Prima oprire în comentariul din această săptămână o facem într-un verset care ne vorbește despre foametea abătută asupra Egiptului. Cu Iosef în rolul de vice-faraon, după ce în anii de belșug întregul Egipt adunase roade menite a-i asigura supraviețuirea în anii următori, iată-ne acum în plină narațiune, descriind intensitatea foametei care cuprinsese țara.
והרעב היה על כל־פני הארץ (”veharaav haia al col pnei haareț”) – Geneza 41:56
Traducerile clasice oferă mai multe interpretări:
- [DC]: ”Foametea bântuia în toată țara”
- [BOR]: ”Așadar, fiind foamete pe toată fața pământului …”
- [NTR]: ”Foametea era pe toată fața pământului”
- [GG]: ”În vremea aceea foametea bântuia pe toată fața pământului”
Trei dintre traduceri interpretează așadar cuvântul ארץ (”areț”) ca însemnând ”pământ”, ceea ce nu este neapărat greșit în mod normal. În fond, în versetul imediat următor, Tora ne spune că ”tot pământul a venit la Iosef” (Geneza 41:57). Desigur, este important să realizăm că textul nu se referă aici la întreaga planetă Pământ, ci doar la Egipt și țările limitrofe. Însă traducerea poate fi ”foametea era peste toată fața țării [Egiptului]”, așa cum traduce și DC.
Interesant este însă că sintagma ”peste toată fața țării” nu comportă doar interpretarea clasică. În comentariul său, Rași oferă și o variantă de traducere figurativă, și anume o referință la cei mai de seamă locuitori ai țării, elita țării, cei care – la figurat – asigurau ”imaginea” Egiptului în lume: nobilimea. Conform acestei interpretări, chiar și nobilii, care dispuneau de resurse financiare substanțiale, ajunseseră să flămânzească din cauza foametei și deveniseră așadar dependenți de Iosef și planul său de supraviețuire.
* * *
Chiar la începutul capitolului următor, primul verset al acestuia ne prezintă două probleme de traducere. În ebraică, versetul este:
וירא יעקב כי יש־שבר במצרים ויאמר יעקב לבניו למה תתראו – Geneza 42:1
Cele două probleme sunt legate de interpretarea cuvintelor שבר (”șever”) și למה תתראו (”lama titrau?”)
Traducerile clasice oferă următoarele interpretări:
- [DC]: ”Când a auzit Iaacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: Pentru ce stați și vă uitați unii la alții?”
- [BOR]: ”Aflând Iacov că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: Ce vă uitați unul la altul?”
- [GG]: ”Și a aflat Iacov că în Egipt este grâu. Și a zis Iacob feciorilor săi: De ce vă uitați unul la altul?”
- [NTR]: ”Când Iacov a aflat (lit: a văzut) că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: De ce vă uitați unii la alții?”
Dintre toate, doar varianta NTR traduce cuvântul שבר (”șever”) prin genericul ”grâne”, toate celelalte alegând mult mai specificul ”grâu”. Desigur, printre grânele pe care Egiptul le avea era, fără îndoială, și grâul, însă acesta nu era singura cereală disponibilă. Traducerea mai corectă este așadar cea generică: ”grâne”.
În ce privește expresia למה תתראו (”lama titrau?”), traducerea ”de ce vă uitați unii la alții?” nu este neapărat eronată, ea fiind și varianta pe care Ibn Ezra o alege în comentariul său.
Prin contrast însă, Rași oferă o altă variantă de interpretare, pornind de la strania diateză a verbului ”a vedea” pe care Tora o folosește în acest verset: ”De ce vă faceți remarcați” (ad literram: ”de ce vă faceți văzuți”). Conform acestei interpretări, frații lui Iosef se comportau în public ca și cum foametea nu îi afecta câtuși de puțin, atrăgând prin acest comportament invidia concetățenilor lor. Interesant, nu-i așa?
* * *
Versetul 42:22 are și el o particularitate pe care traducerile o ratează. Iată însă variantele clasice:
- [DC]: ”Ruben a luat cuvântul și le-a zis: Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”
- [BOR]: ”Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: Nu v-am spus eu să nu faceți nedreptate băiatului? Voi însă nu m-ați ascultat și iată acum sângele lui cere răzbunare.”
- [GG]: ”Atunci Ruben le-a răspuns și a zis: Nu v-am spus eu vouă, când vă ziceam să nu faceți nici un păcat împotriva băiatului? Și nu m-ați ascultat! De aceea, iată că sângele lui cere răzbunare!”
- [NTR]: ”Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar n-ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.”
Desigur – chiar doar comparând aceste variante și fără a încerca o traducere direct din original – diferențele sunt substanțiale. Vorbim despre ”o nedreptate”, ”o nelegiuire” și ”un păcat”, fiecare termen având subtilitățile sale. Vorbim de asemenea despre ”sângele care cere răzbunare” sau ”trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui”. Nuanțele există și sunt semnificative!
Însă cea mai mare diferență față de original este faptul că un cuvânt ebraic este complet ratat în toate aceste variante. Finalul versetului este în ebraică: וגם־דמו הנה נדרש (”vegam damo hine nidraș”), iar cuvântul ratat este גם (”gam”) – ”chiar și”. O variantă mai apropiată de original este așadar următoarea:
Reuven le-a răspuns, spunând: ”Nu v-am spus eu, spunând: «Nu păcătuiți împotriva băiatului!» ? Și nu ați ascultat și chiar și sângele lui, iată, cere socoteală.” – Geneza 42:22
Ați remarcat diferența? Chiar și sângele lui cere socoteală, sugerând ideea că mai există și altceva care cere socoteală pentru faptele fraților. În comentariul său, Rași, un atent surprinzător de nuanțe, identifică acel ceva: suferința lui Iaakov. Faptele fraților sunt reprobabile nu doar față de Iosef care a îndurat ani de sclavie și suferințe în Egipt, ci și față de Iaakov care și-a crezut copilul mort în tot acești ani. Și durerea lui Iosef, dar și durerea lui Iaakov, ambele adică, ”cer socoteală” fraților pentru decizia lor. Și asta nu cred că ar trebui trecut sub tăcere…
* * *
Iar ultima oprire pentru acest eseu este doar un verset mai târziu, în versetul 42:23. În acest verset asistăm la o idee similară cu cea pe care am punctat-o deja într-un alt context, în povestea lui Avraham și Sara. Este vorba despre un articol hotărât în ebraică, a cărui semnificație este ratată în traduceri. Vorbind despre dialogul dintre Iosef și frații săi, Tora ne spune că:
Ei nu au știut că Iosef îi înțelege , căci între ei era המליץ (”hameliț”), traducătorul. – Geneza 42:23
Așa cum am precizat, ebraica articulează hotărât termenul, ceea ce face ca traducerile clasice ”un traducător” (articol nehotărât) să fie inexacte. Pornind de la această particularitate gramaticală, Rași citează Midrașul în comentariul său, identificând acest traducător în persoana fiului cel mai mare a lui Iosef, Menașe.
De altfel, o idee similară este prezentă și în versetul 27, în care Tora ne spune că ”Unul [dintre frați] și-a deschis sacul ca să dea mâncare măgarului […]”. Și aici, textul ebraic folosește articolul hotărât האחד (”haehad”), iar Midrașul identifică acest frate ca fiind Levi.
Șabat Șalom și Hanuca Sameah!
Opinii recente