au urcat înaintea noastră dinspre obscuritate către faimă și recunoaștere și să continuăm să ne prețuim fiecare acțiune la adevărata sa valoare și relevanță!

Șabat Șalom!

Share This